In garaj

Opel Astra 1.6 Turbo 180 CP – Part I


Cand aduci vorba de motorizarea Turbo de 1.6 si 180 de cai zeci de guri din jurul tau vor exclama Cooper S, invocand zumzetul superb al tevii de esapament si bubuitura fantastica pe care acelasi accesoriu o scoate la schimbarea treptelor de viteza, in ture… Dar principala caracteristica a unui motor este faptul ca poate fi pus pe numeroase sasiuri si poate aduce zambete si pe buzele celor care nu-si permit luxul unei masini mici cu pretul uneia mari…

Opel a inteles treaba asta si lanseaza Astra IV cu o motorizare deosebita: 1.6 litri Turbo 180 CP. Da, pretul este destul de piperat (20.156 euro in echiparea Sport) si da, de banii astia poti sa-ti iei o Insigia diesel, dar, de ce sa renunti la distractie cat inca esti tanar? Astra Turbo e o masina dedicata tinerilor… este agila, atat estetic, dar mai ales dinamic si se aseamana cu un puzzle construit din fix piesele care-ti plac.

Daca dai o tura in jurul masinii nu vei observa nimic diferit fata de o Astra comuna… Design-ul este extrem de dinamic si ramane fidel conceptului in jurul caruia a fost creata si Insignia. Botul ascutit se continua cu stalpii A coborati si geamuri laterale filiforme. Jantele pe 19 te fac sa-ti doresti ca fiecare Astra sa le aiba in standard indiferent de motorizare, iar albul o evidentiaza foarte frumos… Sa spunem ca masinuta asta mi-a redeschis apetitul pentru Daciile albe pe care ai mei si le cumparau inainte de 2000.

Mi-am petrecut cateva zeci de minute in parc contempland-o de pe portbagajul unei biciclete. E foarte supla si parca se misca si atunci cand sta pe loc. Ba chiar am ajuns sa cred ca poate fi un mijloc alternativ de transport si nu ca tehnologie, ci ca spirit, ca senzatie vizuala… Traim intr-o lume dominata de privitul excesiv inapoi sau supraestimarea viitorul, dar masina asta transforma prezentul in ceva senzational. Dupa cum va spuneam , e facuta din detalii. Barele cromate din faruri, insertiile din acelasi material ce inconjoara geamul, semnalizatoarele laterale din sticla clara si jantele pe 19 sunt toate elemente care te cuceresc si te fac sa-ti doresti o Astra. Si asta nu e o exagerare. Din momentul in care te urci la volan te transformi in atractie publica, chiar si pentru soferii cu mai multi eurasi la pedala.

Exista insa si mici inconveniente ale acestui breathtaking design… Semnalizatoarele fata sunt asezate mult prea jos si asta poate fi o problema pentru ceilalti participanti la trafic. Va spun eu, care era sa fiu lovit de un Matiz care nu m-a vazut semnalizand si n-a realizat ca o sa virez la stanga dupa el si nu o sa trec cu aceeasi viteza pe langa el… O treaba similara se intampla si in spate, unde luminile pentru frana sunt foarte reduse in dimensiuni si pot ridica probleme pe timp de zi. Cu stalpii A foarte plonjati te obisnuiesti repede, dar la inceput cer multa atentie la trecerile de pietoni sau in virajele de stanga.

Manerele exterioare ale portierelor sunt construite foarte frumos. Curbura lor este generoasa, astfel ca le poti apuca chiar si cu niste plase de cumparaturi in maini. La fel se intampla si cu haionul. Se deschide si se inchide la fel de usor. Tragi foarte putin in functie de operatiunea pe care o vrei si usa te urmeaza incet, dar sigur.

