Uncategorized

Eu…si numai eu…


Ford Kuga-septembrie 2008

 

CONTACT:

borcearaducu@yahoo.com

0741 627 631

Astazi am fost rugat de o colega de facultate sa scriu cateva randuri despre mine si mi-am dat seama ca nu as sti ce sa scriu. Pe langa faptul ca nu prea am cu ce sa ma laud, viata mea a fost pana acum atat de agitata incat mi-e frica sa nu uit ceva aparent lipsit de importanta. Dar totusi mi-am propus sa incerc…

De 20 ani sunt pasionat de masini. Cred ca m-am nascut “cu fundul in masina”, dupa cum chiar bunicile mele spun. Pana la cinci ani stiam numele tuturor masinilor de pe strada mea si, surprinzator, masina mea preferata era un Ford. Abia mai tarziu am inceput sa cred in destin. Abia atunci cand am inceput sa colaborez cu Ford in domeniul design-ului auto am inteles ca totul in viata are un rost. Prima revista auto pe care am primit-o a fost una cu Ford Capri si prima masina straina in care am pus piciorul a fost Ford-ul Sierra al nasilor mei. Aveam doar 5 ani. In fiecare an imi serbez ziua de nastere in familie. Intai octombrie este zi de sarbatoare in familiile Borcea si Oltean, pentru ca singurul copil al familiei implineste o noua varsta. Ei bine, am aflat cu mirare ca pana si ziua mea de nastere este legata de istoria Ford. Intai octombrie 1908 a marcat lansarea pe piata a primului automobil mondial, Ford T. Iata ca nu a fost atat de greu….deja am povestit jumatate din viata mea.

De mic am fost atras de design si, normal, de masini. Aveam vise marete, imi doream sa ajung sa modific automobile, sa le promovez si sa le conduc. Asa ca decizia de a deschide prima expozitie de design auto din Romania in 2003 nu a fost o surpriza pentru prietenii si familia mea. Succesul a fost

Audi A4 Concept-2005

Audi A4 Concept-2005

neasteptat. Colaboram cu Ford de aproape un an si, acum buna mea prietena, Nina Bratfalean m-a ajutat cu promovarea evenimentelor in presa centrala: la televizor, prin reviste si ziare. Nici nu mi-am dat seama cand am deschis-o pe a doua si pe a treia. Asa am inceput sa prind gustul organizarii de evenimente, de a comunica cu oamenii si de a-mi expune ideile. In toate cele trei evenimente am fost sustinut financiar de Romcar, importatorul general Ford pentru Romania si, mai mult decat atat, am avut ocazia sa particip la evenimente nationale ale echipei, cum ar fi lansari de automobile sau evenimente comemorative ale implinirii a 100 de ani de existenta a Ford Motor Company. Aici am invatat “cu ce se mananca” un eveniment de anvergura si a fost “sadita” in inima mea pasiunea pentru Relatiile cu Presa si Publicul.Am participat la cursuri de muzeografie si design. Daca de primul curs nu as mai putea sa povestesc prea multe, decat ca am participat la el pentru a petrece timp cu o fata, despre Arhitectura si Design as putea sa va povestesc la nesfarsit. D-na Boeriu mi-a “cizelat mana” si mi-a aratat cum sa dau viata formelor. Trei ani am fost parte a Consiliului Local al Tinerilor Fagaras, de unde am plecat numai cu amintiri placute. Sunt mandru de viata pe care am avut-o. Niciodata nu mi-a lipsit nimic si asta ii datorez mamei mele, care dupa moartea tatalui meu a preluat cu indarjire rolul de cap al familiei. Am acasa o colectie de 200 de machete auto si tot atatea reviste, dar nu exista zi sa nu ma gandesc care este viata unui copil care nu are tot ce am eu. Asa ca, in 2004, am salutat initiativa Romcar de a face cadou o jucarie copiilor defavorizati. Campania “Da-mi o masinuta” a fost un succes si ma mandresc cu faptul ca am luat parte la aceasta desfasurare de forte. Pe aceasta cale, le multumesc si tuturor acelora care cumparand in acea perioada o masina de la Ford au donat jucarii copiilor gazduiti de Leaganul Sfanta Ecaterina. Sunt hotarat ca in 2008 sa mai particip si la alte campanii de binefacere si, de ce nu, chiar sa pun bazele unei campanii de ajutorare a copiilor din casele de copii.

