Niste povesti

Carmen


Se ridica de pe fotoliu si in drum spre usa isi culege sacoul si manusile de pe masuta de langa intrare. Le saluta cu o reverenta dirijorala si iese pe usa inghetata care pocneste din toti rarunchii. Isi aprinde tremurand o tigare si se indreapta cu pasi repezi spre masina. Tenisii scartaie pe zapada inghetata sub presiunea celor -25 de grade, dar parca cel mai urat e vantul… Vantul patrunzator pe care-l resimti ca pe un cutit… La capatul aleii dospesc 37 de ani de istorie, cumparati din Germania cu banii de pe doua tablouri. E statornic si ii plac lucrurile vechi pentru simplitatea si trainicia de care dau dovada. Deschide portiera si priveste luna, luna cea frumoasa, confidentul tacut al tuturor atrocitatilor nocturne. Sta si o priveste cateva secunde dupa care se urca in masina. Baga cheia in contact, iar masina porneste la sfert cu un zgomot ragusit ce aprinde instantaneu luminile casei de langa. Precizia asta ii smulge intotdeauna un zambet satisfacator. Porneste farurile si in lumina lor stralucirea zapezii inghetate e parca o sala de spactacol dominata de mii de aplauze frenetice… Viseaza la ele de pe la 12 ani cand si-a expus prima data picturile in cancelaria scolii, dar niciodata nu au fost suficiente. Mereu si-a dorit mai mult, mai mult, mai lult… Iese in Magheru si se lasa dus de masina… Merge incet, e trei dimineata si pe strada sunt singuri… el si BMW-ul lui din `73. Scoate din buzunar un telefon lipit cu banda adeziva si cauta ceva in memoria lui, o melodie, singura informatie personala din telefonul care fusese trantit de pereti cu fiecare cearta din trecut: Carmen cantata de Maria Callas… Vocea superbei Maria il relaxeaza de fiecare data si ii aminteste de cele mai profunde trairi trecute. Mangaie usor lemnul bordului si degetele ii curg pe inele cromate ale ceasurilor de bord. Se opreste la semafor si priveste contrariat in jur… nu intelege de ce omul poate sa modeleze o bucata dura si inerta de lemn intr-o opera de arta, curbata, fina, care sa se joace cu imaginatia ta si nu poate sa intretina dragostea si relatia… Pana la urma, ambele urmeaza acelasi principiu: pleaca din ceva simplu, natural si se transforma in altceva, trainici si frumos… Clara, el, el Clara…  Femeile si barbatii iubesc diferit… la concluzia asta a ajuns in ultimii ani de framantari intr-un triunghi nefiresc dupa parerea unora. Dragostea e clar lipsita de reguli si, in ciuda celor demonstrate de istorie, nimeni nu poate sa le scrie… Accelereaza brusc si intra ca o sageata in pasajul tineretului. Desi nu mai tropaie cu gloria de alta data, cei 180 de cai de sub capota se trezest la viata si pana iese din pasaj deja trece de 130 de kilometri la ora, desi Maria il indeamna la calm. Sageata de un albastru ireal al cerului, patata de timp si rugina, se opreste brusc in fata unei vitrine parasite de pe langa 11 iunie.