Astra se leaga interesant in jurul tau. Bordul,se continua printr-un arc in usi si parca te imbratiseaza, iar scaunele sport sunt o alta investitie care merita facuta. Au o sustinere laterala buna si sunt foarte confortabile, cu reglaje separate pentru lungimea sezutului sau inaltimea acestuia la nivelul genunchilor. Toate reglajele, in afara celui lombar, se fac manual, ceea ce imi place… Cu atata electronica la bord si atat sclipici trebuie sa mai simti ceva control asupra masinii. Bordul plonjeaza, ca la 308, insa spre deosebire de francez, gurile de ventilatie ale Astrei sunt usor de accesat si nu trebuie sa te intinzi dupa nicio comanda. Poate ca la inceput te vei simti bulversat de numarul butoanelor, dar dupa cateva ocheade iti vei da repede seama despre ce e vorba. Trebuie sa recunosc, nu-mi place de nicio culoare comutatorul pentru intensitatea ventilatorului. Prefer solutia simpla cu buton plus minus sau disc… O alta chestie care nu-mi place la interior e pozitionarea comenzilor pe volan invers decat ar fi fost obisnuit. Este recunoscut faptul ca mana dreapta este mult mai solicitata decat stanga in timpul condusului, fie ca schimbi viteza, vorbesti la telefon sau gesticulezi. Si mai stim ceva… sistemul audio este unul dintre cele mai solicitate accesorii ale unei masini… Ei bine, in cazul Astrei, comenzile pentru sistemul audio sunt pozitionate pe partea dreapta, iar cele pentru cruise control pe stanga. Asa m-am trezit eu de nu stiu cate ori jucandu-ma la cruise in loc sa dau sunetul mai incet sau mai tare.

Volanul iti pica in maini exact cum trebuie si are si o priza foarte buna. Imi place pielea cu care este imbracat. Mana nu-ti transpira deloc si parca e parte din volan. Si cu schimbatorul de viteze m-am inteles la fel de bine. Este armonizat cu volanul si are o forma anatomica fireasca. Iti invarti mana foarte usor pe si in jurul lui, iar cu spatele dai destul de repede pentru ca degetele iti pica perfect pe butonul de siguranta. Ai comenzile bordului destul de aproape de tine.Daca la audio nu vei umbla prea des odata ce-ti setezi posturile, butonul pentru luminile de avarie este la indemana si poate fi manipulat rapid, fara prea mare efort. La cele mai multe masini butonasul pentru incuierea usilor sta pe usa soferului, insa in cazul Astrei este asezat pe bord. Cu toate ca mi se pare mai practic sa-l ai pe usa, te poti baricada inauntru si folosind butoanele de pe cheia de contact. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu controlul oglinzilor. Acesta este pozitionat pe usa, la fel de atipic, aproape de extremitatea anterioara a portierei, adica destul de departe de sofer, daca e sa ne luam dupa trendul global. Per total, materialele sunt foarte ok, iar cu spatiile de depozitare stam bine. Le avem peste tot, in usi, in consola centrala, intre scaune… Daca vorbim despre sticle de bautura cu volum de 500 ml, acestea incap in usile laterale, dar daca vorbim despre paharele tipice McDonald`s si KFC lucrurile se schimba. Intre scaune exista un singur cup holder… Torpedoul are un volum normal, deci te va scapa de strictul necesar. Oricum, majoritatea spatiilor de depozitare sunt cumva ferite de ochii ce vor privi in interiorul masinii. Revenind la materiale, cred ca acestea sunt alese corect si bine imbinate la nivelul consolei centrale si ceasurilor de bord. Te simti intr-o masina de calitate, cu o continuitate fantastica intre interior si exterior. O viziune corecta iti faci atunci cand privesti detaliile argintii ale fetelor de usi si cele cromate inglobate in faruri… Au o forma similara si se unduiesc la fel de firesc in jurul unor elemente functionale. Volanul pleaca cu aceeasi forma de U trasata de grila inferioara si capota.