Odata cu trecerea timpului am decis sa renunt la design-ul auto. Chiar daca ajunsesem sa fiu

Ford Fiesta-2005

Ford Fiesta-2005

 cunoscut chiar si la Detroit, am trecut de cealalta parte a baricadei si am devenit, mai intai, redactor al unei reviste auto. Intr-un fel nu am parasit zona creatiei, pentru ca fiecare text pe care il scriu este distinct, dar in acelasi timp personal, exact ca si in cazul masinilor pe care le desenam. Cu fiecare nou material, ca si cu fiecare nou model, incerc sa ma leg de elemente diferite si sa imi schimb stilul cu scopul de a introduce ceva nou, modern, distinct. Am realizat prima rubrica de design auto din Romania, sper ca am facut-o bine si ca cei aproximativ 13.000 de cititori au cumparat lunar revista Auto Expert sunt multumiti. Impreuna cu un tanar designer roman, laureat al Peugeot Design Contest, expuneam luna de luna cate o masina aflata in productia de serie cu un design spectaculos. La revista am realizat si o rubrica de VIP, care ma incanta foarte mult pentru ca aveam posibilitatea de a cunoaste oameni deosebiti cu realizari peste masura. Din aceasta postura am dat mana cu Malvina Cervenschi. Radu Naum, Vali Barbulescu, Ana Maria Prodan si, cum as putea sa o uit pe diva Mihaela Radulescu.

Ratiunea si responsabilitatea le-am atins tarziu, cam dupa ce am obtinut postul la revista Auto Expert. Am invatat ca banul se castiga greu si dispare repede. Am invatat sa devin mai cumpatat si sa-mi cantaresc actiunile de doua ori inainte de a le face. Asa ca, in loc sa ies in fiecare seara in oras mai

Citroen DS19-2004

Citroen DS19-2004

bine pun bani “la saltea” si imi cumpar haine. Am descoperit ca sunt foarte pasionat de haine si imi place sa merg la cumparaturi mai ceva decat prietenei mele. As sta cu orele prin magazine proband haine. Din fiecare deplasare in strainatate ma intorc cu haine, pantofi si accesorii. Cumpar reviste de moda si lifestyle, gen Esquire, Mens`s Health, Men Vogue, si de fiecare data cand merg la cumparaturi caut numai haine care m-ar ajuta sa ma mentin in trend. Am cateva kilograme in plus si o burtica “de cola”, dar nu ma simt complexat, chiar daca glumesc si le spun tuturora ca eu ma rostogolesc nu merg. Oricum, m-am ambitionat atat de tare incat m-am inscris la cursuri de aerobic si pilates, poate poate mai dau ceva jos.

Intotdeauna am fost deschis la nou si la culoare. Nu mi-a fost rusine sa port roz sau rosu, iar cand vremea a venit sa-mi achizitionez un telefon nou, “the lucky colour” a fost visina putreda. Imi plac alegerile indraznete si prefer oricand o seara in club peste una monotona in fata televizorului.

Nu am pictori sau scriitori preferati. Poate pentru ca mi-am petrecut prea mult timp in lumea mea, a masinilor, am pierdut din valorile pe care unii le considera importante. Admir designeri, adimir jurnalisti sau oameni din media. Walter de Silva este designerul caruia ii datoram imaginea ravisanta a noii linii de automobile Alfa Romeo sau Audi, iar lui Alexandre Malval ii port o admiratie extraordinara pentru modul in care a conceput Citroen C4 Coupe, masina mea preferata, pe care mi-o doresc de cand a aparut.

