EDITORIAL, Voyeuristic vorbind

Mister Bradshaw ?!?


It is time to face the music… si nu e deloc placut. Muzica pe care sunt nevoit sa o ascult nu Bach, nici pe aproape, ci e ceva chiar mai sinistru decat Rihanna cantand live… e o manea despre valoare si neveste care danseaza pe mese. Astazi cineva mi-a spus ca ma transform intr-o varianta masculina a minunatei Carrie Bradshaw. La inceput m-am simtit flatat, pana cand mi-am dat seama ca scumpa si cracanata jurnalista este unemployed. Dupa fix o luna de stat acasa m-am uitat in oglinda si mi-am acceptat problema. Sunt unul dintre miile de romani care au fost trimisi la relaxare fortata, chinuiti sa lucreze din „confortul” casutei lor.

Mai nou sunt freelancer si dupa primele incasari in noua formula mi-am dat seama ca freelancerul e de fapt un fel de somer definit mai pompos. Bani putini, munca la fel de multa, poate chiar ceva in plus, dar mult timp liber. Asta m-a pus pe ganduri… Da, am hainele, pantofii si gentile care sa dovedeasca aceasta asociere, am si povestile sexuale publicate pe blog si am si trei prietene care s-ar putea incadra in profil perfect, dar oare chiar asta este soarta mea?

Nu vreau sa fiu Mister Bradshaw. Vreau sa apreciez coaiele Mihaelei (Samantha mea) din postura mea, de Radu, vreau sa ma bucur de cumintenia si pragmatismul Ioanei (Charlotica mea) din aceeasi perspectiva, la fel de bine cum imi doresc ca Alexandra, o Miranda in atat de multe aspecte, sa fie fericita in viata noastra cu al ei. Mister Bradshaw vine si cu o Mrs. Big, iar asta inseamna complicatii. Inseamna doua casatorii inainte de mine si un mariaj ce penduleaza undeva intre wild sex and a baby…

Pe masura ce ma gandeam la asocierea asta neobisnuita din ce in ce mai multe argumente il sustineau pe cel ce mi-a bagat in cap grozavia si, pe langa ele alte intrebari existentiale. Carrie locuieste central, poarta Manolo Blahnik si Dior, dar nu-si permite sa plece cu Big in vacanta. Scrie un mic articol de mare impact, dar asteapta publicarea unei carti despre experientele ei de viata si isi petrece mare parte din timp windowshopping…

Sunt oare freelancerii sortiti unei vieti de glam inchipuit si somn pana la 11 dimineata? Cred ca da… In ochii mei, statul acasa reprezinta de acum un mare minus, insa in mintea unui mic corporatist viata mea este Nirvana: somn la orice ora, plimbari prin parc, leneveala… Statul acasa nu e sanatos, e chiar nociv. Mananci de plictiseala, bei porcarii din acelasi motiv si nu esti inspirat. E ca si cand ti-ai fi izbit teasta de asfalt si acum nu mai butezi. Toata infoarmatia din creieri ti-a fost compromisa si acum nu mai sti ce-ai de facut, nu mai ai scopuri si nici intentii; te tarasti metru cu metru inspre baie sau frigider, in timp ce viata frumoasa trece tumultos pe langa tine.

Acestea fiind spuse, va las… am niste lucruri de facut… mut biroul langa geam, imi fac suvite blonde si ma apuc de fumat…

Recitesc randurile de mai sus si-mi dau seama ca they`re a bit of a mess… but, guess what? So am I…

 

Anunțuri
Standard

3 gânduri despre „Mister Bradshaw ?!?

  1. „ceva chiar mai sinistru decat Rihanna cantand live” – m-ai uns pe suflet cu asta 😉
    Iar freelancingul, sa stii ca la noi freelancingul este foarte bun la casa omului, poti castiga bani, uneori chiar sume mari, nu te plictisesti facand acelasi lucru in fiecare zi, nu stai la program, banii sunt bineveniti. Bineinteles, daca insa esti si angajat undeva in acelasi timp :))

  2. Well, bro’, cred ca trebuie sa te lupti un pic cu mine pe locul de „Bradshaw”, ca nu-mi prea convine Miranda :)) Adevarul e ca singurul lucru care-mi place la ea e independenta ( de oricine si orice), dar dependenta de prietene. Asa ca, macar in masura asta, ma incadrez :)) Sper. Apoi, nu suntem nici unu’ a bit of a mess, chiar din contra, as putea spune. Avem in continuare libertatea de a face ce vrem, cand vrem, in masura in care ne acceptam si riscurile 😉
    Altfel, chiar m-a amuzat postul tau si comparatia cu Sex and The City. Funny :)) Kissez

  3. veutztule –- :)) ma bucur ca „te-am atins”… e oribila femeia… ori ii sare discu ori chiar nu se pricepe… pacat, unele piese sunt chiar nice…
    stiu beneficiile, dar cred ca o sa-mi ia ceva timp sa ma obisnuiesc cu ele si cu noul statut… cred ca e ca… atunci cand inveti sa conduci prin bucuresti. vrei sa o faci, stii ca e numai de bine, dar ti-e frica… ai impresia ca nimeni nu vrea sa te lase sa-ti faci treaba… dar dupa niste saptamani te trezesti la realitate si-ti dai seama ca not so bad:D

    soro – mai vedem:)) =))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s