In mare parte imi place ce se intampla si in spatele masinii. Mi-a fost teama ca decupajul usor fortat al usilor ii va ridica Astrei problemele de acces cu care Seria 1 se confrunta insa nu este asa. Cu un sofer de 1.80 asezat pe scaunul soferului am putut sa ma urc foarte elegant in masina si sa mai si stau pret de cativa kilometri buni pe bancheta, bucurandu-ma de muzica si voie buna. Aici am mai realizat o treaba. Masina asta e foarte silentioasa si trece peste denivelari si linii de tramvai fara sa-si „amestece” pasagerii. Chiar si asa, ca pasager pe bancheta, nu am unde sa-mi pun sucul/apa… Exista o nisa in fetele usilor, insa aceasta este mai degraba potrivita mancarii sau altor obiecte mici decat bauturii…

Anunțuri
Standard
In garaj

Concluzie…


25.000 euro mi se pare un pret mai mult decat corect… Da, unele materiale de la interior nu sunt tocmai perfecte, insa motorizarea si spatiul interior oferit tind sa inclinde balanta. Unde mai pui ca exteriorul este unul dintre cele mai spectaculoase de pana acum. Echiparea standard pentru masina asta e destul de bogata, iar per total ix35 se comporta mai mult decat bine.

Standard
In garaj

ix35 – Day 3


Cu creierul odihnit am luat drumul Bucurestiului, dupa ce cu o seara inainte ix35 a fost masina oficiala a unei ieseli de burlacite… Trei domnisoare de onoare si o mireasa au apreciat masina si mi-au subliniat niste chestii pe care si eu le constatasem, semn ca nu sunt nici chitibusar si nici nebun… Ce-am apreciat toti? Pai, in primul rand, silentiozitatea si spatiul generos pe care bancheta din spate ti-l ofera chiar si atunci cand in fata ta sade un sofer de 1.80 metri inaltime. Scaunele sunt si ele confortabile si, cel mai important pentru o fata, nu-ti pui poalele in cap cand vrei sa te dai jos dinmasina pentru ca inaltimea lui ix35 este cam cea care trebuie. Mai mult decat atat, o treaba pe care am apreciat-o si eu, nu te lovesti cu piciorul de pragul usii la iesirea din masina…

Trapa e o ivestitie care merita facuta… parerea mea… Ai mai multa lumina in habitaclu si te poti bucura de mult mai mult aer curat atunci cand ea este deschisa. Am realizat asta pe Valea Prahovei, care se prezenta superb dupa o ploaie torentiala… Soseaua aburinda stralucea in bataia soarelui ce tocmai iesea din nori, iar aerul era atat de curat… Am deschis trapa si-am invitat toata petrecerea inauntru… Vantul incepe sa-ti perturbe relaxarea abia pe la 75-80 km/h, cand vei inchide trapa si vei trece din nou pe climatizarea dubla automata. Pana atunci, insa, te poti bucura cu zgomot minimal de tot ce iti aduce asa o dotare…

Ix35 mi-a mai rezervat o supriza majora… consumul… Consumul mediu a levitat in jurul valorii de 8.7 litri, pentru ca la drum intins cei 184 de caluti sa consume doar 6 litri de motorina pentru a parcurge 100 de kilometri. Si asta la mers normal, 100 km la ora in afara localitatii si 80 in interior. Suspensia e setata pentru confort, iar asta se simte in special in cazul drumurilor lungi, care nu sunt deloc obositoare. Asta si pentru ca scaunele sunt foarte comode. Moliciunea suspensiilor te va deranja doar la viteza, cand vei trece peste denivelari cu ceva tangaj sau la franarile bruste, cand botul se va lasa destul de bine in pamant.

Standard
In garaj

ix35 – Day 2


De dimineata am fost la piata, ocazie cu care am descoperit ce nu-mi place la portbagaj… nu are carlige de amarare sau spatii suplimentare de depozitare carora as putea sa le incredintez, fara mari emotii, rosiile mult iubite. Exista o plasa de ancorare, prinsa in cele patru colturi ale planseului, dar ma tem ca ar „scoate” viata din alimentele moi pe care le cumperi de la piata. Marginea de incarcare este destul de inalta, asta datorita rotii de rezerva care a fost adusa inauntru, la caldurica si adapostul portbagajului. Chiar si asa, suprafata este complet plana si uniforma, ceea ce inseamna ca poti cara fara probleme un televizor si multe alte acareturi pe langa – adica poti utiliza spatiul la maxim.