Cand am fost rugat sa scriu aceasta prezentare mi-am intrebat prietenii cei mai apropiati ce sa scriu. Unii mi-au sugerat sa vorbesc despre mine, altii despre cariera, dar numai unul mi-a dat ideea sa impartasesc si visele sau proiectele mele de viitor. Ei bine, lui, ma rog, ei, am sa-I multumesc. Pe viitor as vrea sa ajut copii nevoiasi sa beneficieze de aceiasi sansa ca si mine, as vrea sa ii ajut sa invete in scoli curate si din manuale noi, peste care zeci de ani sa nu fi trecut. As mai vrea sa ajut si batrani, pentru ca intelepciunii lor ii datoram viata pe care o traim. Nu stiu cum am sa fac asta, dar probabil o sa auziti cand se va intampla. Un alt vis maret al meu ar fi sa-mi deschid o afacere, o agentie de BTL sau una de PR&Communication, bineinteles in parteneriat cu un asociat puternic, care sa ma indrume. Imi doresc si un C4 Coupe, care o sa fie prima mea masina, dar si o casa, o garsoniera modesta intr-un cartier cochet…Sunt sigur ca niciunul dintre aceste proiecte nu se va materializa in viitorul apropiat, dar vor fi etaloane ale muncii mele si sunt sigur ca voi persevera in incercarea de a le atinge.

Ce as mai putea spune despre mine?!

Tocmai m-am imbarcat intr-o noua etapa a vietii, mi-am schimbat job-ul si m-am reorientat adiacent domeniului auto. Am parasit AutoExpert pentru revista Max, care se va lansa in curand si in Romania. Nu regret alegerea facuta si sper ca in continuare sa-mi mearga la fel de bine…

Cred ca am povestit destul de multe despre ceea ce am fost eu ieri, cum sunt azi si cum mi-as dori sa fiu maine….a venit vremea sa inchei…

Ford Kuga-Septembrie 2008

Fiat 500 si Piaggio Fly-Iunie 2008

Fiat 500-Iulie 2007

Alfa Romeo Spyder-Mai 2008

 

Anunțuri
Standard
Uncategorized

Beauty drives a reasonably priced car


Ambasadori de marca celebri si reclame inedite. In ultimii ani vanzarile de masini, sampon, prezervative sau haine au atins valori astromice datorita deciziei unor producatori de a asocia imaginea produselor pe care le promoveaza cu „fete luminate” ale industriei media&entertainment. Asa a ajuns Heidi sa vanda masina poporului si David sa faca reclame la lenjerie intima. De dragul banilor sau a baii de imagine, din ce in ce mai multe vedete autohtone accepta sa isi asocieze valoarea cu un anume bun. Iata ca Elena Basescu apare in reclame la curele si Catalin Botezatu intr-o sufragerie mai mult decat exotica.Pozele frumoase sau spoturile publicitare incitante au fost create pentru a indemna cumparatorul de rand sa mearga la magazin si sa puna banul jos. Prin aceste reclame PR-ul doreste sa induca simplului cumparator ideea ca si el poate fi la fel de glamouros cand conduce un Tiguan ca Heidi Klumm si Seal, cand coboara desculta dintr-o Lancia Musa ca fostul model Carla Bruni.Colaborarea lui Heidi Klumm si a printului consort, Seal, a fost anuntata de VW cu mare tam-tam, iar PR-ul companiei, Stephan Gruehsem, a declarat: „Un studiu intern a aratat faptul ca Heidi Klum este alegerea perfecta din acest punct de vedere. Este naturala, radiaza fericire iar cumparatorii modelelor Volkswagen se pot identifica cu ea”.Fotomodel, cantareata si suflet pereche pentru presedintele francez Nicolas Sarkozy, Carla Bruni este noul ambasador de imagine al brand-ului Lancia. Recent, Carla a filmat clipul publicitar al noii Lancia Musa (nominalizat la premiul de cel mai bun produs de gen al anului), prezentata cu ocazia Festivalului de Film de la Venetia. Clipul o infatiseaza pe Carla in drum spre unul dintre concertele sale, desculta si foarte relaxata la bordul unei limuzine care in realitate se dovedeste a fi noul MPV mic, Lancia Musa. Insasi Carla Bruni interpreteaza si tema muzicala a spotului, melodia Bang Bang cantata de Nancy Sinatra, apartinand coloanei sonore a filmului Kill Bill de Quentin Tarantino. Si cred ca acesta este adevarul. De cand Maria Sarapova este imaginea Land Rover am vazut din ce in ce mai multe femei frumoase la volanul mastodontilor turbo din seriile Range Rover Sport sau Vogue. Poate ca intr-o oarecare masura reprezentantele sexului frumos sunt atrase si de numele ultimei variante, Vogue, acelasi cu al celebrei reviste de fashion considerata biblia modei.Ceva mai cumpatate in alegerea masinilor ale caror imagine sa o reprezinte au fost Mihaela Radulescu si Claudia Schiffer. Daca prima a ales sa conduca o Toyota Prius ecologica, a doua, a devenit imaginea Citroen Xsara, cu multi ani in urma. In aceiasi situatie de vedeta care conduce o masina rezonabila se afla si Julia Jianu care este soferita de Kia Cee`d fiind in acelasi timp ambasador de imagine a marcii, ei i se alatura plina de mandrie Geanina Corondan la volanul Fiat-ului Grande Punto sau Andreea Raicu, care sofeaza un Seria 3 de la BMW.Dar nimeni nu o poate intrece pe Madonna si clipul de 7 minute pe care l-a filmat alaturi de Clive Owen pentru promovarea in SUA a generatiei precedente de BMW M5. Cameleonica artista nu se dezminte si joaca un rol amuzant de scorpie imblanzita de M5 si de sarmantul Clive Owen.Dar ce le atrage pe aceste frumuseti la reclamele pe patru roti. Caii putere, design-ul sau cecurile cu multe zerouri in coada?! Mihaela Radulescu a declarat ca a ales Prius pentru ca este o masina frumoasa si nepoluanta. Grija divei pentru prezervarea mediului in care traim a fost inspirata din demersuri similare ale unor vedete consacrate ca Julia Roberts sau Cameron Diaz. Cand a ales Xsara, Claudia Schiffer si-a dorit o masina frumoasa, pe masura calitatilor sale si sportiva. In final, cred ca noi ar trebui sa ne punem o singura intrebare: Suntem noi oare la fel cu cei pe care ii admiram in reclame?! Cu siguranta nu. Si nici nu vom putea sa ne insusim caracteristici ale lor doar prin alegerea mijlocului de transport. Trist pentru unii, insa adevarat! Pana la urma alegerea unei masini ne revine exclusiv noua si ar trebui sa alegem acel produs doar pentru ca noua ne place si ne-o dorim, nu pentru ca Heidi sau Mihaela o au in garaj.  Iata si spoturile publicitare de care va vorbeam mai devreme: Heidi Klumm si Seal la volanul Tiguanilor http://youtube.com/watch?v=7hzY271B3-E ;  Madonna „condusa” de Clive Owen http://youtube.com/watch?v=dzb89dyynGA ;  Carla Bruni si Lancia Musa http://youtube.com/watch?v=cJBA06HXhVE .