Invarte cheia in lacat si impinge gratiile la o parte. In spatele lor o usa ce sta sa cada, de jumatate arse, doua geamuri innegrite de fum si imaginea lunii intr-un petec de geam ce-a supravietuit. Intra inauntru si da nas in nas cu un peisaj care nu l-a parasit in ultimii doi ani. I-a ramas adanc intiparit in minte… Peisajul si noaptea fatidica de decembrie… Ca oricare om, a avut un prieten bun, de nadejde, de care a ramas alaturi la bine si la greu, in special la greu. De mici au avut un mare vis… sa-si construiasca propriul atelier de arta. Constantin se pricepea la sculptura si modela sticla, lutul, fierul ca si cum materialul ar curge de fapt din mainile lui. El a faurit intr-o singura noapte gratiile de la geamurile atelierului, un cocon ciudat cu brate imperecheata precum cele ale unei mostre de ADN, care o data era vopsit intr-un negru granulat ce stralucea in lumina lunii ca un glob de discoteca. Acum e ars, parjolit si topit pe alocuri… si-a pierdut farmecul… acum plange. In acea noapte el a si tras primele linii ale ierburilor negre si roz care imbraca cei trei pereti interior ai locatiei. Desi mateasa folosita la unele dintre acestea a ars de mult, pe masura ce urmeaza cu degetul aratator conturul uneia o simte ascunsa, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, dupa cenusa. N-a mai intrat de cateva luni aici…vine foarte rar si aduce cu el flori si cate un cadou pe care le pune in spate, langa scaunul si masa la care lucra prietenul lui. Ciudat, focul nu a ajuns pana aici… intr-un colt al camerei din spate doar lumina lunii ajunge. In lumina dorm cateva buchete de flori uscate, un inel, un ceas, cateva creioane, o dalta si un stilou… Constantin era indragostit de dalta si tocmai de aceea, anul asta, in ziua care ar fi trebuit sa fie doar a lui, a primit o cutie speciala de sticla in care sa-si pastreze iubita dalta… Strange din pumn si cateva lacrimi i se inoada in barbie. Inca nu a trecut peste sentimentul de vinovatie si simte ca ar fi trebuit sa fie si el aici cu Constantin cand focul a inceput. Era 23 decembrie 2007, iar Constantin construia un cuier, acel cuier pe care si-l dorea atat de mult in viitoarea casa… masarda pe care Constantin n-a apucat sa vada… Un telefon si un moment de neatentie, o scanteie, au fost de ajuns ca intregul atelier sa fie cuprins de flacari… si totul in timp ce el petrecea Ajunul Craciunului in noua sa casa… Luni de zile nu a avut curaj sa-i priveasca in ochi pe parintii celui ce a fost prietenul lui din copilarie si niciodata nu a avut curajul sa stranga ce-a mai ramas din atelier. Constantin e inca acolo si lucreaza… Toata lumea il asteapta sa vina la petrecere… si, in special, Eva…

Poate ca, intr-o zi, se va intoarce la atelier cu capul sus si-l va reconstrui in memoria prietenului sau. Pana atunci isi intoarce spatele si incuie pentru a cata oara usile ranite de bataia focului… Masina porneste si o ia din loc… Rasaritul o prinde pe Maria Callas cantand Carmen pentru a mia oara in masina albastra parcata in fata unei cladiri parjolite de la 11 iunie…

Standard
News

Mihai Gadea – cea mai buna imagine profesionala


Aseara, 27 ianuarie 2010, intr-un eveniment gazduit de magazinul Diverta de pe Magheru, au fost facute publice rezultatele unui sondaj de opinie initiat de Mihaela Berciu, consultant de imagine, privind  jurnalistul de TV cu cea mai buna imagine profesionala. Acest sondaj a avut ca scop evaluarea gradului de apreciere de care se bucura cativa dintre cei mai cunoscuti jurnalisti TV din Romania. Astfel, 31% dintre romanii respondenti au considerat ca Mihai Gadea este jurnalistul de televiziune a carui imagine profesionala si personala este impecabila.

Mai mult, in urma aceluiasi sondaj de opinie, Catalin Stefanescu a fost considerat jurnalistul de televiziune cu cel mai elegant discurs, Radu Moraru, jurnalistul cu cea mai corecta tinuta profesionala, pe cand timbrul vocal al lui Emil Hurezeanu a fost recunoscut ca fiind cel mai expresiv. Bretelele lui Marius Tuca au fost percepute ca fiind accesoriul care si-a indeplinit cel mai bine rolul de a crea o marca personala, pe cand cea mai expresiva gestica îi apartine lui Mircea Dinescu.

Mihaela Berciu a profitat de ocazie pentru a readuce in atentia publicului volumul recent lansat „Succesul detaliilor. Cartea tehnica a tinutei masculine”, un ghid vestimentar dedicat barbatilor din mediul profesional. Aceasta lucrare, pe care o voi cauta si eu, prezinta toate aspectele unei imagini profesionale masculine impecabile, sustinute de exemple, imagini, desene si sfaturi practice.

