Niste povesti

38 de ani…


E ora 10 dimineata si abia a facut ochi. De obicei, duminica, doarme pana tarziu, chiar timp de 13 ore si, deci, e surprins de ora la care s-a trezit. Prin perdelele sangerii adie vantul usor si toata camera are un aer proaspat, de toamna. In aer pluteste un parfum dulceag, dar in acelasi timp electrizant, asa cum e si EL… Firav, dar mereu atent la detalii, se considera inca un copil, desi cei sapte ani de acasa au trecut de cam cincisprezece. In ochii lui, putinele care au stat sa-i priveasca dimineata, au vazut marea si iubirea, dar in dimineata asta nimeni nu vede nimic.  Sub plapuma e cald si, desi a mai trecut o noapte de singuratate, in aer se simt multumire, liniste si relaxare… Chiar si asa, uitandu-se in urma, vedea o viata anosta, plictisitoare, consumata intre servici, casa in care traia si casa in care s-a nascut. Prietenii il contraziceau mereu aducandu-i aminte ca nu de mult s-a urcat pe motocicleta fara sa-l fi atras vreodata ideea si si-a dat drumul cu parapanta fara cea mai mica remuscare, sau cu tiroliana…

Se ridica pe marginea patului si se uita la ceas… si in drum spre bucatarie deschide calculatorul, care porneste greu cu un sunet de rasnita comunista. Se uita in jur si analizeaza dezgustat bagajele pe care nu le-a despachetat de cand s-a mutat aici. Apoi se opreste si se mai gandeste inca o data ce mobila ar vrea si unde ar urma aceasta sa intre. Masarda e ca un vis implinit. Desi exista in oras garaje mai mari, masarda aflata intr-un cartier cochet de case vechi este ca un palat. Aici e liniste mereu… asta e si scopul, sa te auzi cum gandesti… Ajuns in bucatarie porneste filtrul de cafea si-si toarna praf de cacao intr-o cana. Cerul se vede atat de frumos prin geamul cat un pumn al bucatariei, asa ca se aseaza peste niste cutii ramase si ele nedespachetate si lasa soarele sa-i mangaie fata palida si inca somnoroasa. Aproape ca adoarme la loc cand ii revine pofta de cacao cu lapte. Laptele in cana neagra i se pare in dimineata asta cel mai elegant lucru de pe lume… Iese din bucatarie si se aseaza pe jos langa calculator, isi verifica mesageria si messengerul… nimic… absolut nimic… niciun IM de „Buna dimineata”, niciun mail de „Te iubesc”… un singur mesaj necitit… spam…

„O alta zi in paradis…” Laptele s-a racit de mult si cacaua a ramas nebauta. In schimb, a descoperit toate crapaturile si imperfectiunile tavanului si ale peretilor. E trecut de pranz si camera e nemiscata, inghetata ca intr-o poza artistica dintr-un album alb negru pe tema „Singuratate”… Vantul s-a mai intetit si masarda s-a racorit. Ce bine ar fost ca doua inimi sa bata pe acel pat si nu una singura… Linistea e intrerupta de un mesaj… „Salut! Ce faci?!” Indemnat de plictiseala si dorinta de a mai abera cu cineva, ii raspunde necunoscutului si din vorba in vorba atmosfera din masarda se incalzeste… Pe fundal se aude Vama si niste taste care nu contenesc din tacanit, e genul ala de atmosfera specifica indragostitilor care se cearta din orice si in loc sa puna mana pe telefon si sa-si strige „te iubesc”, prefera sa foloseasca emoticoane ieftine pentru a-si exprima frustrarile… La celalalt capat al conversatiei se afla 38 de ani de frumusete, dintre care 18 materializati in constructii civile… un visator, ca si EL, un liber care gandeste cu o viteza ametitoare si care stie sa spuna mereu lucrurile potrivite… daca ar fi fost fata, barbatul asta ar fi printul pe care-l astepta de mult calare pe calul sau alb. Au aceleasi pasiuni, masinile, muzica, frumusetea, design-ul si parca nimic nu ar fi putut opri tacanitul tastelor cand… dintr-o data se lasa linistea peste masarda… „Nu vrei sa ne vedem la o cafea?”… asta era genul de replica pe care EL o folosea sa-si invite prietenele in oras. Dar accepta… Tastele tacane din nou, dar de data asta mai rar, iar pe fundal nu se mai aude Vama, ci muzica italiana venita de la celalalt capat al conversatiei…