Standard
Uncategorized

4 tricouri, 3 bascheti si 2 amintiri


Camil Petrescu a scris “Jocul ielelor” amintindu-si de o scena petrecuta intr-o sambata de mai 1916 cand, pe timp de studentie, a asistat la o batalie de flori: “…tinere si fete cu obrajii aprinsi de batalie aruncau ramasitele cosurilor, garoafe, margarite, bujori…Zdrobite in picioare, corolele erau impinse catre rigolele trotuarului…” . Indemnat de amintiri, un nostalgic mereu indragostit a redenumit strazile din centrul vechi al capitalei “Strada unde am sarutat-o pe Mimi” sau “Strada pe care am intalnit-o pe Maria”.

Amintirile se leaga de anumite evenimente, oameni sau obiecte cu care am interactionat in trecut si cu care am avut, poate, o relatie deosebita. Orice detaliu poate atrage rememorarea amintirii in cauza: un miros, o culoare, un suspin…o haina…

Pasionat fiind de haine, multe dintre amintirile mele se reflecta si asupra lor. Alexandra a lansat propunerea de a vorbi despre ce amintiri ne trezesc obiectele vestimentare mai vechi si asta m-a pus pe ganduri. Nu mi-am dat seama cate amintiri am legate de o anumita piesa de vestimentatie, chiar daca aceasta era la fel de mica precum o bratara.

Amintiri sunt destule, dar multe nu voi impartasi pentru ca sunt egoist si imi place sa am lucruri numai ale mele.