Cu ocazia asta am ajuns si prin aglomeratia tipica parcarilor de piata sambata dimineata. Imi place ca simt masina foarte usoara in volan;  se invarte cu minim efort si-ti da impresia ca te afli intr-o masina de oras si nu in ditai SUV-ul. Senzorii de parcare posteriori (ce vin in serie pentru GLS Style – primul nivel de echipare al motorizarii de 180 CP) sunt bineveniti, insa va recomand sa dati un ban in plus si sa optati pentru camera de luat vederi montata in spate. Ea vine in tandem cu sistemul de navigatie si va permite sa utilizati spatiul de parcare mult mai inteligent si eficient. Semnalul acustic al senzorilor de parcare se intensifica mult prea devreme, parerea mea, astfel ca te trezesti ca mai ai loc in spate – asta pentru ca ei sunt calibrati sa calculeze si distanta de care portbagajul are nevoie pentru a se dechide complet, atunci cand masina este cu spatele la un perete sau la un alt automobil.


Cea mai tare varianta de echipare, GLS Premium, este dotata in standard cu sistemul de acces si pornire fara cheie, tare practic si utilizat de mai toti constructorii ce se respecta. Dupa parerea mea, pseudo-cheia aduce usor a Audi,  dar ignorand asta, ea are un design placut si este finisata foarte bine, in sensul in care nu pare deloc ieftina.  Spre deosebire de masinile Toyota, la care este suficient sa tragi de manerul usii si sa ai cheia in buzunar pentru a intra in masina, principiul Hyundai presupune apasarea aceluiasi buton de care „te-ai luat” cand ai plecat de langa ix35 si mai apoi actionarea manerului. Experimentand simplitatea Toyota, vad in solutia de pe ix35 o oarecare doza de complicat, insa procesul nu e deloc anevoios.

N-am apucat sa subliniez aseara cat de mult imi place bordul. Forma lui e tare misto si consider ca plasarea butonasului de reglare a intensitatii luminii ceasurilor pe bord e un mare plus. Iti vine mult mai usor sa te “joci” cu luminile bordului si nici nu-ti obosesti ochii – combinatia alb+albastru poate fi tare misto, dar noaptea poate cauza discomfort… Ai spatii de depozitare ample si cotiera e suficient de comoda pentru doua coate medii. Poti sa “arunci” doze de bauturi sau sticle prin usi, pe tunelul median sau in torpedoul refrigerat.

Comenzile pentru geamuri si oglinzi sunt plasate foarte ergonomic, pe manerul usii, intr-o pozitie foarte comoda, intalnita si la VW Tiguan sau noul Golf. Fata de nemtoaice, la ix35 butonasele in cauza sunt asezate ceva mai jos, adica fix cum trebuie. Si mai tare mi-a placut manerul efectiv al usii. Este inchis in partea de jos si destul de ridicat, astfel ca, in timpul mersului, iti poti depozita telefonul mobil in el. Daca ai casca cu fir, cum am eu, nu te incomodeaza deloc. Ba mai mult, ai telefonul in fata si acolo va sta indeferent de frane si viraje, iar firul nu sta intins, astfel ca te poti misca firesc.