Mihaela Berciu

Standard
Niste povesti

Ele


O strada stramta si infunfdata de pe langa Gradina Icoanei… Iarna si un ger de crapa pietrele… In capatul strazii o casa impunatoare cu geamuri mici la strada si o usa triunghiulara din fier forjat si geam mat… Linistea e mormantala in partea asta a Bucurestiului, zici ca esti in varful muntelui… E a sasea iarna pe care merii din gradina minuscula o petrec alaturi de Clara si pocnetul care tocmai s-a auzit e a treia sticla de vin pe care o beau impreuna. Ca de obicei sunt tot trei, insa parcul din spatele blocului din orasul mic de munte s-a transformat intr-o casuta cocheta construita prin `60 cu pereti albi de zici ca au fost pudrati cu cel mai fin zahar din lume, iar jocurile copilariei au fost inlocuite de dezbateri interminabile despre cariera, sex si dorinte. Clara e o femeie frumoasa, aproape de 30 de ani, dar atat de fina incat nu ai zice ca merge la birou ci la facultate. A scris de multe ori despre ea… pana nu de mult, ii era modelul de tarie si control. Uneori glumeau cum ca in timpul Apocalipsei, cand toata lumea o sa fuga mancand pamantul, Clara isi va impacheta meticulos bagajele pentru o viata de apoi cat mai usoara si diversificata si apoi isi va chema un taxi… nu de alta, dar tocurile italienesti nu se inteleg bine cu asfaltul crapat, zmoala si agitatia de afara. E o femeie desteapta, rod al celor 15 ani petrecuti departe de parinti, dar si al celor doua facultati pe care le are sub centura si eleganta, desi toata lumea stie ca nu se da in vant dupa cumparaturi si nu-si petrece ore intregi prin magazine. Sau cel putin asa era… pana sa-l intalneasca pe cel care in continuare este iubirea vietii ei… desi a parasit-o in fata starii civile. Patetic, stiu, dar dupa cum se vede, lucrurile astea nu se intampla doar in filme.

E seara de dupa, dar inca nu si-a dat jos rochita albastra pe care ar fi trebuit sa o poarte cand ar fi trebuit sa spuna da. Din peisaj lipseste doar inelul, aruncat undeva in superba curte cu leagan si foisor. La mana are ceasul pe care l-a purtat la toate evenimentele importante, un fel de amuleta norocoasa, care acum, din pacate, nu a folosit la nimic.  Nu a dormit toata noaptea si asta se vede in superbii ochi verzi, acum rosii si plin de lacrimi. Femeia frumoasa si plina de viata sta intinsa pe canapeaua alba – scena numeroaselor partide pasionale de amor – si soarbe usor din sticla de vin. In casa e liniste, iar canile aburinde cu ceai, neatinse, sunt singurul lucru ce se misca. Stie toate crapaturile de pe tavan si-si repeta frenetic „Trebuie sa renovez… trebuie sa renovez”. Insa in spatele acestor cuvinte se ascunde filmul celei mai urate zile din viata ei. Trebuia sa fie frumos… trebuia… toata lumea era acolo, imbracata frumos, cu flori in mana… era o nebunie… pana si boemul artist a iesit din cutiuta lui micuta uitand drama si tradarea, iar cea mai buna prietena imbracase, cu orgoliul oarecum indoit, o pereche de pantaloni evazati si-o bluza pe gat, doar doar nu va eclipsa mireasa in ziua ei cea mare. Au venit si parintii pe care nu-i mai vazuse de mult, ba chiar si sora ei, si prietenii de la sute de kilometri departare… toata lumea venise pentru a fi martorii fericirii ei.  

Insa el nu a mai venit… In ultimul moment, a hotarat ca mariajul nu e pentru el si cu un mesaj vocal a abandonat-o in fata primariei.

Eva sta in genunchi pe covorul de lana de langa pat si o tine pe Clara de mana… Parca sunt o statuie sau cel putin o pictura egipteana de pe un sarcofag, ce povesteste ultimele clipe ale zeitei pe pamant. Eva e total opusul Clarei si probabil d`asta se si inteleg… Eva e cea mai buna actrita… N-a calcat nici cinci minute intr-un birou corporatist, insa, spre mirarea tuturor conduce cu o manichiura impecabila un munte de jeep si-si rezolva „problemele” de la capatul unui Vertu… Barbatii puternici si, fie vorba intre noi, instariti sunt febletea ei.  Despre ea gurile rele spun ca ar fi curva, prostituata, desfranata, ipocrita sau chiar proasta, insa in spatele semanticii se ascunde o femeie puternica asemeni unei stanci, care cheltuie cu moderatie si investeste la bursa sau in propietati… Chiar si cu bluza pe gat, Eva e extraordinara… sanii ei plini cad perfect, iar buzele ei smulg erectii si de la cei mai infocati familisti. Se misca de parca ar fi la parada si atunci cand intra intr-un bar timpul se opreste… Bate inspre 30 si nu regreta nimic… nici macar faptul ca i-a dat cu piciorul barbatului pe care il iubea pentru o masina si un pumn de bani. Daca sunt meniti sa fie impreuna, atunci se vor regasi si peste ani…