Va povesteam in “Subiecte Tabu” despre perechea mea de veluri visinii ale caror culoare se schimba dupa cum erau priviti. Eram copil si alergam prin ploaie catre scoala. Bucuria a disparut atunci cand, la teza de istorie, am fost prinsi cu acordeonul in banca, eu si colega mea de banca, Ioana. O bratara lata de piele am avut, cred ca, sapte ani. Am cazut de pe role la tara si dat fiind faptul ca era vorba doar despre o contuzie minora, medicul mi-a imobilizat incheietura cu o bratara lata, din piele maro captusita cu puf alb. De mult ma facusem bine si am purtat acea bratara multi multi ani pana cand, intr-o zi, s-a rupt. Am tras o cazatura zdravana pentru a o obtine si am petrecut alaturi de ea in tara, dar si in afara cu cea care credeam atunci ca este femeia perfecta, Costina. Pacat ca nu a fost. Dar cum vad numai jumatatea plina a paharului, acum, alaturi de Andreea traiesc o poveste minunata ale carei inceputuri sunt legate de baschetii negrii. O faceam sa rada de fiecare data cand, in timp ce ni se faceau poze, ridicam piciorul ca obiectivul sa prinda celebrele incaltari. Intr-un troller albastru mi-am adus la Bucuresti toata sperantele si toate bunurile materiale care ma leaga de Fagaras. Am trecut prin multe impreuna, eu si bagajul albastru. Am venit de doua ori in picioare pe holul trenului pana la Bucuresti si am zburat impreuna pana in Italia. Nestiind cum urma sa decurga preluarea bagajelor in aeroportul din Milano, am stat cu sufletul la gura cateva minute bune pana cand troller-ul meu si-a facut aparitia. Incaltat cu bocancii de piele intoarsa si imbracat cu un tricou portocaliu mi-am petrecut prima zi de munca la Auto Expert. Imi aminesc cu drag de prima zi, crispat la calculatorul din colt si conectat la cele mai noi stiri legate de Salonul Auto de la Detroit despre care urma sa scriu un material de 4 pagini. Materialul a iesit bine, am facut cunostinta si m-am imprietenit cu toti colegii, lunile au trecut, dar nu pot sa uit rigiditatea cu care m-am prezentat in primele luni la munca. Cum as putea sa uit eu sabotii de piele marca Leonardo. Patru ani i-am purtat, din Club, pana pe malul garlei din Vad sau al bordurii din fata cafenelei D&C. Cu pantaloni lungi, scurti, trei sferturi, am iubit acei saboti pana in momentul in care am aflat, incaltat cu ei, ca prietena mea ma inseala si i-am transformat in papuci de casa. “Ce ti-ai luat din primul salariu?!” este de multa vreme o intrebare cliseu. Oricum, raspund cu aceiasi mandrie de fiecare data indreptand privirea catre pamant: “O pereche de pantofi sport, care iau forma piciorului, negri cu fir portocaliu”. Spre marea mea surprindere, portocaliul va fi in 2008 culoarea anului si deci o sa-i vedeti des. Tricoul cu maneca lunga Zara, negru cu gri, imi aduce aminte de o frumoasa zi de nastere si de o prietenie de care sunt mai mult decat mandru. La implinirea a 20 de ani am primit din partea bunei mele prietene, in acelasi timp mentorul meu, Nina, un tricou superb negru care, culmea, se asorta perfect cu o pereche de espadrile cumparate in acelasi an de la Frankfurt. Asadar, tricoul imi aduce aminte de prietenia ce ma leaga de Nina, iar espadrilele de prima mea calatorie in Germania. Nu se putea ca prima mea calatorie, in calitate de sofer, la bordul unui C4 sa nu treaca neobservata. O vesta gri cu maneci albe si o pereche de pantofi sport imi aduc si acum aminte de C4-ul berlina bej pe care l-am condus 3 zile si cu care am facut aproape 500 de kilometri fizic si cu siguranta mult mai multi cu ajutorul mintii. Aceleasi piese vestimentare imi aduc aminte de prima iesire in oras alaturi de componentii forum-ului clubc4.ro. De aici si prietenia cu Loredana, PR-ul clubului, un om cu suflet mare de care sunt mandru sa fiu legat.    

Stau si ma uit inspre dulap. In loc de haine vad stive de amintiri mai mult sau mai putin placute. Viata e facuta din astfel de lucruri si sunt convins ca in ultimele clipe ale vietii numai amintirile ma vor putea alina. Amintirile legate de oameni dragi, haine si, cu siguranta, o berlina bej pe care am condus-o trei zile pe vremea cand aveam 20.

