Niste povesti

Primul Capitol – Intalnirea


JFK International este cel mai aglomerat aeroport al Statelor Unite si al doisprezecelea din lume, cu un flux de 45.912.430 de pasageri, in 2009…

E inceput de iunie si trei carucioare pline ochi cu bagaje sunt strecurate prin zeci de oameni, zeci de culturi, limbi si haine. Pe primul sunt aranjate meticulos sapte genci LV Monogram Canvas, pe al doilea se clatina trei trollere mari Samsonite, „insemnate” de atatea plimbari cu avionul si „pazite” indeaproape de un plic albastru, Prada. Al treilea carucior e cel mai usor, multumita unui singur bagaj, un troller de metal, indoit si murdar, care nu s-a bucurat niciodata de compasiune… Lucrurile nu au stat din totdeauna asa. Acum opt ani gentile LV nici nu se metamorfozasera din geanta gri cu roz in care erau burdusite un morman de haine, sampoane si creme si care nu vedea nimic altceva decat drumul de patru ore cu trenul dinspre casa si marele oras. Gentile Samsonite au fost investitie sigura, facuta cu cap, ca si plicul Prada de altfel. Asta e prima lor calatorie mare, pentru ca, in trecut, hainele care le umplu astazi erau simple vise, sperante. Pe atunci cele cateva haine erau mutate de colo colo intr-o geanta de poliester, made in China. Si asta nu din lipsa banilor, ci din prea multa chibzuinta… Trollerul vechi si ponosit e acelasi care a „aterizat” in gara mare acum 8 toamne alaturi de o geanta de rafie pe care abia ca o puteai ridica de la pamant. Era burdusita cu nimicuri ce aduceau aminte de casa… Eva, Clara si El…

Au trecut abia trei luni de cand frumoasa Clara a fost parasita , iar asta se simte in aer… Eva merge cu ea de mana in timp ce El isi aprinde o tigare… „E frumos afara, dar al dracului de cald… Sa-mi bag pula, o sa murim de cald…” le spune fetelor in timp ce cauta cu privirea masina pe care o inchiriasera. Intr-un final o gaseste si dezgustat de caldura de afara si de evenimentele tumultoase rabufneste… „Nu inteleg care-i treaba. Frate, pe ea scrie Hybrid, dar are ditai porcu` de motor, 6 litri… Eva tu realizezi? Asta e hibrida doar pentru ca are un mic motor electric undeva pe acolo… Din cauza lui nu ti va topi pizda.” Eva ii ia cheia din mana si-l pupa pe obraz… „Aici e vorba de apatente si oarecum de functionalitate. Ajuta-ma sa urc bagajele in portbagaj… Cred ca ne trebuia un U-Haul.” Fara cea mai mica ezitare Eva pune mana pe genti si incepe sa le mute in portbagaj sub privirile lui admirative, de la care doar ranjetul complice sau ochii iti puteau distrage atentia.

Asta e Eva… Au fost colegi de scoala generala si mai apoi de banca, in liceu, iar la facultate chiuleau ca sa mearga unul la cursurile celuilalt. In ziua in care s-au cunoscut toti baietii roiau in jurul ei. Era clasa a saptea si Eva purta o rochie de piele, peste care aruncase o camasa alba si o curea. Era incaltata cu cizme si toti baietii erau dupa ea, dar Eva si-a dorit sa stea in prima banca, alaturi de tocilarul care, in clasa a zecea, avea sa o initieze intr-ale fabricatului tigarilor cu marijuana. Toti baietii si-au dorit sa o descopere si unii chiar au reusit, dar ea se intorcea mereu in prima banca. Nu toti cei care ajungeau la ea se declarau multumiti la final. Pe multi i-a vazut El plangand sau spunand ca i-a schimbat iremediabil. Asta era Eva… te zapacea cu un sarut, cu o mangaiere sau cu ultimele ei cuvinte inainte de despartire. Intre ei a fost o (si este) o prietenie frumoasa, nu si-au tras-o niciodata, dar daca ar face-o ar fi cea mai tare partida de sex din lume pentru ca fiecare stie ce vrea celalalt. Poate de aceea iubitii ei Il urau, pentru ca ar fi putut oricand mai mult.

Au venit in marele oras impreuna, dar au trait prin telefon, separati de iubiti/iubite, amanti/amante.

Clara era tocilara dintr-a doispea, dar si cea mai organizata dintre toate; baluri ale bobocilor, serbari, petreceri, Clara le facea foarte bine pe toate. A fost mereu o fire calculata, dar daca o intrebi cum a ajuns in „familie”, nimeni nu va stii sa-ti spuna. Poate ca sunt de vina cele cateva pahare baute alaturi de Eva la restaurantul din oras in asteptarea unei mese sau flirtul nevinovat dintr-o cabina de proba cu un cret neobrazat… Nimeni nu mai stie… Clara e si cea mai calculata. Investeste numai in lucruri sigure, statornice si practice… Pune mereu bani de-o parte si citeste de sapte ori o eticheta pana sa cumpere produsul.

