Articole

Honda Accord 2.2 i-DTEC 150 CP


13022009295

13022009301Acum mai bine de doi ani, cand timd mi-am facut intrarea in presa auto, am condus pentru prima oara o masina japoneza, dar ce masina…mi-o aduc aminte si acum. Era argintie si avea un motor mult laudat de colega mea Gabriela Szilagi: 2.2 i-CDTI 140 CP. Consuma cam 8 litri de motorina in ciclu mixt, urban-extraurban si fugea de rupea pamantul. Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc…vechea generatie de Honda Accord. O masina pe cat de frumoasa, pe atat de fiabila si de prietena cu portofelul. Masina in cauza ii apartinea directorului de marketing al AutoExpert, Anca Chilianescu si la momentul respectiv era cap de wishlist, dupa C4 Coupe ce-i drept. Iata ca vremea a trecut ca si multele masini prin care mi-am plimbat popoul, insa Accord a pastrat un loc aparte in sufletul meu. Cu mai putin de un an in urma a aparut si noua generatie a limuzinei, despre care v-am mai vorbit atat pe blog (prezentare), cat si in AutoExpert (comparativ intre Accord 2.4i 200 CP si Mondeo 2.5i 220 CP), dar cum in trecut eram fan al modelului diesel, a venit momentul sa va vorbesc si despre acesta. Iar pentru a o face cat mai bine, am petrecut un week-end intreg, in care am parcurs 800 de kilometri, la volanul Accord-ului 2.2 diesel de 150 CP.

De aratat, vedeti si voi, arata fantastic…vorba Alexandrei, e parca rupta din melodia lui Beyonce, Diva. Ioana imi povestea ca e si masculina si feminina in acelasi timp, poate ca asta o face foarte deosebita. Asta mai ales la interior. Bordul curbat in anumite zone ar putea atrage admiratia doamnelor, in timp ce multitudinea de butoane si ecrane este clar un apanaj al atotputernicului si stiutorului mascul. Consumul a ramas la fel de „ridicol”, chiar daca masina a mai castigat 10 cai peste modelul vechi. Cuplul este senzational, ca si stabilitatea si viteza cu care masina raspunde la comenzi. E mare lucru sa ai sub fund o masina a carei dotari tehnice sa raspunda cu o viteza naucitoare si, in acelasi timp sigura. Dupa cum spuneam, am facut mai mult de 800 de kilometri, pe traseul Autostrada Soarelui- Bucuresti-Fagaras (via DN1)-Victoria-Fagaras-Bucuresti (via Cheia) iar consumul mediu afisat de computer nu a sarit niciodata de 8.5 litri, iar toata distanta asta a fost parcursa cu un plin de rezervor. Trebuie mentionat de la capul locului ca nicio data nu am depasit 130 km/h si tot timpul am schimbat treptele cand computerul de bord imi recomanda. Mi-a mai placut portbagajul, un hau in care ne-am aruncat fel de fel de genti, plase, trollere si a mai ramas loc de un kil de cartofi 😛