Standard
Uncategorized

Trei esecuri ale lumii auto


Totul a pornit de la o intrebare a unui coleg de munca…despre multe masini vorbesc numai de bine si ignor acele minusuri pe care altii nu le pot accepta. Nedumerit de “capacitatea” mea de a vedea doar ce e bun la o masina colegul redactor m-a intrebat: “Exista vre-o masina care sa nu iti placa?!”. Am stat si m-am gandit bine, dar mi-am dat seama ca defectele sunt acolo doar pentru ca unul sau altul decide sa le supradimensioneze si daca ai capacitatea financiara de a achizitiona un anume model vei avea si banii pentru a-l repara cand se strica.

In schimb, mi-am dat seama ca intreg domeniul auto este ca o masina mare, lucioasa si scumpa, dar care are un interior din imitatie de piele si plastice de proasta calitate pe bord, combinate ici pe colo cu butoane frumos lucrate si ceasuri de bord spectaculos iluminate.

Am ajuns la aceasta concluzie dupa un an de munca in domeniu si pot sa spun cu glas tare ce imi place si, mai ales ce nu.

Urasc producatorii de automobile care incearca cu disperare sa strice masina ca si produs. Tata a prezentat zilele trecute masina de 2.500 de dolari, o gramada de plastice cu motor si faruri care cu rusine este capabila sa poarte aceasta denumire. Conceptul de masina este compus din elemente de confort si siguranta, lucuri care acestei masini ii lipsesc cu desavarsire. Ma gandesc cu groaza la un impact in care este implicata o masina de acest gen. Trebuie sa intelegem ca exista anumite standarde pentru ca un atelaj sa fie considerat masina in adevaratul sens al cuvantului. Cred ca cei de la Tata nu au pus siguranta pasagerilor pe primul loc si nici dorintele acestora in materie de confort. Tata Nano este un model gandit pentru a aduce profit companiei indiene si nu pentru a satisface cerintele unui public tinta. Nu credeam ca o voi spune, insa Loganul este la ora actuala cea mai ieftina masina, ofera la bani putini spatiu, confort, fiabilitate si are un public tinta imens, care este multumit.

Nu-i suport nici pe acei constuctori care, in goana dupa celebritate, copiaza automobile de succes crezand ca o sa scape nepedepsiti. Bubble, Ceo sau Ufo sunt doar cateva dintre modelele pe care nu le agrez din punctul acesta de vedere. Le-am vazut up close la SIAB si sincer peisajul a fost unul de cosmar. Parca cei de la Smart, BMW si Toyota au incurcat standurile si s-au pricopsit cu trei hostese prost imbracate, cu celulita si sictir. Recomandare: hai sa fim originali pentru ca in secolul 21 originalitatea scoate banu`, nu copy/paste.

Nu agreez revistele de profil auto care incearca sa isi apropie cititorii prin sedinte foto cu fel de fel de vedetute porno sau nu, tavalite pe capota unor masini scumpe. Nu acuz pe nimeni, cu toate ca unii se vor simti. Niciodata nu am inteles ce cauta Simona Senzual intr-o revista cu profil auto, dezbracata pe capota unei masini, intr-un articol in care ar trebui sa vorbim despre modelul testat…oups nu am specificat care este modelul testat, masina sau femeia…Ca barbat, imi plac masinile si fetele, insa separat. Hai sa fim seriosi, cine face sex cu gandul la masina din garaj?! Ce vreau sa spun este ca, femeia si masina ar trebui furnizate separat, in reviste. Cred ca de aceea Hugh Hefner editeaza Playboy de ani si ani numai cu fete, pentru ca a inteles cum femeia trebuie “servita”….fara masini si bere…

Acestea ar fi doar trei lucruri care sunt, in opinia mea, esecuri ale domeniului auto. Chiar si asa, trebuie sa le acceptam pentru ca nu exista padure fara uscaturi. Sunt probleme care nu tin de noi, ale caror rezolvare nu tine de noi si de solutiile pe care noi le propunem.

Standard
Uncategorized

Subiecte Tabu


Ieri mi-a cazut in maini o revista pe care o apreciez mult ca format, structura si prezentare: Tabu-cea mai curajoasa revista pentru femei. In primul rand cover-ul cu designer-ul Catalin Botezatu mi s-a parut unul reusit, sedinta foto cam excentrica, dar pana la urma asta face parte din arta atingerii succesului.

