EDITORIAL

Ganduri la 23 de ani


Autocunoastearea e una dintre cele mai complicate chestii de care m-am lovit pana acum. Daca ai facut pace cu tine, te accepti asa cum esti si inveti sa traiesti cu tine, atunci si cei din jurul tau o vor face. Ca ceilalti sa te respecte trebuie mai intai tu sa te respecti si sa atingi o siguranta care sa iasa la iveala chiar si atunci cand ridici un deget… Nu ma cunosc foarte bine, desi sunt intr-o relatie cu mine de 23 de ani, dar pot sa spun despre mine ca abia acum ma relaxez si invat sa traiesc cu nebunul din mine.

De 23 de ani copilaresc, ma joc cu tot ce prind, cu mobila, cu omul de langa mine si cu cearceaful ce ne acopera dimineata, cu niste cuvinte, cu hainele, cu obiectele din jurul meu… cu masina… Nu vreau sa ma opresc din copilarit, vreau sa ma cred inca inocent si dragut, ferit cumva de toate rautile lumii si de responsabilitatile unei functii… Vreau sa visez… Am toate calitatile pe care o femeie (nu) le cauta in perioada asta a vietii ei, dar nu disper, viata iti rezerva numeroase surprize…

Incerc de cateva zile sa-mi predau lectiile rabdarii si ascultarii… Eu nu ascult nicioadata si fac mereu ce ma taie capul sau ce presupun eu ca ar fi bine. Asta e o mare greseala, ca si lipsa rabdarii. Orice in lumea asta se construieste cu rabdare si stim asta pana in momentul in care atingem acel ceva care ne-a consumat atat de multa energie. Dupa ce s-a produs atingerea uitam tot si luam de bun doar credintele si ideile noastre, devenind parca roboti, dar langa noi, adesea, se afla oameni, care vorbesc, gandesc si simt… Multe dintre dorintele noastre se refera la oameni, fie ca ne dorim o relatie amoroasa sau ca un vechi prieten sa ne vorbeasca din nou si cand in sfarsit asta se intampla trebuie sa ne pastram luciditatea… sa lasam actele nesabuite si egoiste la o parte… Trebuie sa fim atenti la gesturi sau atitudini mai mult decat la vorbe, caci corpul sfideaza cuvantul… Greseala asta am facut-o recent si m-a costat destul de scump… Asta e „licenta” pe care ar fi trebuit sa o dau la materia „Rabdare si Ascultare”… si am picat-o cu brio…

Se apropie vacanta si toata lumea ma intreaba unde o sa merg… Ei bine, aflati ca da, da, da, o sa-mi petrec o saptamana singur in creierii muntilor doar cu cainele si laptopul… Simt nevoia sa ma odihnesc si sa petrec timp doar cu mine, facand lucrurile care-mi plac… plimbat, jucat cu cainele, scris. Sunt impins de la spate sa termin seria de povesti si sa o materializez intr-o carte. Nu stiu cine ar fi interesat sa o citeasca, dar ar fi un exercitiu de imaginatie interesant. Dupa ani in care am scris despre masini, am facut pictoriale de fashion, am invatat despre gadget-uri si m-am apucat de PR, as apuca de coarne un alt taur, as face altceva… Sunt foarte comod si ies greu din zona mea de confort, dar parca asta e ceva ce merita riscul…

Imi doresc atat de multe de la vacanta asta ca mi-e si frica sa nu raman dezamagit. E ca intr-o relatie pe care abia o incepi si n-a trecut indragosteala din prima luna. Imi fac planuri, fac pregatiri, strang bani in borcan si abia astept sa-mi pun bagajele in masina si sa plec. E unul dintre acele momente care se pot compara cu dimineata de Craciun, cand dai fuga spre brad in cautarea cadourilor. Desi pare o treaba foarte banala… toata lumea isi ia zile libere… dar toata lumea… indiferent ca Boc a taiat 25% sau ca impozitul a crescut. Sanatosi sa fim, asta-mi spun de cateva zile… Si ce-i daca am ramas cu portofelul gol, benzina mai am rezervor si norocul meu e ca asta ma relaxeaza… condusul si masina.

Aseara am redescoperit ce inseamna sa razi si sa te simti bine natural… sa razi la chestii chiar funny, nu la bullshit-uri care i-ar face pe altii sa ridice din umeri, am descoperit ca treaba cu „unul il completeaza pe celalalt” nu e chiar atat de fada precum ma asteptam. Am descoperit ca toate profele de latina din clasele de bilingva au o problema si ca profesoarele de franceza sunt de obicei elegante, manierate si usor rusinoase… Am descoperit ca a fi geek nu inseamna sa fii boring… m-am descoperit pe mine intr-o alta persoana, pe care o priveam printre picaturi de ploaie. Va vine sa credeti sau nu, am primit puncte in plus pentru dragostea mea fata de animale si pentru dorinta mea de a adopta un caine cat mai repede. A fost prima noapte, dupa o perioada lunga de timp, in care n-a trebuit sa fac pe bufonul ca sa ma simt bine. Nu sunt indragostit, dar sunt suficient de fericit si de incantat pentru a da pagina si a scrie cu stiloul ala bun.

Mi-am propus sa ma reinventez si sa-mi traiesc varsta. Astazi am citit un interviu cu Raduleasca, pe care o ador… Varsta ei biologica e de 28 de ani, iar femeia are 40… Asta m-a pus pe ganduri… Varsta mea biologica cred ca o rivalizeaza pe cea a bunicii mele. Undeva intre scris si visele de suprematie asupra locuintelor din centrul Bucurestiului am uitat sa ma mai si distrez. N-am mai fost in club de la Funeral Chic party si n-am mai fost la un chef de la ziua de nastere a Anei, anul trecut in august… ba nu, nu se pune, pentru c-am stat doua ore… atunci, cand am fost la ultimul chef?! Am si uitat… Asadar, vreau sa-mi ies din ritm si sa redescopar plimbarile a pied pe care le faceam cu Alexandra, sa-mi stimulez miscarile de dans pe care odata le faceam cu Mery in club si sa traiasc mai optimist, mai fericit… Sunt sigur ca o sa ma intorc de la andropauza in adolescenta.

Anunțuri
Standard