Niste povesti

Ana – partea I


„De ce te dai jos din pat dimineata?” … „Pentru ca a inceput o noua zi, desigur.” … „Nu, nu. Asta nu e un raspuns. De ce te dai jos din pat dimineata!?” … „Nu-ti inteleg intrebarea… sincer! Ce-ai vrea sa-ti raspund?” … „As vrea sa te relaxezi si sa cauti raspunsul in sufletul tau.” … „Ok… sa vedem… Ma trezesc dimineata pentru caaa… a inceput o noua zi… si… dar tu de ce te dai jos din pat dimineata?” … Tacerea este intrerupta de soneria unui telefon si dintr-o data zgomotul strazii devine mai puternic, aproape asurzitor. E ca si cum si-ar fi petrecut ultima jumatate de ora intr-o transa. „Masina este gata. Urmeaza-ma, te rog, afara, sa-ti dau cheile. Sper sa nu-ti retinem foarte mult bijuteria si sa te bucuri de… masina cu care o sa circuli” … „Nu-ti plac masinile moderne.” … „Deloc… O masina adevarata se conduce, nu te conduce.” … „Frumos spus… Tu, ce conduci?” … „Un 535i din `95. Aia masina.” Zambeste pe sub mustati si asta ii atrage atentia si o irita, oarecum. „Nu pari genul intimidat de o femeie altfel.”… „Nu sunt, deloc… imi pare bine sa gasesc astfel de femei” … „Ma bucur. Iata masina. Semneaza-mi aici si aici. Ne vedem in cateva zile.” … „De ce nu mai tarziu?” Se intoarce si pleaca, fara sa mai scoata un cuvant si il lasa singur langa masina. El isi musca buzele si gandurile ii iau foc…

E inalta si slabuta. Poarta niste blugi mulati si pantofi cu toc, iar formele ei i-au cam dat de cap in ultima ora. Prin tricoul alb cu anchior i se vad sanii mari, naturali si sfarcurile moi, implorand sa fie atinse, sarutate. E roscata si plina de pistrui… Parul lung si buclat ii ajunge pana la jumatatea spatelui si in fantezia lui nu-si scoate mainile din el in timp ce o imbratiseaza pe la spate. Are o voce usor ingrosata, iar asta il exita cel mai tare… Viseaza sa o sarute, sa-si plimbe degetele pe abdomenul ei… sa-l stranga puternic intre picioare si sa geama la fiecare miscare… sa-i sopteasca vorbe murdare la ureche.

Usile magazinului de prezentare se inchid si ea dispare intre oamenii dinauntru. Se urca in masina si pleaca inspre casa. E excitat la maxim si nu iarta masina. Pe masura ce decapotabila albastra prinde viteza si miscarile ei se intensifica… In mintea lui are loc o orgie… Il musca usor de gat, iar el isi inclesteaza mainile in jurul feselor ei… o trage de par dandu-i capul pe spate si o musca usor de sfarc… ea geme si tremura de placere din toate incheieturile…

In scurt timp ajunge acasa si parcheaza mecanic. E transpirat… Siroaie ii curg pe fata si pe spate… Ii este cald si parca nu mai poate respira. Pantalonii il strang… Sta sa explodeze… Pe masura ce intra in curte se leapada de chei si telefoane si se arunca direct in piscina improvizata… Sta sub apa cateva secunde… Parca e mort. Nici acolo nu scapa de ea. Imaginea ei, goala si infierbantata il urmareste neincetat… Iese din piscina si se dezbraca… Se aseaza in fund pe iarba si sta… Ofteaza… Isi cauta telefonul si incepe sa scrie un sms… se opreste si pret de cateva minute invarte telefonul intre degete nestiind ce sa faca cu cele cateva randuri pe care le-a scris. Dintr-o data izbucneste… Se ridica si fuge in casa… Se imbraca cu niste pantaloni scurti, gri, de bumbac si se aseaza in fata sevaletului. „O sa ai pictura in cateva zile…” isi spune in timp ce inmoaie pensula in vopseaua rosie…

Au trecut aproape 12 ore de cand a vazut-o pentru prima data si noaptea l-a prins tot in fata sevaletului. A pictat in continuu si a folosit mult rosu, in toate nuantele sale… Pe aici pe colo au mai ramas cateva pete albe ca semne ale barbatiei… Afara s-a racorit, dar in sufletul lui caldura de la pranz a ramas. Iese din casa istovit si cade lat in patul pe care si l-a asezat in curte. Noaptea e superba. E amanta perfecta… Iti canta frumos, te racoreste si e discreta. Adoarme in cantecul greierilor, sperand ca in dimineata urmatoare avea sa o regaseasca mai aproape.