Am citit revista cu placere si sincer nu mi se pare o revista nu numai pentru femei, caci unele subiecte pun chiar si barbatii pe ganduri…pe mine unul, au fost ceva teme care mi-au starnit amuzamentul si asupra carora am cazut pe ganduri.

Un alt articol de cover este “Primul Craciun in care…” Cred ca la aceasta tema am stat si m-am gandit cel mai mult…a fost primul Craciun petrecut in bascheti fara a-mi pasa de ce o sa zica lumea cand o sa ma vada in plina iarna incaltat cu incaltaminte de vara. A fost si primul Craciun in care m-am dus la Biserica imbracat normal si nu fandosit cu costum, pantofi si cravata ca in anii precedenti. Am pus pe mine haine noi si frumoase in care sa ma simt eu bine si in care sa ma simt cu adevarat fericit ca a venit Craciunul. In acelasi timp acesta a fost primul Craciun in care Mosul a stat mai putin bine cu cadourile pentru mine. Mi-a spus in surdina ca anul asta eu o sa-mi cumpar cadourile pentru ca a fost prea ocupat si intr-un fel m-a neglijat, deh, am 20 de ani si inca astept cadouri de la el. Nu m-am suparat deloc si m-am bucurat ca o sa “primesc” exact ce imi doresc, nimic mai mult. Era sa uit ca anul acesta am marcat primul Craciun in care nu mi-am mai cumparat nicio macheta auto pentru colectia mea. Chiar si asa promit sa nu ma dezmint si primavara asta sa recuperez “handicapul” si sa aduc ceva companie achizitiilor de anul trecut, un C4 Coupe rosu,  un Range Rover Sport portocaliu si un Pontiac Solstice albastru, care se odihnesc pe biroul de la munca.  

As mai adauga ceva…pentru prima data in viata mea am petrecut Revelionul langa persoana iubita fara a-mi da seama ca ea se afla langa mine decat cand aceasta a plecat…ce bine ca am ales Bucurestiul ca oras, pentru ca din fericire ea se afla acolo si, cu putin noroc, povestea noastra va fi una fericita.

“Cel mai neinspirat cadou”…doamne, niciodata nu m-am gandit care ar fi cel mai aiurea cadou pe care l-am primit. Daca stau bine sa ma gandesc, am primit anul trecut, la incheierea unui contract de abonament Cosmote, un bon de masa in valoare de un million. M-am bucurat eu de el, dar stupiditatea statea in faptul ca trebuia sa-l folosesti o singura data, adica sa cumperi produse de intreaga lui valoare, toate o data…neinpirata alegere, m-am ingrasat cateva kilograme in perioada aia, dat fiind faptul ca lucrurile necesare au insumat doar 570.000 lei si de restul mi-am cumparat bomboane si ciocolata.

Nu stiu de ce m-au atras mereu rubricile dedicate fashionistelor sau fashionistilor (sau cum s-o defini fashionista la masculin). Luna aceasta in Tabu a fost Carla Teaha, de la Red Bull, care prin frumusetea si eleganta ei m-a facut sa stau lipit de pagina de articol care o portretiza. Normal ca acesta a fost un alt interviu care m-a pus pe ganduri…”Primul obiect de imbracaminte de care m-am indragostit vreodata este” o pereche de pantaloni “trapezi” din velur visina putreda, care in functie de cute si lumina se vedeau visinii sau gri. Rather gay-ish ar spune unii, insa eu i-am purtat in clasa a noua cu mare mandrie, asortati la un pullover rosu primit de la o prietena din Anglia pe care il am in dulap si astazi si pe care ocazional il mai imbrac. As putea spune ca acei pantaloni au lasat urme adanci in memoria mea, dat fiind faptul ca acum vorbesc la un telefon LG Chocolate visiniu si sunt pe cale sa-mi cumpar o masina de aceiasi culoare. Indragostit sunt si acum de o haina de piele vintage, din 1989, realizata in stil comunist. O am de la tatal meu si o port cu mare drag si mandrie, mai ales acum ca vintage-ul e la moda. Toamna, aceasta haina este nelipsita din hainele pe care le port. Astazi, sentimente distinse se indreapta si spre o pereche de bascheti negri din piele, simpli, pe care abia astept sa-i port la primavara.

