Muzica mea

Severina – Lola


adica in English…:)) ambigua pe alocuri, dar na… cum nu stim croata va trebui sa ne multimum cu asta:))

I told him I love him
my heart bleeds
And he told me how to pray
When you have no heart

And I, I
yet all I
I believe in all
and I, and I
still swallow everything
love is a nasty habit

Ref
Lola will no longer love the pain
Lola has no more hearts
the whole town knows it
will no longer Lola dance ‘half naked
boys do not cry for me
do not cry for them I

I told him I love him
I’ll die for him
And he told me how to pray
I would like to see

Ref

You go a little left
however, you go a little right
out of the car for you every play
ban you from the darkness
So they want to finjak
That does not affect the

Fabricated small
however, anti-drug drug
You are still in the blood
because nothing else
I do not work

Standard
In garaj

Hyundai i20


Salut, sunt Radu si imi plac masinile inteligente. E ceva gresit in a spune ca i20 e o masina inteligenta? Nu cred… E o masina ideala pentru un tanar: costa putin, consuma mai nimic, are un motor Euro 5 care te scuteste de taxe si impozite, 78 de cai intremati, e bine dotata si are un design dragut, usor sablonat dupa Corsa, dar dragut. Poate ca Hyundai se supara cand spun asta, dar nu poti acoperi soarele cu un deget.

Per total mi-a placut Hyundai-ul. E mic si se manevreaza usor, nu consuma mult in oras, in pofida aglomeratiei si e destul de spatioasa la interior. La 10.000 de euro are tot ce ti-ai putea dori de la o masina. Are oglinzi electrice incalzite si rabatabile electric, are inchidere centralizata cu telecomanda si cheie rabatabila, are geamuri electrice fata si computer de bord, jante de aliaj si cablu pentru iPod, comenzi pe volan si ABS, MP3 si proiectoare. Iar daca mai ai niste rable, trei, pretul scade pana la 8.000. Asta pentru mine e o investitie care merita. Spuneam ca per total… aici intra in scena compromisul. Materialele de la interior au o calitate medie iar scaunele puteau fi mai moi. Mi-ar fi placut o pozitie la volan ceva mai joasa, dar asta sunt eu, putin mai sportiv. Sunt convins ca plusul de vizibilitate dat de scaunul inalt o sa fie indelung apreciat, mai ales de incepatori.

Da, designul iti aduce usor aminte de Corsa (pe principiul seamana, dar nu rasare), dar asta nu mai conteaza atunci cand esti multumit de masina ta. Iar i20 are toate atuurile. Spuneam ca este spatioasa. Cinci pasageri pot lua loc fara probleme la interior, dar doar pe distante scurte sau medii, gen deplasari in oras sau pana la mare – dupa cum spuneam scaunele sunt cam tari. Chiar si asa, pasagerii din fata stau in deplin confort. Ca sofer nu te lovesti de usi sau bord si ai la dispozitie o gramada de spatii pentru depozitare. Ai cinci spatii de depozitare doar pe tunelul median. Trei sunt pentru sticle sau doze de bautura (sunt masini care nu le au nici macar pe astea – rusinica C5 si Seria 1), unul pentru portofel, iPod sau doua telefoane si un altul mai mic pentru tichete de parcare, carduri sau maruntis. In portbagaj exista si o plasa de amarare foarte ultila cand mergi la piata sau cand ai de transportat chestii mici si fragile, gen patru cani si un set de farfurii de la Ikea… Bordul nu e foarte nemtesc… Partea de sus curge foarte frumos si se unduie dupa consola centrala… Imi place asta… Te calmeaza si-ti da un sentiment de liniste. Treaba asta e valabila si pentru exterior. Usile si bara fata au o forma cursiva, usor kinetica ceea ce da foarte bine, mai ales pe o masina ieftina. Masinile ieftine erau in trecut niste chestii plictisitoare, cu o forma anosta, dar practica. I20 e si practica si frumoasa, fara a fi anosta.

Dinamic vorbind, n-am simtit nicio clipa ca m-as afla la volanul unui 1.2 litri. Cand spui 1.2 litri te gandesti la pacanitul celor trei cilindri ai grupului VW sau la sunetul de rasnita incinsa pe care il scoteau primele generatii de Aveo sau Yaris. Ei bine, 1.2-ul asta merge fara probleme in regim de 1.4. Are aproape 80 de cai si are un consum mediu de 6-8 litri, in functie de turatia preferata si aglomeratia din trafic.