A trecut deja o ora, o ora in care EL a ramas inmarmurit in fata computerului si de dincolo nu a mai venit niciun semn. Oare de ce? In mod normal, informatia vine si pleaca, iar conversatiile se inchid cu un salut si un pupic… aici s-a incheiat cu un „… has signed out”… de ce? de ce? De undeva, din pat, se aude soneria unui telefon si pe ecranul lui apare un numar necunoscut… „Coboara…” este singurul cuvant care se aude si in fata casei apare un coupe ciocolatiu, italian, din care coboara 38 de ani… 38 de ani de frumusete, intelepciune si… experienta… si stil… si atitudine… un fel de print pe cal alb pentru un EL ascuns, pentru un EL care in secret isi dorea de mult o clipa ca asta, dar ii era frica s-o recunoasca in fata celorlalti EL crescuti frumos in strana bisericii, cu pantofii proaspat lustruiti si caciulita de lana cu ciucure…

Nimic nu prevestea furtuna pe care cei 38 de ani aveau sa o starneasca… amintirea dulce amaruie este astazi doar o pagina de jurnal. Anii, toti cei 38, l-au hipnotizat si l-au facut sa creada intr-un vis frumos, pe care nu si-ar fi imaginat sa-l traiasca vreodata, insa totul era mult mult mult prea frumos…

Marti/17.11.2009/ 12:00

Noi… Alt cuvant prea mare ce iese din gura lui… noi… noi, doi… adica amandoi… adica doi in drumul spre unul… Doamne ce aiurea suna… Ieri faceam dragoste cu iubirea copilariei mele, cu cea de la care am invatat ce inseamna viata si iubirea, iar astazi, un el, vorbeste despre noi… un noi care a durat o saptamana, un noi, care departe de conventii si prejudecati ar fi trebuit sa fim ceva frumos, desi ciudat… Un noi care in viziunea lui nu se lovea in nimeni si nimic, iar in a mea se lovea de cele mai mai ziduri posibile… noi… Noi-ul asta ma dispera, mai ales cand il spune el… noi ar fi trebuit sa, noi trebuie sa… de parca am vaslit in aceeasi directie pentru mai mult de o partida de sex nebun…

Dupa o luna se vede iarasi pe marginea patului si parca masarda e mai luminoasa. Incepand cu acea duminica, lumina a fugit treptat in fiecare zi cate putin… cu fiecare telefon, cu fiecare discutie, cu fiecare geamat si fiecare cuvant… dar astazi pare ca, timid, revine… N-a plans inca si asta pentru ca a iubit si s-a simtit iubit. Aseara s-a regasit… in bratele iubirii copilariei lui… acum o femeie adevarata, care, pe langa faptul ca l-a facut in sfarsit barbat, i-a demonstrat ce inseamna asumarea si cat de importanta e ea. Nu stie de ce a asteptat pana acum pentru clipa asta, insa e sigur ca a meritat. Cei 38 de ani sunt, dupa o luna, o amintire dulce, dar si amara, atunci cand se uita fascinat la ea, cum doarme… Nu face nimic, pur si simplu sta si o priveste, ii priveste pielea, parul, suspinele si parca timpul s-a oprit in loc acum 6 ani… parca inca se iubesc si urmeaza sa faca lucruri mari impreuna. Dar nu e adevarat… ea si-a refacut viata si actul de aseara a fost actul care ne-a eliberat… primul si ultimul… Ea pleaca, iar EL ramane prins intre doua lumi din care nu intelege nimic, nu intelege cine e si de ce e… de ce s-a intamplat, cum s-a ajuns la asta… Simte ca va urma o perioada cruciala, de regasire si de aceea deschide o agenda si se reapuca de jurnal… un jurnal al sperantei, durerii, bucureiei si regasirii…

………………………………………….

