Voyeuristic vorbind

8 dimineata…


 …despre traficul din Bucuresti si ganduri personale

 

 

Traffic Jam la intersectia dintre 7th Street si Broadway…1900 toamna:))

 

E ora 8 si ca in fiecare dimineata cobor in fata blocului cu gandul ca doar patru zile ma despart de urmatorul w-end. In fata scarii, ultima masina de drive test din cariera mea de jurnalist al revistei AutoExpert. Nu e o masina fitoasa si nici macar frumoasa, e un Logan, o masina care m-a invatat sa inteleg care este de fapt rolul primordial al automobilului. Mai mult decat atat, Logan iti preda cea mai importanta lectie din viata unui tanar sofer care aspira la o masina proprie…lasa fitele de o parte si renunta la ideea BMW-ului adus din Germania. Cand vine vorba de “divortul” dintre tine si mirosurile sublime din tramvai sau metrou, Logan, este cel mai scurt drum catre un partaj in favoarea ta.

 

Cu cheia strans prinsa intre degete si bateriile incarcate, ale mele proprii si ale telefoanelor din dotare, ma aventurez in jungla. Ca in fiecare dimineata Calea Rahovei este blocata intre Piata cu acelasi nume si Trafic Greu. De ce, nu inteleg…niciodata nu o sa-mi dau seama de ce dintr-o data, de la Trafic Greu drumul se curata ca prin minune, de parca masinile s-ar evapora sau intersectia de la Mc ar fi un soi de poarta spre o alta dimensiune prin care toti ne inghesuim sa trecem. Fac 25 de minute din Petre Ispirescu pana la Trafic Greu si parca regret cu fiecare turatie ca nu nu mi-am imbratisat conditia de “RATB-ist” si nu am lasat masina la birou. Ma intreb din trei in trei secunde, unde se duc toti oamenii astia, ce cauta toti la ora asta pe langa mine, oare chiar nu au alta treaba de facut…pana acum ar fi trebuit sa fie la munca deja…

 

Si aici ajungem la una dintre marile probleme ale traficului din Bucuresti. Lasand la o parte intersectiile prost semaforizate ajungem la conditia soferului bucurestean. Adesea indolent si nepasator, forteaza culoarea galbena a semaforului chiar daca in spatele ei mai castiga doar un metru sau doi din asfaltul unei intersectii deja blocate. In plus, masinile de fatada sunt la mare cautare in tara noastra si oameni care 99.9% din timpul alocat condusului si-l petrec singuri isi achizitioneaza masini mari, chiar SUV-uri cu 7 locuri doar de fita, pentru a demonstra un statut pe care nu il detin cu adevarat. Asta am observat in aceasta dimineata. In stanga mea, o Captiva, in care o soferita citea relaxat ziarul, in fata mea un X3 in care o mama isi ducea copilul la gradinita. Si acestea sunt doar doar doua exemple de soferi care ar fi putut lasa acea doza mica de snobism la o parte si, economisind ceva bani, pentri a-si cumpara o masina de clasa mica sau un smart, care in mod evident se dsitingeau prin agilitate si manevrabilitate.

 

Dar cine sunt eu sa judec?! No one…fiecare face, pana la urma, ce vrea si daca placerea personala se ascunde in spatele unui volan incalzit din piele “racordat” la un X5, cine sunt eu sa judec?!

 

Ma incearca un sentiment de vinovatie, pentru fiecare masina pe care mi-am dorit-o…constat cu stupoare ca blamez oamenii care au masini mari, dar m-am trezit azi dimineata cu gandul la un Citroen C5, pe care in mod evident nu o sa mi-l permit in viitorul apropiat, insa m-am gandit la el pentru mine, pentru o singura persoana…evident ca la un anumit punct mi-am dorit si smart, pentru ca mergand multa vreme cu cel pe care il aveam de la servici am ajuns sa-i cunosc calitatile, dar si defectele, care pana la urma nu erau multe si cu care puteai trai.

 

In w-end am facut o prospectie a pietei! Ciudat, pentru un om caruia nu ii plac cifrele…ei bine, de dragul viitoarei mele masini m-am chinuit si it turned out not to be so bad. Am realizat de fapt ceea ce am nevoie si am lasat pentru cateva clipe imaginea la o parte in favoarea pragmatismului. Parca m-am simtit mai liber si parca pentru prima data in muulta vreme am putut sa iau o decizie tinand cont de mine si de nevoile mele nu de mine si de lumea in care imi desfasor activitatea. Intr-un exces de gandire, mi-am dat seama ca nu demonstrez nimic prin culoarea sau natura masinii si ca as putea circula si cu un Oltcit atata vreme cat as atrage aprecieri pozitive pe plan profesional. Dar asta chiar nu inseamna ca o sa merg la Obor sa cumpar Oltcit-ul pe care l-am vazut zilele trecute si pe care propietarul il vinde pentru doar 200 de euro. Sau poate caaa….

 

Rezultatul?! Stick around and find out…

 

Ce am incercat sa va spun cu aceasta mica povestioara legata de prospectiile mele de piata?! Soferul roman nu isi cunoaste nevoile stringente. Nu o sa inteleg never ever cum cineva poate plati 20.000 de euro pe o masina de clasa mica, doar pentru ca e cute and fuzzy, ingnorand alternativa compacta, o masina vizibil mai mare interior, cu o putere a motorului superioara si cu capacitatea de a te duce pe orice autostrada din lume fara a fi “batuta” de vant sau “traumatizata” ca o minge de ping pong de turbulentele generate de camioane. Recunosc, cazusem la un moment dat in patima asta…imi doream MINI sau Fiat 500, pe care poate si acum mi le doresc, sentiment pe care probabil il sucombez doar de dragul acestui material sau de cel al masinii pe care o iubesc in prezent. De ce?! Pentru ca oamenii din jurul meu priveau aceste jucarii ca pe opere de arta si nu ca pe masini, iar asta ma fascina teribil. Era cat pe ce sa las la o parte necesitatea mea de mobilitate si spatiu (cam o data pe luna parcurg 500 de km pe DN1 pana la Fagaras si inapoi) pentru un obiect care mi-ar fi adus satisfactie doar in timpul saptamanii cand il utilizam in oras. Caroseriile si motoarele mici nu sunt facute pentru drumuri lungi, deoarece puterea si cuplul motorului fac depasirile dificile, iar caroseria mica ar fi tinta sigura pentru “vanturile” SUV-urilor sau, mai rau, camioanelor.

 

Asadar, toti ne referim la atitudinea autoritatilor atunci cand vine vorba despre problemele traficului, insa o parte din vina pentru aceasta situatie o avem si noi, soferii care fortam galbenul sau care ne parcam prost masinile mult prea mari. Nu spun ca autoritatile nu au nicio vina…santierele deschise fara noima si intr-un numar mare, simultan, intr-un spatiu relativ restrans, dar si lipsa unor refugii speciale pentru statiile mijloacelor de transport in comun transforma intr-o aventura orice iesire cu masina.

 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s