Asadar, desi nu este cea mai buna cand vine vorba de materiale si anumite artificii de design, i20 este o masina echilibrata, perfecta pentru un tanar sau o utilizatoare clasica de Sandero, Aveo/Spark sau Swift. Este spatioasa, consuma putin, este foarte bine dotata si, cel mai important, usor de intretinut.

 

 

 

 

 

Standard
Niste povesti

Ana – partea I


„De ce te dai jos din pat dimineata?” … „Pentru ca a inceput o noua zi, desigur.” … „Nu, nu. Asta nu e un raspuns. De ce te dai jos din pat dimineata!?” … „Nu-ti inteleg intrebarea… sincer! Ce-ai vrea sa-ti raspund?” … „As vrea sa te relaxezi si sa cauti raspunsul in sufletul tau.” … „Ok… sa vedem… Ma trezesc dimineata pentru caaa… a inceput o noua zi… si… dar tu de ce te dai jos din pat dimineata?” … Tacerea este intrerupta de soneria unui telefon si dintr-o data zgomotul strazii devine mai puternic, aproape asurzitor. E ca si cum si-ar fi petrecut ultima jumatate de ora intr-o transa. „Masina este gata. Urmeaza-ma, te rog, afara, sa-ti dau cheile. Sper sa nu-ti retinem foarte mult bijuteria si sa te bucuri de… masina cu care o sa circuli” … „Nu-ti plac masinile moderne.” … „Deloc… O masina adevarata se conduce, nu te conduce.” … „Frumos spus… Tu, ce conduci?” … „Un 535i din `95. Aia masina.” Zambeste pe sub mustati si asta ii atrage atentia si o irita, oarecum. „Nu pari genul intimidat de o femeie altfel.”… „Nu sunt, deloc… imi pare bine sa gasesc astfel de femei” … „Ma bucur. Iata masina. Semneaza-mi aici si aici. Ne vedem in cateva zile.” … „De ce nu mai tarziu?” Se intoarce si pleaca, fara sa mai scoata un cuvant si il lasa singur langa masina. El isi musca buzele si gandurile ii iau foc…

E inalta si slabuta. Poarta niste blugi mulati si pantofi cu toc, iar formele ei i-au cam dat de cap in ultima ora. Prin tricoul alb cu anchior i se vad sanii mari, naturali si sfarcurile moi, implorand sa fie atinse, sarutate. E roscata si plina de pistrui… Parul lung si buclat ii ajunge pana la jumatatea spatelui si in fantezia lui nu-si scoate mainile din el in timp ce o imbratiseaza pe la spate. Are o voce usor ingrosata, iar asta il exita cel mai tare… Viseaza sa o sarute, sa-si plimbe degetele pe abdomenul ei… sa-l stranga puternic intre picioare si sa geama la fiecare miscare… sa-i sopteasca vorbe murdare la ureche.

Usile magazinului de prezentare se inchid si ea dispare intre oamenii dinauntru. Se urca in masina si pleaca inspre casa. E excitat la maxim si nu iarta masina. Pe masura ce decapotabila albastra prinde viteza si miscarile ei se intensifica… In mintea lui are loc o orgie… Il musca usor de gat, iar el isi inclesteaza mainile in jurul feselor ei… o trage de par dandu-i capul pe spate si o musca usor de sfarc… ea geme si tremura de placere din toate incheieturile…

In scurt timp ajunge acasa si parcheaza mecanic. E transpirat… Siroaie ii curg pe fata si pe spate… Ii este cald si parca nu mai poate respira. Pantalonii il strang… Sta sa explodeze… Pe masura ce intra in curte se leapada de chei si telefoane si se arunca direct in piscina improvizata… Sta sub apa cateva secunde… Parca e mort. Nici acolo nu scapa de ea. Imaginea ei, goala si infierbantata il urmareste neincetat… Iese din piscina si se dezbraca… Se aseaza in fund pe iarba si sta… Ofteaza… Isi cauta telefonul si incepe sa scrie un sms… se opreste si pret de cateva minute invarte telefonul intre degete nestiind ce sa faca cu cele cateva randuri pe care le-a scris. Dintr-o data izbucneste… Se ridica si fuge in casa… Se imbraca cu niste pantaloni scurti, gri, de bumbac si se aseaza in fata sevaletului. „O sa ai pictura in cateva zile…” isi spune in timp ce inmoaie pensula in vopseaua rosie…