„De te-ar vedea francezu` cum arunci tu gentile alea… Niciodata nu mi-am explicat cum de poti sa dai 15.000 de euro la cala”… „Vezi beibi, asta e diferenta dintre noi. Eu vreau mai mult si repede, tu te multumesti cu ce ai…” Clara ridica incet capul si se indreapta pierduta inspre masina, se urca in dreapta si impinsa de un gest aproape automat si usor nervozat se rujeaza… Eva se urca la volan si se descalta de pantofii DVF uitandu-se la ceas… „A trecut ceva vreme de cand umblam desculta pe la tara… Stiti ce frumos se imprastia gainatul cand calcai pe el in picioarele goale? Banii vin si pleaca, dar amintirile raman… Dear, sa nu uitati niciodata de unde ati plecat” … „Doamne, Eva, cata eleganta. Tu umblai desculta iar eu aveam o singura pereche de blugi… Superb… Clara… esti cu noi?”

„Da, oarecum… am si ajuns? Nici n-am simtit orele de zbor… Eu, cand eram mica, visam sa ajung undeva departe. Iata ca am ajuns departe, dar nu ma simt nicicum mai bine. Sunt cu voi si va multumesc, dar ma simt la fel de goala ca acum 10 ani cand am plecat d`acasa… M-a adus tata, cu break-ul galben si m-a lasat in fata caminului. Doamne, ce n-as fi facut pentru educatia superioara… Am dormit cu gandaci si alte patru fete, m-am spalat la chiuveta si n-am dormit noptile pentru un zece si parca tot proasta am ramas… Cum de nu mi-am dat seama ca n-aveam viitor impreuna?”

„Imi si aduc aminte de tine… te-am gasit adormita in cabina de proba de la Flori… Mai ti minte ochelarii? Vaaai… ochelarii tai de tocilara cu lantic argintiu… fustita neagra si pulovarasul gri…parul strans bine la spate… chiar ma intrebam cum de nu-ti sar fierele de la radacina. Dormeai asa frumos… Invatasei pentru examenul la management trei zile in continuu si vroiai sa probezi blugii rosii… ii mai ai si azi, asa-i?!”

Dintr-o data masina se opreste si in capota-i alba se oglindeste maret Empire State Building. Eva coboara tacticos din masina, uitand sa se mai incalte… „Dragilor, ceva imi spune ca suntem departe rau de Cheiul Dambovitei”… „Acum inteleg de ce Norma Jean lost it. N-ai cum sa stai lucid…” adauga el iesind de jumatate pe geamul Lexusului. Eva se potriveste perfect cu peisajul… poarta un maiou negru si o rochie in combinatie de roz si mov, din matase, lunga in spate, care ridica praful new yorkez pe masura ce curajoasa se indreapta inspre intrarea in Hotelul Alex… E urmata indeaproape de Clara, care nu scoate niciun sunet si isi aseamana drumul pana la receptie cu proba de sprint de la mondiale. El ramane si strange cu putere geamul coborat al masinii… nu-i vine sa creada… simte lumea a lui si in gand isi asteapta moartea… acum e fericit… se poate intampla orice… Coboara si il ajuta pe baiatul de la poarta sa urce bagajele pe doua carucioare…

Camera 200, este de fapt un apartament, undeva la ultimul etaj si din pat se vede perfect Empire State Building… Ce poate fi mai frumos?! O ciocolata calda cu capsuni proaspeti, miros de paine prajita si o priveliste to die for… In drum spre lift il striga cineva si nu ii vine sa creada… Pana atunci isi imagina ca e undeva intr-o tara a minunilor, unde nimeni in afara de Palariel si Pisica Psihopata nu-l cunosc… Si-l mai striga inca o data, iar de data asta se intoarce si ridicand usor capul din pamant da cu ochii de o pereche superba de picioare, proaspat bronzate si drepte de parca le-ar fi desenat cu rigla… sunt acoperite de o rochie scurta galbena si incinse de o curea albastra… mainile ce completeaza un trup aproape perfect tin inclestate la piept o revista londoneza de arta, iar filmul se rupe la vederea ochilor… cei mai mari si mai limpezi ochi caprui  pe care ii vazuse pana atunci… parul ciocolatiu curgea valuri pe umeri si pe spate…

E inmarmurit, nu mai poate scoate niciun cuvant… Se pare ca, pana la urma, cineva avea sa dea perdelele la o parte…

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s