Uncategorized

Cel mai frumos an


Nu stiu de ce, dar an de an, din ce in ce mai multi oameni isi “contabilizeaza” realizarile din ultimele 12 luni chiar in noaptea de Anul Nou. De ce in vreme de sarbatoare si voie buna le vine acelor oameni sa depene amintiri din anul care se incheie in 3, 2, 1…?! Poate pentru ca vor ca in anul ce urmeaza sa ridice stacheta sau poate pentru ca pur si simplu au gasit modalitatea de a se lauda prietenilor cu ultimele bucurii personale.

Niciodata nu am facut asta, pentru ca nu am simtit sa fi facut ceva atat de interesant incat sa merite trecut in calendarul vietii. Dar anul acesta e mult mai special, din muuulte motive. Si, in loc sa ma laud chiar in noaptea dintre ani “cum este traditional”, ma exprim in scris, pentru ca mai nou asa imi place.

In 2007 simt ca am demolat un mit. Poate suna pompos, dar in adancul sufletului meu stiu ca nu e asa. Proaspat “aterizat” pe planeta Bucuresti am obtinut un loc de munca, desi eram student in anul I. Ce m-as face si fara colegii mei de la AutoExpert. Le multumesc pentru faptul ca m-au primit in familia lor si ca de fiecare data cand o dau in bara au rabdarea de a-mi explica ce n-a fost bine si de ce. Ursu si Bogdan primesc anul acesta multumiri speciale. Cu ei am pasit in tainele reci si terifiante ale mersului la Politie pentru o constatare de distrugere. O pietricica mi-a crapat parbrizul si normal ca “I freaked out” si nu m-as fi descurcat fara ajutorul lor. Multumesc inca o data. Provincial fiind am inceput sa castig banii cu care am inceput sa-mi platesc chiria si cheltuielile casei. Am inceput sa-mi cumpar o groaza de haine, fapt care s-a transformat usor, usor intr-o depedenta fata de shopping. Am condus masini la care altii doar visau, gen Audi TT, Q7, VW Touareg, Peugeot 207 CC, limuzine Lexus sau Honda si SUV-uri de fitze. Am vizitat locuri pe care nu mi-as fi imaginat sa le pot vedea la doar 20 de ani. Inima mi s-a oprit pentru cateva secunde cand am decolat pentru prima oara si a inceput sa-mi bata mai tare cand am privit luminile orasului german Frankfurt de la mii de metri inaltime.

2007 m-a imbogatit si cu o groaza de oameni minunati care mi-au devenit prieteni si carora le port un respect deosebit. Nu as vrea sa incerc sa-i enumar pentru ca sunt multi si nu ar fi corect sa sar pe cineva. Chiar si asa, se stiu ei si sper ca sunt la fel de mandri de mine cum sunt si eu de ei.  

Tot in 2007, am dat mana cu persoane pe care le vedeam acolo undeva sus, fara posibilitatea de a fi atinse. Chiar si asa, acestea s-au dovedit a fi mult mai normale decat multi dintre noi. Acestea sunt: Luminita Anghel, Ana Maria Prodan, Malvina Cervenschi sau Mihaela Radulescu. De la acestea am invatat ca succesul nu trebuie sa corupa si sa transforme omul intr-o entitate rece, nepasatoare si insensibila la ce se intampla in jur. Sper sa pot ramane intact la mirajele pe care viata mi le va pune in cale si ca altii la randul lor sa ma pretuiasca pentru calitatiile mentionate mai sus.  

Anul acesta nu am obtinul niciun premiu, diploma sau alta distinctie. In schimb, fiecare numar de Auto Expert, incepand cu februarie 2007, il vad ca pe un premiu acordat mie, de soarta. Fiecare apreciere reprezinta mai mult decat o vorba si cantareste in sufletul meu mai mult decat orice trofeu de plastic. 

Sper ca 2008 sa fie mult mai animat decat 2007. As vrea sa invat din ce in ce mai multe lucruri si as vrea sa cunosc mai multi oameni interesanti. As vrea, o sa radeti, mai multe haine si incaltaminte in 2008, as vrea si o masina…dar, mai presus de toate, sanatate si putere sa termin facultatea si sa duc la capat cu bine in fiecare 20 ale lunii bucatica mea din revista Auto Expert.