Au trecut aproape 12 ore de cand a vazut-o pentru prima data si noaptea l-a prins tot in fata sevaletului. A pictat in continuu si a folosit mult rosu, in toate nuantele sale… Pe aici pe colo au mai ramas cateva pete albe ca semne ale barbatiei… Afara s-a racorit, dar in sufletul lui caldura de la pranz a ramas. Iese din casa istovit si cade lat in patul pe care si l-a asezat in curte. Noaptea e superba. E amanta perfecta… Iti canta frumos, te racoreste si e discreta. Adoarme in cantecul greierilor, sperand ca in dimineata urmatoare avea sa o regaseasca mai aproape.

Dimineata il gaseste in aceeasi pozitie, parca timpul s-a oprit. Se trezeste nedumerit si infrigurat, perturbat de un telefon. La celalalt capat al firului este Mihai, un vechi prieten cu care seara se plimba prin centrul vechi si dadeau note trecatorilor. In sfarsit gasise un zece curat si avea sa-l prezinte la marele eveniment din acea seara: redeschiderea Atelier Constantin.

Seara debuteaza frumos, cu revederea unor vechi prieteni si cu cateva tablouri vandute. Nu-si propusese asta, dar iata ca marea revenire aduce lucruri din cele mai bune. Gaseste un moment de respiro si se retrage intr-un colt cu Eva si Clara. „Va place? Hai… sincer” … „Da, e superb! Locul asta o sa fie fabulos. Oamenii vin sa bea o cafea pretioasa si pleaca acasa cu obiecte de arta sau planuri pentru o casa noua… poate niste mobila… O sa-i fac locului asta un PR senzational” spune Clara sorbind dintr-un pahar cu vin, cand, dintr-o data, privirea Evei se tublura si aceasta priveste socata inspre usa. „Dear, iarta-ma de-ti calc in picioarele mele Manolo-izate visul umed, dar cine, Dumnezeului, este papusa?” Ridica usor privirea si aproape ca scapa paharul cu sampanie din mana. Era ea… Frumoasa roscata… Imbracata intr-o rochie, galbena, de matase foarte lunga, ornata cu modele abstracte negre, ce „curgea” in spatele ei ca o boare, ea arata superb. Era incaltata cu sandale argintii si toata lumea intorcea capul dupa ea murmurand admirativ. Se reculege rapid si ii intinde mana in semn de bine ai venit. „Feteleor, aceasta este Ana, imblanzitoarea de cai… putere.  Ana, Eva si Clara, surorile mele” … „Am crezut crezut ca nu mai ai frati sau surori” … „Figurat vorbind, desigur. Ne leaga o frumoasa si trainica prietenie” … „Am inteleeees. Incantata de cunostinta. Si uitati partea cu imblanzitul. Oricat de mult ai incerca, o masina ramane o masina.” … „Vino, vreau sa-ti fac un tur complet. Si, stai linistita, tabloul tau nu e aici… e acasa… l-am terminat” … „Atat de repede?” … „Sa spunem ca am avut muza potrivita” … „Superb!” … „Pot sa te ating?” … „Depinde ce inseamna atins” … „Vreau doar sa-ti simt mirosul” … „Vechea replica pentru agatat. Uite ce e. Eu cand vreau ceva cer, spun. Nu astept avansurile, ci le fac. Iti multumesc pentru interes, dar am venit sa vad arta, nu sa ma prostesc” … „Fair enough… Si aici, pe scari, este biroul meu…Ti-am pregatit ceva, dar nu eram sigur ca vei veni.” Ana zambeste complice si ia drumul scarilor. Miroase a dimineata, iar in verdele ochilor ei se oglindeste dimineata perfecta… Privitul rasaritului undeva pe o plaja pustie… Se aseaza la biroul de sticla si el isi incruciseaza mainile punandu-si capul pe ele, exact ca un copil mic. „Povesteste-mi despre tine… vreau sa te cunosc… Ma fascinezi”… Ia aceeasi pozitie si uitandu-se in ochii lui ii sopteste „Nu te cred…” Se aud pasi urcand pe scari si Clara apare grabita. „E timpul sa incepem. Te rog.” … „Ana, mi-ar placea sa continuam discutia asta…”

 

Standard