Niste povesti

Viata din umbra


Desi viata e una singura, planurile ei sunt nenumarate, ca fetele unui diamant, fiecare distincta, mai mult sau mai putin stralucitoare, dar unica in felul ei… Indiferent ca este vorba despre noi, despre familia noastra sau despre cercul de prieteni trebuie sa ne aplecam asupra fiecarei fete in parte pentru a intelege diamantul. Traim intr-o lume superficiala in care apreciem o singura fateta, cea materiala, fara sa ne dam seama ca diamantul sta de fapt pe o baza construita din sacrificii sau compromisuri… fateta tocita, crapata, zgariata si de aceea mereu ascunsa…

Mereu am avut impresia ca viata si filmul n-au nicio legatura, dar cumva orasul asta pare scos dintr-un film sau filmul scos din oras… New York-ul e deosebit… Ma simt prost… Am trait atata vreme cu impresia ca „New York I love you” sau „Sex and the City” erau simple ejaculari ale unei imaginatii bogate, dar nu e asa… Oamenii astia chiar traiesc asa… Pe masura ce ma infund in 5th Avenue ma simt fix ca pe catwalk si oricat de tampita ar fi o combinatie nu esti blamat pentru ca incerci… aici experimentul cu drogul denumit simandicos fashion e perfect legal.

Mi se pare ca locul asta e perfect pentru starea mea de acum… Nu stiu cine sunt, ce fac sau de ce, iar New York-ul este ca un Wonderland pe care acum incerc sa-l descopar… Toata lumea crede ca am facut suprema dovada de prietenie si am lasat totul balta pentru a fi alaturi de Clara in momentele astea, dar nu prea e asa… am fost egoist si am facut-o pentru mine, doar pentru mine… „Luna de miere” a fost doar un bonus de care, cu mare nerusinare, am sa profit pana la ultima picatura. Aveam nevoie de o pauza… de la viata mea si de la toata lumea… Pana acum doua saptamani eram foarte ok, iar pana acum 4 zile eram ok… probleme abia acum incep… acum, cand toata lumea ma compatimeste si ma intreaba obsesiv daca sunt ok… De ce n-as fi? Da, am alergat de nebun prin oras crezand ca in sfarsit am gasit persoana care sa ma completeze si da, totul s-a terminat dupa doar doua luni, dar da, da, da, da, sunt suficient de matur si deschis la minte pentru a trece peste hopul asta fara mari probleme la caroserie… ma rog, asta credeam… pentru ca dupa zeci de intrebari care s-au rezumat la „de ce?”, „cum?”, „aoleu, dar doamne… cum… pareati” am cazut in buda cu melancolie si am ajuns sa ma intreb daca chiar e ceva in neregula cu mine… Si nu, nu e ca si cand pot sa-mi intreb mama, tatal, fratele, cumnata sau pe orice altcineva… Ei, toti, ar spune ca sunt ok, ca sunt destept, ca sunt frumos ca sunt scolit, fara sa-mi dea de fapt raspunsul la intrebare…

Astfel am ajuns sa ma gandesc… cum stii ce trebuie sa faci intr-o relatie incipienta? Cum iti dai seama de subintelesuri… cum faci sa o ghidezi fara ca ea sa-ti spuna destinatia… Sure, cand va stiti de ceva vreme si dintr-o data va decideti ca ar fi momentul sa v-o si trageti lucrurile sunt ceva mai simple, dar cand o iei de la zero si tu nu sti inca toate lucrurile care-i plac… Cum faci sa-ti scrii propriile reguli intr-o relatie, daca n-ai hartia care trebuie?

„Fratica, tu ma auzi?… Vorbesc cu tine de juma de ora si ti-am zis chiar si un da-te-n pula mea, iar tu nimic… Eu, vorbit cu pula, get it… Doamne, eu ar trebui sa fiu cea depresiva si consolabila…”… „Iarta-ma Clara, mintea mea o luase razna, plecase cu ursu la plimbare”… „Am vazut… Stai linistit, toti avem probleme… ma intreb ce-o fi facand el acum, oare s-o fi simtind prost pentru ce-a facut?”… „Ok, time out domnisoara… Hai sa o gasim pe Eva si sa te imbatam… Deja nu mai suport… Cred ca lui ar trebui sa-i transmiti mesaje obsecene, nu mie…”… „Cred ca ar trebui sa purtam o discutie cu ea… E foarte misterioasa in ultima vreme…”… „Doamne Clara, cat ma bucur… Ai scos intr-un final o fraza care sa nu contina cuvintele el, nunta, parasita, altar… ce frumoooos… Hai in Bloomingdale`s… ”

Si, in marele magazin, departe de boutique-urile marilor designeri, fara a fi tentata de pantofi sau posete scumpe, Eva cumpara haine de copil… Dupa minute de consternare si intrebari care inevitabil duceau la acelasi subiect, frumoasa rupe tacerea… „Ok, gata… vorbesc… doamne… Astept un copil… Sunt in trei luni… si, inainte sa inceapa urlete si reprosurile, nu m-am gandit nicio clipa sa avortez si, nu, nu va spun cine este tatal… e copilul meu si asta trebuie sa va pese… acum… o sa-l botezati, nu?! Va rooog…”

Acolo, in mijlocul magazinului, intre straini, trei prieteni si-au demonstrat inca o data dragostea si aprecierea… In momente ca asta iti dai seama ca fericirea nu sta neaparat in bani, intr-o viata implinita dupa standardele moderne, ci in singuranta ca cineva care te-a prins in trecut te va prinde si acum si peste zeci de ani cand iti vei pierde din nou echilibrul…

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s