Standard
Uncategorized

France, je t`aime…


Niciodata nu am fost prea sarguincios in studierea limbii franceze. Nu stiu de ce, dar nu am gasit-o ca pe o limba a sufletului meu. Chiar si asa, iubesc Franta pentru…masinile pe care francezii le contruiesc.

Stiu ca exista aceia dintre voi care vor zambi cand vor citi acest material, pentru ca toata ziua numai despre Citroen C4 vorbesc si nu e un secret faptul ca imi doresc de multa vreme aceasta masina.

Multi m-au intrebat de ce iubesc masinile din tara turnului Eiffel si pentru ei am scris acest scurt articol.

“E foartee frumoooasa!” si am citat-o pe o buna prietena de-a mea care conduce un C4. Da, trebuie se recunoastem ca masinile frantuzesti trezesc in noi anumite sentimente de placere atunci cand ne depasesc pe strada. Mie mi se par cel putin senzuale si aici vorbesc de Renault Fluence Concept si de Peugeot Flux care, creatia romanului Mihai Panaitescu. Mi se mai par cel putin destepte, masinile frantuzesti. C4 se conduce de la un adevarat cockpit dotat cu volan cu butuc fix, ca sa nu mai pui la socoteala ca scaunele acestei masini vibreaza daca din neatentie parasesti banda de trafic fara sa semnalizezi. 

Recent am condus noul Peugeot 308, un  model nou care a evoluat rapid. Pana si in Fagaras am vazut trei, deci va puteti da seama 😛 . Inca o data francezii mi-au demonstrat ca pot crea lucruri de o finite deosebita si pot importa elemente de la automobile foarte scumpe masinilor de linie. Mi-a placut stilying-ul caroseriei si al interiorului. Bordul este acoperit in intregime de un material moale care nu este nici lucios. Asadar, arata bine, este fin la atingere si nu reflecta lumina soarelui care poate orbi soferul. Gurile de ventilatie sunt rotunde si incadrate in crom, iar cele principale asezate pe consola centrala mi-au adus aminte de A4 Cabrio. Ca tot veni vorba de consola centrala…aceasta este inclinata si evoca masini super sport cum ar fi Maserati Granturismo sau Lamborghini Gallardo. Concomitent, interiorul lui 308 mi-a dat senzatia de spatiu, deschidere, lumina. Parbrizul este imens, iar geamurile mari garanteaza un interior scaldat in lumina naturala si, in acelasi timp, vizibilitate peste medie.

Asadar, iata o caracteristica importanta a masini frantuzesti…te face sa te simti important si respectat, chiar daca nu a costat o “caruta de bani”.

Iubirea mea pentru masinile din Franta se intinde bineinteles si in domeniul performantelor dinamice, unde un Renault Clio RS de ultima generatie garanteaza senzatii tari, gratie celor 200 CP. Aceasta bombonica energizanta se conduce ca o masina normala, un Polo de 1.2 de exemplu, pana la 2500-3000 de rotatii pe minut, dupa care armasarii se dezlantuie intr-un spectacol galopant de viteza.

Cu fiecare model nou lansat pe piata, francezii aduc ceva nou. Sunt mereu in contact cu ceea ce publicul isi doreste si fac mari eforturi pentru a le satisface. Volanul cu butuc fix, cel mai mare parbriz din clasa, cel mai bun rating la testele de siguranta sau dotari de infotainment din cele mai vaste sunt armele cu care francezii isi doresc sa cucereasca lumea. Imi place sac red ca cu fiecare model nou armate de designeri si ingineri se gandesc la mine si la ce mi-as dori in viitor. Cred ca tuturora ne-ar face mare placere sa stim asta…

Acum sa nu credeti ca nu simpatizez si alte masini. Sunt sigur ca dupa 35 de ani o sa conduc un Touareg, o masina mai sobra si mai “domnoasa”.   Cred ca dragostea pentru masini evolueaza o data cu varsta si pe masura ce crestem si evoluam ca indivizi ne canalizam visele auto inspre alte clase si concepte.