Standard
In garaj

ix35 – Day 1


Tocmai ce-am inchis, pentru ultima data pe ziua de azi, portiera ix35-ului pe care il voi conduce cateva zile. Am parcurs 300 de kilometri astazi si nu ma simt obosit, ba chiar stau pe geam si ma uit la ea cu gandul ca as mai putea da o tura de oras, asa ca sa dorm mai bine si mai linistit. Este una dintre cele mai aratoase SUV-uri pe care le-am vazut pana acum si mi se pare atat de vie incat am hotarat sa o personalizez… e un punker cu mohawk verde brotacel, care asculta Carmen inainte de culcare si, pe sustache, bea o apa plata cu lamaie si gheata… Pe strada e senzationala si nu ma refer la comportamentul ei rutier ci la cum interactioneaza cu publicul. Nu e deloc subtila si ridica proteze de pe jos la fiecare pas… oamenii o arata cu degetul, zbiara dupa ea  sau, in benzinarie, fac ocol pe la pompa 1, desi au alimentat la 8, doar pentru a o vedea mai bine. Arata foarte bine vazuta de la etajul 2, imi place capota si farurile sunt geniale… jantele se potrivesc perfect, ca si manerele usilor de alftel.

Pacat ca unele materiale de la interior nu prea sunt cum ar trebui… in sensul in care par destul de ieftine… Sper ca maine sa-mi induca alta senzatie. Imi pun starea de azi in seama CR-V-ului cu care m-am delectat saptamana asta; super calitate la interior, super tinuta de drum, super modularitate… ce mai, super masina. Revenind la ix35, imi place mult cheia de acces la interior – e similara cu cea de pe Audi A4/A5/Q5, dar nu sunt impresionat de pielea ecologica. Adica apreciez ca n-au taiat oamenii vaci, pisici, caini pentru a confectiona interiorul, dar volanul parca e imbracat in musama…

Are o motorizare diesel de 180 de cai si 2 litri, care chiar m-a impresionat. E fasneata, indiferent ca vorbim despre depasiri sau plecat de pe loc si, in acelasi timp, nu foarte gurmanda – despre consum o sa va vorbesc maine, imediat ce ma dezmeticesc. M-am obisnuit imediat cu ea si-mi place ca are un bord extravagant, dar usor de inteles si utilizat. Singura treaba care-mi displace e amplasarea ecranului de pe consola centrala. Il simt departe de campul meu vizual si mult dat pe spate… Parca simt nevoia sa ma imburic dupa el… ca sa citesc ce zice:)) In schimb, sunt incantat de spatiile de depozitare si de existenta mufelor de auxiliar… Sistemul audio nu e unul foarte scump, dar se aude bine… foarte bine as putea spune…

Cam atat pentru prima zi… Maine revin cu detalii… 60% stiu ce-mi doresc sa gasesc sub brad, de Craciun…

Standard
In garaj

Toyota Urban Cruiser 1.4 D-4D 90 CP AWD


Am vazut-o de cateva ori pe strada si, recunosc, e prima Toyota care ma pune oarecum pe ganduri. Oamenii astia au facut pana acum masini dintr-o bucata, care-si exercitau puterea de atractie asupra omului pragmatic, calculat, care nu si-ar fi cumparat niciodata o Toyota pentru moliciunea pielii cu care este capitonat interiorul sau pentru accesoriile exterioare dragute. Mi-e clar ca-ti cumperi Land Cruiser pentru capacitatile lui deosebite in off road sau o Yaris pentru solutiile de top din domeniul ergonomiei.

Dar cu Urban Cruiser Toyota a schimbat foaia si a incercat sa ofere o masina care nu trebuie sa-si ridice fusta ca sa te convinga sa o inviti in viata ta. E, cumva, un melanj intre o Yaris si un RAV, dar mai are si ceva gene eco luate de pe la Prius. Sa spunem ca a luat cam tot ce era bun de luat de pe la fratii si surorile ei… E cu doar 14 centimetri mai lunga decat o Yaris, are un volum al portbagajului mai mare cu 42 de litri, tractiune integrala, sistemul Optimal Drive si un interior cu enervant de multe spatii de depozitare. Asadar, cel putin pe hartie, Urban Cruiser ar trebui sa fie masina ideala, mica si usor de manevrat prin prisma dimensiunilor, fasneata si go anywhere gratie tractiunii integrale, practica multumita spatiilor de depozitare si portbagajului mai mare…