Dimineata il gaseste in aceeasi pozitie, parca timpul s-a oprit. Se trezeste nedumerit si infrigurat, perturbat de un telefon. La celalalt capat al firului este Mihai, un vechi prieten cu care seara se plimba prin centrul vechi si dadeau note trecatorilor. In sfarsit gasise un zece curat si avea sa-l prezinte la marele eveniment din acea seara: redeschiderea Atelier Constantin.

Seara debuteaza frumos, cu revederea unor vechi prieteni si cu cateva tablouri vandute. Nu-si propusese asta, dar iata ca marea revenire aduce lucruri din cele mai bune. Gaseste un moment de respiro si se retrage intr-un colt cu Eva si Clara. „Va place? Hai… sincer” … „Da, e superb! Locul asta o sa fie fabulos. Oamenii vin sa bea o cafea pretioasa si pleaca acasa cu obiecte de arta sau planuri pentru o casa noua… poate niste mobila… O sa-i fac locului asta un PR senzational” spune Clara sorbind dintr-un pahar cu vin, cand, dintr-o data, privirea Evei se tublura si aceasta priveste socata inspre usa. „Dear, iarta-ma de-ti calc in picioarele mele Manolo-izate visul umed, dar cine, Dumnezeului, este papusa?” Ridica usor privirea si aproape ca scapa paharul cu sampanie din mana. Era ea… Frumoasa roscata… Imbracata intr-o rochie, galbena, de matase foarte lunga, ornata cu modele abstracte negre, ce „curgea” in spatele ei ca o boare, ea arata superb. Era incaltata cu sandale argintii si toata lumea intorcea capul dupa ea murmurand admirativ. Se reculege rapid si ii intinde mana in semn de bine ai venit. „Feteleor, aceasta este Ana, imblanzitoarea de cai… putere.  Ana, Eva si Clara, surorile mele” … „Am crezut crezut ca nu mai ai frati sau surori” … „Figurat vorbind, desigur. Ne leaga o frumoasa si trainica prietenie” … „Am inteleeees. Incantata de cunostinta. Si uitati partea cu imblanzitul. Oricat de mult ai incerca, o masina ramane o masina.” … „Vino, vreau sa-ti fac un tur complet. Si, stai linistita, tabloul tau nu e aici… e acasa… l-am terminat” … „Atat de repede?” … „Sa spunem ca am avut muza potrivita” … „Superb!” … „Pot sa te ating?” … „Depinde ce inseamna atins” … „Vreau doar sa-ti simt mirosul” … „Vechea replica pentru agatat. Uite ce e. Eu cand vreau ceva cer, spun. Nu astept avansurile, ci le fac. Iti multumesc pentru interes, dar am venit sa vad arta, nu sa ma prostesc” … „Fair enough… Si aici, pe scari, este biroul meu…Ti-am pregatit ceva, dar nu eram sigur ca vei veni.” Ana zambeste complice si ia drumul scarilor. Miroase a dimineata, iar in verdele ochilor ei se oglindeste dimineata perfecta… Privitul rasaritului undeva pe o plaja pustie… Se aseaza la biroul de sticla si el isi incruciseaza mainile punandu-si capul pe ele, exact ca un copil mic. „Povesteste-mi despre tine… vreau sa te cunosc… Ma fascinezi”… Ia aceeasi pozitie si uitandu-se in ochii lui ii sopteste „Nu te cred…” Se aud pasi urcand pe scari si Clara apare grabita. „E timpul sa incepem. Te rog.” … „Ana, mi-ar placea sa continuam discutia asta…”

 

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Ana – partea I

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s