13022009307

Mi-au placut tare mult bordul, scaunele si volanul. In primul rand, bordul are acel feeling de Civic combinat cu o masina high class. Te prinde si te invaluie ca intr-o masina sport, ceea ce face si comenzile usor de accesat si iti da si in plus un sentiment puternic de siguranta. Ai toate comenzile de interes (mai putin clima, ca doar nu esti in Mazda 6) 13022009308pe volan, accesibile prin intermediul unor butoane mari, usor de invatat si intuit, ceea ce le face imposibil de confundat. Intocmai dimensiunile apreciabile, fac volanul usor de utilizat si pentru barbatii cu maini mari sau femeile cu unghii ceva mai lungi. Aceeasi regula este valabila si pentru consola centrala. Totul este supradimensionat, ceea ce inseamna ca butoanele sunt, la fel, usor de citit si accesat, iar spatiile de depozitare pot inghiti orice (chiar si o mana pana la incheietura in cazul Accord-ului neechipat cu navigatie si DVD-dotat cu torpedou central). Iarasi o chestie de apreciat, chiar daca masina pe care am condus-o nu era varianta full si deci nu avea atat de multe butoane si comenzi, finisajele de top. De exemplu, Accord-urile cu scaune incalzite au comenzile acestora in dreapta si in stanga schimbatorului de viteze. In mod normal, la unele masini aceste locuri ar fi fost marcate cu o linie fina trasata in plastic, cam ca la Daciile cu bord CN care nu au proiectoare, dar butonasul exista intr-un mod profund inestetic, insa la Accord-ul fara cuptoare in scaune suprafata aceasta este perfect plana. Schimbatorul de viteze mic imi place la nebunie. Iti da impresia ca stai in S200 si nu intr-o limuzina. La fel si pozitia la volan: foarte versatila. Eu sunt genul 13022009305care conduce cumva sub bord, nu suport sa vad botul masinii, mi se pare ca pic in nas in momentul in care pun frana. Ei bine, mi-am gasit locul perfect in Accord. Volanul are o cursa apreciabila atat sus-jos cat si pe adancime, iar scaunul, pe langa faptul ca te imbraca perfect si nu le lasa ca pici in parti, este si foarte comod si usor de reglat. Foarte important, daca esti adeptul aceluiasi stil de condus ca si mine, ar fi sa-ti echipezi masina cel putin cu senzori de parcare, daca nu cu inteligenta camera de marsalier. Fundul masinii este mare, atat in latime, cat si in inaltime, iar din pozitia sub bord, nu prea poti aprecia cat de aproape sau departe de afli de obstacole. Mai rau, uneori te afli in imposibilitatea de a vedea popicele de parcare din spatele masinii. Asta e valabil si pentru fata. Ca tot veni vorba de vizibilitatea, oglinzile imense nu te lasa sa o comiti, ba chiar au marginile orientate catre exterior, acoperind oarecum si o mica parte din unghiul mort. Pozitionarea comenzilor pentru geamuri si oglinzi este si ea inspirata. Spre deosebire de noul Avensis, Accord are toate aceste comutatoare pe manerul usii soferului, la vedere si la indemana. O bila alba se duce din nou la ergonomie pentru plasarea butonului luminilor de avarie, care poate fi apasat cu mare usurinta cu podul palmei sprijinit de schimbatorul de viteze. Solutie binevenita, daca ne gandim de cate ori pe zi taiem calea altor participanti la trafic si incercam sa-i inbunam cu doua flicariri de avarie.

Nu mi-a placut sunetul motorului. Face ca tractoru ( ! :)) ), spre deosebire de noul Avensis, echipat cu 2.2 D-CAT 177 13022009312CP, care este ceva mai silentios si are o directie ceva mai greoaie. Si suspensia e la fel de zgomotoasa. Chiar si la denivelarile mici iti tresare inima cand auzi ce bubuie sub caroserie, insa e foarte confortabila la drum lung si lipita de sosea pe curbe sau la viteze mari. O alta chestie care m-a deranjat la Honda, pe care am spus-o si in testul pe care l-am facut in AutoExpert, a fost sistemul de incuiere al usilor. La o apasare de buton se descuie doar usa soferului si pentru a descuia si celelalte usi mai trebuie sa apesi inca o data. Nu e un cap de tara, insa trebuie sa ti mereu cont de asta, ca de nu, te trezesti ca mine, in plina ninsoare cu masina deja pornita si pasagerii (3 fete-adica iadul dezlantuit) afara din masina. Iarasi putin suparator este si faptul ca la interior exista doua comutatoare de la care se pot incuia toate usile, insa doar unul singur le poate debloca pe toate. Si, mai mult decat atat, pasagerii nu se pot da jos decat daca soferul le descuie usa de la butonul cu pricina.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Honda Accord 2.2 i-DTEC 150 CP

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s