El e inmarmurit si nu stie ce simte… tristea din privirea Clarei si golul ce se vede in ochii ei ii sfasie sufletul, dar parca toata suferinta asta are si ceva bun in ea… fetele sunt superbe… chiar si asa, triste… e ceva la femeile indurerate ce le provoaca barbatilor o pofta nebuna de sex. Sa fie furia, ciuda, nebunia… dorinta, in cazul de fata, de a rupe capul unui barbat pentru inalta tradare? Hmm…

Ele sunt femeia perfecta, una pragmatica, cealalta spontana, una calculata, cealalta visatoare… Sa fie astea motivele pentru care relatia lor tine de ani buni? Sa fie oare asta firul invizibil care-i tine legati indiferent de piedicile pentru care viata e renumita? Nimeni nu va stii niciodata… Importanta acestei relatii sta in sprijinul reciproc, de forta pe care ti-o dau prietenii atunci cand te viziteaza la dezalcolizare, te scot din puscarie sau te tin de mana cand simti ca pleznesti de durere si neputinta…

Standard
Niste povesti

1 ianuarie


Sa-ti petreci Anul Nou singur nu e pierdere totala si nici o rusine fara margini pentru ca aceste cateva ore sunt putinul timp pe care ti-l poti petrece chiar cu tine insuti… Si-a petrecut ultimii 26 de ani in acelasi loc, iar anul asta a intervenit schimbarea. De mult simtea nevoia regasirii, iar asta era prilejul ideal. In masarda inghesuita s-a lasat de mult linistea, desi in spatele geamurilor aburite nimeni nu dormea, intr-o sfidare a dorintelor sale. Inca o data navigheaza impotriva fluxului, e departe de agitatie si face ce vrea. Anul asta a uitat si de superstitii si de conventii. A renuntat la lenjeria rosie pentru un cearceaf neglijent infasurat in jurul taliei, iar portofelul e intr-o haine, pe hol… nici el nu mai stie in care… Sta in pat si se uita pierdut in ecranul laptopului alb, iar lumina marului de pe capac e singura care tradeaza prezenta umana din camera. Si-a petrecut toata ziua facand curat si a aruncat mult mai multe decat se astepta. E ceva cu sfarsitul de an ce atrage excesele… si nu si-a dat seama decat acum… cand e prea tarziu…Biblioteca neagra, care miroase a ieftin, odata cocosata de carti, reviste si o colectie de jucarii, e acum goala. Au ramas „sculptate” in praf doar siluetele intelepte sau languroase ale foilor, plasticului si foitelor de tabla pentru care a fost de mult ani casa. P`aici, p`acolo se vad si urme de degete… Au ramas doar cateva jucarii trantite langa pat… o masina de la tata, primul ursulet de plus si niste soldati de Lego ce au luptat in toate razboaiele imaginare ale copilariei. Restul lucrurilor sunt impachetate frumos, cu resentiment, in sacii de gunoi pe care acum cateva ore i-a aruncat la ghena. Pana si singurul scaun din camera se vede acum de sub muntii de haine, care acum si-au gasit locul in dulap. Se pare ca se pregateste sa-si faca ordine in viata…

Se uita gales in monitor si incepe se scrie cand telefonul incepe sa sune, dar nu schiteaza niciun gest. Pentru prima data in ultimele doua saptamani simte ca are despre ce sa scrie. Iar povestea asta nu va fi una oarecare ci una despre libertate, dragoste si sinceritate…