Si, surpriza, cam asa si este. Forma o face destul de spatioasa, desi linia coborata a geamurilor, senzationala privita de afara, nu pune deloc in valoare plusul de spatiu. Persoanele inalte vor simti asta sub forma unei usoare senzatii de claustrofobie, indiferent ca se afla in spatele volanului sau pe oricare alta pozitie. Tot la nivel psihologic, Urban Cruiser iti da senzatia de robustete, gratie flancurilor inalte si botului structurat pe doua nivele de inaltime. Farurile si stopurile sunt asezate sus pe structura botului si spatelui, pe principiul SUV, pentru a fi cat mai protejate la impact. Marea penalizare pentru exterior vine din lipsa unui al treilea geam lateral, dar si din partea lunetei foarte mici. Stalpul C este destul de gros si pune ceva probleme de vizibilitate si, desi masina se termina odata cu luneta, ar fi frumos sa vezi mult mai mult decat jumatate din parbrizul masinii din spate. La interior gasesti o consola centrala care parca pluteste, cu un design usor de inteles si chiar placut. Ceasurile de bord sunt partea ciudata a interiorului.

Pozitia la volan este destul de inalta, usor incomoda pentru persoane de peste 1.80 metri inaltime. Iar asta nu din lipsa de spatiu, ci din pricina taieturilor mult prea mici ale geamurilor si a volanului care nu beneficiaza de o cursa ampla pe inaltime. Oglinzile sunt bine proportionate, insa sistemul lor de reglare, aflat pe bord, nu este iluminat pe timp de noapte, ceea ce poate fi derutant. In schimb, te vezi coplesit de spatii de depozitare sau de detalii menite sa-ti usureze viata la bord. Ai sase spatii pentru sticle sau doze de bauturi, iar torpedoul dublu ofera un volum generos. Manerele interioare ale usilor din fata sunt capitonate cu un material moale, astfel ca ai mai castigat inca un spatiu unde ti-ai putea „arunca”, in deplina siguranta, telefonul mobil. Exista si o nisa dedicata iPod-ului sau oricarui alt auxiliar pentru muzica compatibil cu mufa aflata la bord. Sistemul de acces si demaraj fara cheie este disponibil cu varianta de echipare Sol si, desi este practic, pune o problema destul de mare. Daca, din intamplare, iti moare motorul singura solutie pentru repornire este deschiderea si inchiderea usii soferului, o solutie nu tocmai practica daca te afli in trafic.

Motorizarea, un 1.4 litri diesel de 90 CP, dotat cu sistem Optimal Drive, este o alegere inteleapta daca iti doresti ca economia si eficienta sa loveasca in dusmani cu o forta de 205Nm. Cuplul este disponibil de la turatii joase, 1.800 rpm, ceea ce il face foarte usor de folosit in oras, iar cutia de viteze in sase trepte ii sporeste flexibilitatea cand vine vorba de deplasari in afara orasului. In oras, Urban Cruiser consuma aproximativ 6 litri de carburant, pentru a parcurge 100 de kilometri, dar in afara lui valoarea poate sa scada pana la 4.4 – 5.4 litri, in functie de maiestria celui care o manevreaza. In ceea ce priveste zgomotele survenite la rulare, motorul se face remarcat chiar si la ralanti. Chiar si asa, la drum lung, desi are o caroserie mica, Urban Cruiser este destul de confortabila. Zgomotele de fond se stabilizeaza odata cu turatiile, iar cutia de viteze impreuna cu sistemul Optimal Drive te asigura ca motorul nu va consuma mai mult decat ii este suficient. Portbagajul este destul de redus, cat pentru un troller mare si o geanta de mana. Suspensiile sunt orientate catre confort, ceea ce sporeste interactivitatea unui drum mai lung.

Pentru mai multe informatii Toyota Romania va sta la dispozitie.

Standard