“Cea mai puternica reactie pe care o starnesc hainele mele…”…”Radu, pe vremea mea camasa se purta in pantaloni, iar vesta de la sacou se asorta numai cu pantofi si nu cu adidasi” zise seful meu cand ma pregateam sa plec la o intalnire imbracat cu camasa, cravata si vesta asortate la adidasi si blugi. “Cum poti sa iesi asa din casa?! Nu vezi ca iti atarna turul pe la genunchi?!” Mama mereu exagereaza cand port pantalonii slim de la Celio. Nu e turul chiar la genunchi si ma simt extraordinar in ei.

Mi-a facut mare placere sa rasfoiesc revista si sa ma amuz la raspunsurile pe care eu le-as fi dat in postura unora dintre intervievati. De aceea m-am hotarat sa scriu acest post, poate unul dintre cele mai nostime de pana acum…si pentru ca imi place leapsa, o sa dau subiectul mai departe surioarei mele, Alexandra, pe care o poti citi pe alexandraslm.wordpress.com .  

Standard
Uncategorized

Primele clipe din 2008


Anul asta am mai marcat o petrecere pe cinste alaturi de bunii mei prieteni. De pomina m-am distrat si intre 2007-2008. Am inchiriat un mic bar si impreuna cu 12 prieteni am rupt ringul de dans vreo 8 ore. La 12 fix eram in centrul Fagarasului cu sticla de sampanie in mana si cand ultima secunda din 2007 s-a intalnit cu prima din 2008 nu mi-am dorit nimic mai mult decat sanatate, fericire si un C4 :)) Culmea, in primele minute ale noului an am dat nas in nas cu un C4 Coupe. Ce sa insemne asta?! Will this be the lucky year?! Hope so…

In marea noapte dintre ani am facut si bani multi cu minim effort. Nici nu mi-am dat seama cat de bine am invatat sa dansez pe manele pana cand mi-am vazut o colega aruncand cu bani inspre mine…foarte frumos, mi-am zis in timp ce-mi indesam banii in  buzunar cu destinatia “cont C4”.  

Am fost intrebat ce imi doresc in 2008 si nu am stiut sa raspund. Poate pentru ca abia intrasem in nou an si nu ma simteam cu nimic diferit si poate pentru ca inca nu intrasem in febra job-ului si a invatatului. Ma gandeam, mai apoi, ca ar fi ok sa dau jos kilogramele in plus cat mai repede si ar fi si mai frumos daca anul asta as putea, in sfarsit, sa-mi cumpar C4. Asa am ajuns si la capitolul munca si scoala. As vrea sa invat mai mult si dau mai multa atentie tuturor lucrurilor pe care le fac. Implinesc un an de munca la Auto Expert si ar fi frumos sa continui in acelasi ritm sustinut toate proiectele in care sunt implicat cu revista auto.

Pana acum, 2008 s-a dovedit a fi foarte linistit. Am “atacat” aseara patinoarul si m-am distrat de pomina, m-am odihnit mult si am scris poate la fel, m-am gandit mult la mine si la ce as vrea sa fac pe viitor, am condus in sus si in jos si am consultat cele mai noi trenduri in fashion. Culmea, se pare ca portofelul meu de lac este la moda after all…ce bine ca mi l-am luat inca din vara! Am fost cu un pas inaintea concurentei. S-a bucurat si mama cand a aflat ca iarasi se poarta blugii cu talie inalta, aceiasi specie de denim care stau agatati in dulap de vre-un an pentru ca “nu sunt la moda”. Am scris un test comparativ intre o frantuzoaica si o coreana, sper sa va placa materialul final atunci cand veti citi  Auto Expertul de februarie.

In rest toate bune, astept sa plec inapoi la Bucuresti. O sa-mi fie foarte greu dupa doua saptamani de lenevit in Fagaras. Si o sa fie si mai greu atunci cand din nou va trebui sa-mi intru in ritm cu munca si scoala…sunt optimist, pentru ca, cu putina initiativa si ceva daruire cauzei poti muta si facultatea de jurnalism din loc.

Sper ca 2008 sa continue la fel de bine ca si pana acum. Doamne, ajuta-ma la examene si la indeplinirea viselor mele profesionale.

Standard