Un om normal, ca parintii lui, de exemplu, ar spune ca pana acum a comis multe greseli. Dintotdeauna a fost boem, astfel ca dragostea si arta au facut mereu parte din viata lui. Obisnuia sa chiuleasca de la orele de mate si dadea fuga la Clubul Elevilor din oras pentru a trage cu ochiul la orele de canto si actorie ale altora. Mai apoi, prin clasa a zecea, a descoperit pictura, iar in a unspea`, arhitectura… Asta se vede in fiecare colt al casei, dar si al vietii lui. Nu a muncit niciodata la program si isi castiga existenta din imaginatie  – aranjeaza interioare, concepe vitrine de magazin sau picteaza. Iar cand nu face asta, apeleaza la prietenele lui instarite. Doamne care i-ar putea fi mame, dar aleg sa petreaca impreuna clipe de placere rezervate pana nu demult doar sotilor lor. De dragoste nu poate fi vorba acum… Insa acum zece ani povestea era alta, zambetele erai altele, iar gemetele starneau o cu totul alta pasiune. A cunoscut dragostea de doua ori pana acum si s-a prapadit odata ce-a lasat-o sa plece… Se intampla acum patru ani pe strazile superbului St. Petersburg. Iubirea era atat de mare incat, impotriva tuturor conventiilor si constrangerilor, a plecat dupa ea tocmai in Rusia. Ea eleva silitoare, el pusti rebel care-a incalcat regulile si-a parasit facultatea pentru a-si urma inima. Nebunia a durat sase luni si s-a declansat imediat ce s-au vazut pe strada. Era vara, ea purta o rochita verde, vaporoasa, scurta, si o palarie cu boruri mari. Se plimba pe Victoriei vorbind la telefon cand el a vazut-o din vitrina unui magazin… Timpul parca s-a oprit si totul i-a cazut din maini. Fuge dupa ea si de sub palarie rasar cei mai frumosi ochi negri pe care i-a vazut – o invita la o cafea, ea accepta si seara se termina la ea acasa… Dimineata incepe frumos… primele raze de zoare patrund prin jaluzele de aluminiu ale apartamentului vechi de pe Brezoianu. Nu-si poate dezlipii ochii de geamul imens ce se intinde pe ambele nivele ale apartamentului. Se simte foarte bine… il mangaie pe spate si ii intinde o cana de ciocolata calda… De atunci nu a mai plecat acasa… a ramas acolo, langa ea… langa patul imens de fier forjat si terasa de pe care seara priveau apusul in spatele Casei Poporului. Treptat locul asta a devenit casa… casa pe care o cauta de mult, cam de cand a plecat din orasul lui de provincie in cautarea fericirii. In sfarsit avea un motiv pentru care sa munceasca mai cu spor, un motiv pentru care sa vina acasa, cineva caruia sa-i poarte de grija… Dupa ani de resentimente si fuga de responsabilitate, acum isi doreste sa intemeieze casa pe care a pierdut-o cu ani in urma. Totul pana cand, din senin, ii propune o excursie in Rusia, la St. Petrersburg.

Era un 1 ianuarie friguros, dar insorit si imprejurimile Vladimirsky Passage-ului abia ca se dezmorteau. Lemnele pocnesc in focul galben si cald din semineu, iar el o soarbe din priviri, ca si cand acum ar descoperi-o pentru prima data. Ii mangaie parul negru, apoi bratul stang si se intinde inspre geanta aflata doi metri mai incolo. Scoate un Leica vechi si ii face cateva poze pe masura ce ea se trezeste. In ochii ei sticleste fericirea… Ii intinde mana si intr-un act de dragoste ii saruta pieptul si barbia, mai apoi il imbratiseaza si adorm impreuna… Peste cateva ore se trezeste si gaseste langa aparat un biletel: „Locul nostru, 13:00”.

Tasetele se opresc … si in camera nu se aude decat ropotul inimii lui ca un val de aplauze la prezentarea unui Oscar…  Cu un sunet fad, marul alb se topeste si camera se cufunda in liniste deplina si intuneric. El e aici, ea… si totul de 1 ianuarie…

Standard
Design&Fashion, In garaj, News

Noul Focus – SENZATIE!