Dar pana la un Touareg mai e vreme suficienta pentru a conduce un C4, un C-Crosser si un C5 din generatia noua 😛

 

Voua ce masini va plac, din ce tari si, mai ales, de ce?!

Standard
Uncategorized

Bucuria de a planta un copacel…


Se spune ca daca vrei sa fi om in viata trebuie sa cladesti o casa, sa cresti un copil si sa plantezi un copacel. Ei bine, de copil si casa inca nici nu se pune problema, insa am acceptat cu mare placere invitatia unor prieteni buni de a planta un copacel undeva in judetul Calarasi, in comuna Mitreni. Porsche Romania a plantat cate un copac pentru fiecare dintre cele 50.000 de masini vandute in 2007. O initiativa de laudat.

De cand am aflat ca asta o sa se intample nu am mai putut de bucurie, cred ca mi-am innebunit colegii de birou…nu era destul ca numai despre Citroen C4 si despre toale le vrobesc toata ziua…zis si facut…

M-am luptat cu frigul si ploaia de afara si am mers cu zambetul pe buze sa fac ceva petru viitorul meu. Poate suna putin patetic, dar nu e asa. Un singur copacel absoarbe dioxidul de carbon pe care o masina il emana, in plus acei copacei vor intarii solul si nu vor mai permite terenul sa alunece. Am plantat doi salcami, pentru ca m-am simtit foarte bine facand-o. M-am gandit tot timpul la mine, care voi respira un aer mai curat si m-am gandit putin nostalgic la faptul ce le dau viitorilor mei copii si, de ce nu, copiilor din intreaga zona, posibilitatea de a respira acelasi aer curat pe care mi-l doresc eu. Am dat o sansa in plus si tinerilor indragostiti care isi scrijelesc numele in inimioare pe scoarta copacilor din parc. Intotdeauna mi-am dorit sa fac asta. doar ca in zona mea nu exista copaci…

M-am si murdarit putin si am pus mana pe sapa, ceea ce de mult nu am mai facut. Ce-o sa rada bunica mea cand o sa vada pozele. Si o sa mai rada cand am sa-I multumesc pentru faptul ca m-a luat cu ea pe camp si m-a invatat cum se tine o sapa in mana si, mai ales cum se utilizeaza…Pe fetele colegilor mei de sapa, Dana Savuica, Dana Nalbaru, Catinca Roman, se vedea cu ochiul limpede un sentiment de multumire si de mandrie ca impreuna am contribuit la bunastarea unor oameni care au nevoie de roadele acestei actiuni. Chiar daca cu manuitul “stiloului” (a se citi sapei) nu poti acorda nimanui nota 10, parca nu mai conteaza daca iti murdaresti blugii sau trenciul de firma…

Abea astept sa vina anul viitor si sa mai plantam ceva copacei, stiti voi, pentru noi, pentru copii nostrii pentru toata lumea…

Standard
Uncategorized

De ce iubim SUV-urile


Pana iarna aceasta nu intelegeam cu ce anume atrage clientela un SUV. Nu puteam sa-mi imaginez care sunt atributele ce fac din acest gen de break-uri supradimensionate un succes. In cosmarurile mele visam cum nu puteam sa stapanesc o astfel de masina si cum nu puteam sa o parchez sau mai grav, cum nu incapeam pe sosea.

Ei bine mitul a fost daramat cand iarna asta am renuntat la serviciul berlinelor pentru SUV-uri, fie ele mici fie ele mari. Primul pas a fost Touareg V6 TDI, o masina pe cat de mare pe atat de manevrabila si funny. Cutie automata, tractiune integrala, garda la sol mare…doamne parca traiam un vis cand m-am urcat la volan. La scurt timp dupa, urmat un Pathfinder, un Pajero, dar si un Landcruiser. Doamne ce bine e cand rulezi deasupra intregii populatii de soferi. E si mai bine atunci cand poti parca fara mari probleme pe bordurile inalte. Dar parca totusi, statutului meu de student nu I se potriveste o masina atat de mare…asa ca am trecut la Tiguan Sport&Style, un Baby SUV comod si mult mai usor de condus in mediul urban…Si asa incepe procesul de intelegere al fenomenului SUV…am inteles intr-un final de ce persoane publice ca Oana Roman, Ileana Pescariu, Andreea Banica sau Virgil Iantu au ales aceste masini…

Pai, una la mana, iti ofera un sentiment puternic de siguranta, dat fiind gabaritul caroseriei, iti ofera o groaza de spatiu in care poti sa asezi ce vrei, de la schiuri pana la plase de cumparaturi de la Victoria 46. Mai e si design-ul, total diferit…agresiv, puternic, intimidant pentru barbatii soferi de Dacie sau pentru domnisoarele incepatoare soferite de Matiz. Apoi mai e si factorul imagine…nimic nu puncteaza mai mult la capitolul impresie decat o masina mare si lucioasa care sa coste eventual si mult.