A trecut ceva timp si in masarda lucrurile par sa fii ajuns la o normalitate ciudata… Cei 38 de ani frumosi au fost de mult uitati si viata a prins din nou un curs firesc, o forma… Camera e umana… la intrare stau cateva perechi de pantofi si niste haine sunt atarnate de usa sifonierului. Covorul colorat de langa pat e plin de scame, iar sub pat troneaza praful. Patru sticle goale de suc si niste cani murdare de cacao inconjoara calculatorul, care are acum si o masa, dar nu si scaune. Pe fundal se aude Lhasa, dar EL sta tot in fund pe gresia din bucatarie… Luna e superba, mare, alba, laptoasa; nu e de mirare ca Soarele e nebun dupa ea. Au curs multe pagini de jurnal, despre vrute si nevrute, dar nu l-au ajutat cu nimic… in momentele de singuratate e in continuare confuz si derutat. Nu stie ce vrea, nu stie daca isi doreste un el calare pe cal alb sau o cosanzeana pe care sa o apere cu pretul vietii de zmei. Probabil ca timpul va dicta, insa un lucru este sigur… are foarte multa dragoste de oferit!

Anunțuri
Standard

9 gânduri despre „38 de ani…

  1. Rodica zice:

    Foarte tare dragule!!! Dar ce ti-a luat atat timp sa-l publici? Neincrederea ta ma surprinde:))

    Te pup,

    An Nou Fericit!!!!

  2. Mik zice:

    aoleu rodi, parca nu l-ai cunoaste… bravo fratica! ne place! hai, da-i cu urmatoarea!!!

    btw, fata ce zice? nu v-am mai vazut impreuna…

    an nou fericit!

  3. tipu` zice:

    ti-am gasit blogul din intamplare… frumoasa poveste… ciudata, dar frumoasa… ma plictisisem sa citesc doar de masini…

  4. mama, ce avalansa de raspunsuri:)) paaai….

    @rodi : haida hai!!! toti care-ati citit mi-ati dat votul de incredere, insa nu stiam ce-o sa aduca publicarea lui 38… ma bucur ca feedback-ul de pana acum e pozitiv:))

    @mik : aoleu, mikule… ce ne facem? tu nu vb cu ea deloc? nu mai suntem impreuna de trei luni:)) =)) pfai… ne ies vorbe acuma:))

    @tipu` : ma bucur ca ti-a placut! merci:D

  5. Georgi zice:

    Buna :). Sunt vecina, una dintre ele :p ,de pe FarmVille. Intamplator am gasit link-ul catre pagina si mi-a placut f mult ce-am citit. Nu-s critic literar sau ceva de genul, dar ai un mod enigmatic de a transmite mesajul intre randuri. – cred ca incep sa ma incurc in cuv – ar fi fost mai simplu sa spun doar ca e f frumos ce-ai scris, nu? :)))
    Anyway, astept o continuare – va exista? sau un alt articol 😉

  6. Salutare vecinica,

    Pai, cel mai probabil va exista, adica o sa incerc:))

    Iti multumesc pentru apreciere! Asta cu mesajul dintre randuri mi s-a mai spus… nu prea stiu ce sa zic… l-am scris pe tot intr-o singura noapte si nu l-am mai editat… deci e brut…

    Stai tuned!:D

  7. Aquil zice:

    Sunt un prieten…sau asa tind sa cred. Felicitari. Randurile pe care le-ai scris sunt monumentale. Greu de inteles, dar cine stie cunoaste…Asteptam si continuarea. Succes

  8. Salut! Pai daca asa spui, inseamna ca asa e… cred:P Merci mult! Chiar foarte mult… Promit o continuare… nu stiu daca la fel de spumoasa, insa va exista…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s