Nu mai stiu daca sunt sau nu partinitor cu cei de la Ford, insa Focus-ul cel nou merita toate laudele… cel putin din punct de vedere estetic. Reusit e cam putin spus, avand in vedere opera de arta care se desfasoara in fata noastra. Stiu ca unii dintre voi m-ati putea acuza de mult prea mult entuziasm, insa cred ca nu e cazul. Uitati-va la actulul Focus… e o masina ok, arata bine, dar daca ar fi sa alegi intre el si un C4 sau noua Astra pe volanul cui ati merge? Ei bine, cu noul Focus eu cred ca dilema e rezolvata… Spre deosebire cu Astra, care aduce destul de mult cu vechiul model, Focus 3 e o masina complet noua care, desi seamana cu Accent hatchback din spate e o masina complet noua, realizata intr-un limbaj de design global, cu un interior complet redesenat, pregatit sa raspunda atat cerintelor europene, cat si celor americane. Focus 3 este cel de-al doilea automobil global Ford, insa spre deosebire de Fiesta, care a fost usor modificat pentru a putea fi vandut pe piata americana, reprezentantul clasei compacte va fi asamblat in Europa, Asia si America in aceiasi configuratie. In ceea ce priveste varianta sedan, aceasta este mult mai interesanta decat predecesoarea sa, imprumutand de la noile C-Max stopurile filiforme alungite pe marginea caroseriei. Interiorul a evoluat si el, iar din ce putem vedea in poze pare ca tinteste inspre o clasa superioara, aducand si el prin detalii cu Infiniti.

Detaliile partii mecanice nu sunt cunoscute, insa speculatii exista. Se pare ca sub capota sa va gasi un 2.0 benzina mai puternic si mai economic special realizat pentru piata americana. In functie de nivelul de echipare, Focus 3 va fi dotat cu noua generatie a sistemului SYNC. Acesta include, printre altele, un display de 8 inci, o camera de asistenta la parcarea cu spatele si conectivitate Bluetooth. Cireasa de pe tort ar putea fi un sistem asistenta la parcare semi-automat.  

 

Standard
News

Megane CC debuteaza pe 2 martie


Salonul Auto de la Geneva sfideaza criza si demonstreaza, intr-un fel, ca stralucirea nu se pierde in fata dificultatilor economice. Desi sunt considerate exponent al luxului, cabrioletele cunosc un comeback puternic. A fost 308 CC, iar acum la Geneva, noul Megane Cabrio se pregateste de lansare. Primele doua imagini au fost deja facute publice sub forma unor teasere, insa informatiile sunt putine. Datele preliminare spun ca Megane CC va pastra acoperisul metalic retractabil dotat cu trapa panoramica – dotare regasita si pe VW EOS. In ceea ce priveste motorizarile, acestea vor fi imprumutate de la restul gamei Megane, cu puteri cuprinse intre 110 si 180 CP. Un avans tehnologic important regasit pe Megane CC este prima cutie de viteze cu dublu ambreiaj a companiei franceze. Aceasta poarta numele de Efficient Dual Clutch si este dezvoltat împreuna cu cei de la Getrag.

Standard
News

Noi imagini cu S60


Intr-o vreme, un Volvo era cireasa de pe tortul familiei perfecte… visul american: o casa cu doua etaje, gardulet, alb, garaj pentru doua masini si un Volvo Station Wagon. E posibil ca totul sa fii tinut de designul impozant sau de tehnica aproape perfecta. Intre timp lucrurile s-au cam schimbat, in sensul in care pungile de Tesco sau Wall-Mart ale mamicilor (posesoare de V70 sau XC90) au fost inlocuite de accesoriile cool ale tinerilor (posesori de C70 sau C30), iar acum ne pregatim pentru pasul urmator dominat de Manolo Blahnik, Comme de Garçons sau Dsquared2 – bine ati venit in era noului S60.

De cand nu l-am mai vazut, S60 s-a metamorfozat intr-o masina care-ti opreste instantaneu respiratia. Se pare ca designerii Volvo s-au imbatat si au uitat unde si-au pus echerele, apeland doar la manusitele cu care Doamne, Doamne i-a inzestrat. Cred ca asta e cea mai tare si mai productiva betie din lume… noul S60, care va fi prezentat in doua luni la Geneva, arata senzational. Poate ca sunt mult prea entuziasmat, insa vorbim despre un Volvo, despre o masina care in trecut, daca erai tanar si rebel, iti sectiona retina dintr-o singura privire.

Momentan singurele certitudini sunt aceste cateva imagini cropuite dintr-un clip publicitar, dar o fisa tehnica si o prezentare completa sunt asteptate in mai putin de o luna. In linii mari, S60 este ultimul produs nou Volvo din era Ford (suedezii vor trece in curand in curtea chinezilor de la Geely) si asta inseamna ca s-ar putea sa fie echipat cu motorizarile EcoBoost de 1.6 litri ce pot dezvolta intre 150 si 180 de cai putere.  

Standard