Am invatat ca SUV-ul trebuie iubit si pentru ceea ce nu poate face…stiu, vorbesc in pilde…Niciodata un SUV nu se va putea strecura prin aglomeratie pe langa 331, 123 sau alte autobuze de pe bulevarde aglomerate, si poate e mai bine asa, pentru ca in acest fel risti sa fi injurat mai putin sau lovit de mult mai putine ori. Si inca ceva, nu te poti strecura, dar vezi tot ce se afla in fata ta, astfel ca poti schimba oricand traseul daca drumul ti se pare aglomerat.

De plecat in vacanta nu mai spun! La munte, la mare, la bunici, SUV-ul le face pe toate si te duce in siguranta pe orice fel de drum in orice fel de conditii, cu orice fel de incarcatura. Ce mai, imi place de mor…

SUV-ul camufleaza si capacitatea unora de a nu sti sa conduca. Daca parchezi putin mai stramb intotdeauna vei gasi o scuza…Ce dom`le nu vezi cat de mare e?! Slava Domnului ca nu toata lumea stie de senzori de parcare sau camera de luat vederi pentru gararea cu spatele…

Standard
Uncategorized

Ce-am invatat asta seara?!


Asta seara am avut placerea de a asista la o lectie deschisa a d-nei Monica Tatoiu. In primul rand, multumirile merg catre Horea Badau, un prof care a inteles ca lectia inseamna mult mai mult decat o simpla dictare…

Nu credeam ca o discutie de o ora poate fi atat de educativa si de motivanta. Monica Tatoiu are darul de a vorbi deschis cu studentii si de a-I face sa inteleaga ceea ce spune. Cu fiecare propozitie managerul Oriflame te incita la cunoastere, la investigare. Prin felul in care pune problema indeamna studentul sa caute singur raspunsul, care de multe ori se afla sub nasul nostru fara ca noi sa ne dam seama.

Am invatat ca sunt un produs si trebuie sa ma promovez. Am invatat ca trebuie sa tin capul sus si sa cred in schimbare. Am invatat ca rezultatele asteptate nu vin niciodata imediat si ca este nevoie de multa munca pentru ca “brand-ul” tau sa fie recunoscut. Am invatat ca pestii mari intotdeauna ii mananca pe cei mici, dar ca pestii mici au capacitatea de a se ascunde de cei mari si de a-si croi un drum singuri, in spatele gigantilor de care le era odata frica si incet incet sa “fure” meserie si sa persevereze. Am invatat ca nimic in viata nu este intamplator si ca trebuie sa investesti multa munca si sa faci multe sacrificii pentru a-ti atinge scopul. Perseverenta este cheia succesului. Am invatat sa nu ma las demoralizat de lipsa de comunicare a unui potential partener de discutie. In acest caz trebuie sa insist si sa demonstrez ca am cu adevarat ceva de spus.

Cum o sa aplic aceste invataminte?!

De maine voi incerca sa pun si mai mult suflet in ceea ce fac. Poate ca de maine voi fi mai atent la ceea ce spun si poate ca tot de maine voi fi mai atent la cum ma imbrac atunci cand ies din casa. Cu siguranta ca de maine voi incerca sa par mai profesionist si sa astept cuminte momentul in care mi se va spune BRAVO, AI REUSIT!! De maine voi petrece probabil mai mult timp pe langa sefii mei, pe langa acei oameni de la care pot invata, “fura” meserie…Voi lua lucrurile ca atare, pas cu pas si ma voi gandi de doua ori inainte de a actiona…sunt sigur ca de maine voi fi mai perseverent!

Standard