Articole

To be or not to be…persiflat


Despre cum masina mica te transforma din zeu in bufon.

Recent m-am decis sa sprijin, cat si cum pot, curentul ecologist. Nu am mai folosit de ceva vreme hartie de impachetat (prietena mea Alexandra e un martor important-ea si-a primit cadoul de 21 de ani neimpachetat), am strans toate hartiile din casa, pe care o sa le duc la reciclat si am decis ca pentru o vreme sa-mi incerc norocul in traficul bucurestean la volanul automobilelor economice de clasa mica sau mini.

Astfel am ajuns sa conduc un Chevrolet Spark si un Fiat Panda. Mari inventii masinile de clasa mini. Te strecori usor prin trafic, de parca pana si 30 de centimetri distanta intre masini ar fi o portita de scapare intr-o lume fara SUV-uri cu motoare de 4 litri hibride si politicieni care de dragul opiniei publice se urca cinci minute pe bicicleta. Cu mini masina esti in lumea ta, daca esti suficient de receptiv la mediul inconjurator si la neatentia unor soferi te poti insinua gratios pana si in cele mai stramte spatii fara niciun strop de transpiratie. La Mall in locul unui « mamut » de Q7 incape un Spark si jumatate, iar in Rahova, pe Barca, un Panda ocupa locul de parcare atat de ravnit de un vecin care din pricina Passat-ului de aproape cinci metri lungime nu-l poate folosi. Surprinzator, atunci cand conduci o masina mica pana si ploaia nu mai e atat de necrutatoare cu hainele proaspat apretate si freza proaspat gelata. Asta pentru ca cei 3.5 metri lasati liberi in fata scarii intre Octavia vecinului de la 5 si Espace-ul de la 1 sunt ideali pentru a parca Panda-ul, spre disperarea soferilor de berline medii sau compacte cu lungimi de peste 4.5 metri. Pana si la serviciu ajung usor, in ciuda lucrarilor de asfaltare de pe strada. Utilajele ce asista acest proces ocupa jumatate de banda din cele doua existente pe fiecare sens. In mod normal si in conditii de trafic normale, nicio masina nu ar fi capabila sa foloseasca util jumatatea de banda ramasa. Cu mini masina situatia este in doua secunde rezolvata. Strangi oglinzile si incet, incet, pe jumatatea de banda ramasa ajungi numaidecat in fata coloanei. Atunci depliezi oglinzile si esti gata de drum.

Chiar si asa, drumul de la extaz pana la agonie este scurt. Adica de aici pana la urmatorul semafor…unde ajuns primul, am scos masina din viteza si am asteptat schimbarea culorii. Cand, dintr-o data ce aud ?! Nu-mi venea sa cred…era galben si masinile din spatele meu claxonau. Ciudata senzatie pentru un om care nu a fost claxonat in trafic niciodata. La al doilea semafor am avut sansa sa fiu a doua masina . In fata mea un 308, care atunci cand semaforul a devenit din rosu galben si mai apoi verde nu a fost nici macar atentionat vizual prin flash-uri,de claxoane nici nu mai spun. Niciunul nu s-a auzit la orizont. Din pacate, ulterior, temerile mi s-au adeverit. Eram claxonat din pricina dimensiunilor mici evidente ale caroseriei, dar si ale motorizarii. Nu eram claxonat din invidie, pentru mobilitatea superioara pe care o dobandisem, si nici din felicitare pentru achizitia facuta, ci din graba si teama altor soferi, cum ca nu voi fi in stare sa plec suficient de repede pentru ca ei, cu masini mult mai mari, sa nu mai stea inca o data la coada pentru a prinde verdele.

Am ajuns la birou cu dorinta de a explora fenomenul, convins de faptul ca cele 10 dati in care am fost in pole position la semafor nu am insemnat nimic altceva decat modalitatea unor misogini de a-mi spune ca ma aflu la volanul unei masini de gagica, colorata in aceiasi modalitate. Am intreprins acelasi experiment cu inca trei masini : Hyundai i10, Toyota Aygo si Smart. La volanul primelor doua situatia s-a inrautatit brusc. Cand ma zareau, pietonii tranversau chiar si prin zone nesemnalizate cu gandul « Asta are masina mica, opreste el ! », iar din pacate asa era, opream de fiecare data. O raza de speranta a venit odata cu micul Smart. Claxoanele au disparut, poate si pentru ca aceasta mica jucarie raspunde prompt la toate comenzile sau poate pentru ca lipsa unei cutii manuale si prezenta uneia secventiale fara pedala de ambreiaj sporeste timpul de reactie al soferului.

Chiar si asa, in patru cazuri din cinci, masina mica a reprezentat un sac de box pentru claxoanele celorlalti soferi, care si-au revarsat frustrarile acumulate la volanul masinilor mari pe bulevardele aglomerate ale capitalei. Astfel am hotarat ca pot sprini miscarea ecologista si prin alte modalitati si sper ca incapand de luna viitoare sa conduc macar o compacta.

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „To be or not to be…persiflat

  1. Toyota Aygo are un design destul de agresiv. Peste un deceniu, maşinile masive vor fi o curiozitate pe şosele. Şi la ritmul creşterii preţului petrolului… Din câte am citit, epoca SUV-urilor deja apune.

  2. allexab zice:

    da da cunosc!!!ca mi-am primit cadoul de 21 de ani neimaphetat nu-i bai, insa pentru cat m-am chinuit intre cele „patru scanduri” cu scaune cum avea bunica (atunci cand era ea fata) si cu „clanxon” par’ par’ – FIAT PANDA- pana la fac si-napoi…TE OMOR!!!!
    „si mai are si tupeu sa scrie de ele pe blog”:))
    kisses:* raducu..si sincer…daca a fi ecologist ar insemna sa conduci un fiat panda…eu mi-as face casute din hartie si as merge cu trabantu’ (sau cu HAOS k scoate fum albastru)..:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s