Articole, In garaj

Abarth – Legatura dintre performanta si fluturasi


Va propun sa vorbim astazi despre oameni senzationali, dar nu genul de senzational pe care il gasesti in revistele orei, ci genul ala de senzational pe care il invocam cu admiratie de fiecare data cand realizam rolul definitorui pe care acesta il are in desfasurarea normala a vietii si pasiunilor noastre. Datorez trei zile de placere cuplului Carlo Abarth – Armando Scagliarini, cei care in 1949 au pus bazele companiei constructoare de masini sport Abarth. Daca ei nu ar fi fost si daca nu ar fi luat aceasta initiativa, astazi nu v-as mai putea povesti, cu fluturi in stomac, despre frumosul si puternicul 500 Abarth…

Pentru mine, oamenii astia sunt un fel de…Jacob Rueff pentru medicii ginecologi. Nu o sa va plictisesc cu detalii legate de istoria brandului sau cea a modelului, daaaar… primul 500 care a purtat logo-ul Scorpionului a fost creat undeva la inceputul anilor `70, la doar cateva luni dupa ce torinezii de la Fiat au preluat oficial controlul asupra Abarth. Abarth 595, caci acesta este numele primului 500 tupeist, a avut ca punct de plecare ultima generatie a popularului liliput italian, versiunea R sau Rinnovatta.

Am petrecut trei zile la volanul acestei masini si-am realizat ca nu-ti iei Abarth c-ai vrea sa te dai la semafor si de fapt nici nu-ti cumperi Abarth daca ai varsta mea… Abarth e un fel de Porsche al masinilor de 20.000 de euro… E o parte fita si-o parte pasiune. Nu e foarte practic, dar e masina cult ce i-a marcat visele tatalui tau, pe langa fascinatia legata de istoria masinii in sporturile cu motor. Iti cumperi Abarth pentru ca esti relaxat si pasionat, iar in garaj mai ai inca o masina mai mare sau nevasta-ta conduce una, o Giulietta Quadrifoglio Verde, sa zicem, sau un 159 Sportwagon Turismo Internazionale.

Am vazut odata un Abarth si mi-a ramas in minte… La capatul strazii mele e o gradiniti, cu puslamale instarite, aduse la gradi in Qsepti, cinci sau Leoni FR, dar intr-o dimineata am ramas paf cand in fata institutiei am vazut un Abarth… Gri cu rosu, in varianta EsseEsse, cu jante mari si sofer+copil atasati: copilul in car seat Ferrari, iar tatal, la 30 ani, in Ray-Ban si geaca de piele Harley… cu manusi de condus, crem, si mega atitudine…

Dar sa revenim la Abarth-ul meu… O masina mica, de pana in 4 metri lungime, cu un motor turbo de 135 cp si program de condus sport… Da, au loc doar doi oameni in ea si, da, are o cutie de viteze in numai cinci trepte, dar who cares? Sta pe curbe foarte bine, accelereaza de n-ai treaba (0-100 km/h – 7.9 secunde) si, basca, are un consum rezonabil de carburant. Nu are cum sa nu-ti placa directia Dualdrive… Pe loc si la viteze mici volanul se invarte nesperat de usor, iar la viteze mari se rigidizeaza. Daca iti doresti un plus de sportivitate in ceea ce priveste raspunsul directiei, apesi butonul Sport si volanul, care oricum iti sta lipit de palme gratie fasonarilor foarte precise, va deveni una cu tine – doar sa nu-l bruschezi pentru ca 500 e mic si unu-doi sare de pe sosea dupa tine.

Directia ofera un feedback foarte bun, iar cutia in cinci trepte nu agata si schimba foarte bine, pacat ca la 5 te opresti, uneori simti ca ai nevoie si de a sasea treapta – mai ales daca telul tau este sa-ti demonstrezi ca viteza maxima din talon e chiar cea pe care masina o poate atinge – 205 km/h. Suspensia este foarte rigida si asta te face sa simti soseaua foarte bine chiar si atunci cand nu-ti doresti, dar tinuta de drum este exemplara indiferent ca drumul merge drept sau te pregateste pentru niste viraje. In modul Sport turbina intra in actiune mai repede si Abarth-ul alearga de parca i-ai fi dat sa pape jaratec. Am ajuns la concluzia ca masina asta este perfecta pentru strecuratul prin aglomeratie, dar asta  doar daca esti foarte sigur pe tine si sti sa o manevrezi cum trebuie, caci odata ce ai tras de volan si ai apasat acceleratia there`s no way back – desi franele cu discuri pe toate rotile sunt foarte prompte. Sunetul motorului te apropie de orgasm, dar doar te apropie, caci big bang-ul suprem poate fi atins doar de Cooper S sau de Cayman, in cazul meu…

Asadar, per total, Abarth poate fi cu usurinta masina ideala de oras…si nu vad nicio problema in a aborda drumuri scurte, gen Bucuresti-Constanta. Suspensiile o lipesc de drum, motorul de Passat-ul 2.0 TDI din fata care merge constant cu 130, iar consumul ce variaza intre 8 si 10 litri, in functie de stilul de condus, nu te da afara din casa…Ziceam ca o recomand doar pentru drumuri scurte… Pai, are portbagajul destul de mic, daca vrei sa calatoresti in doi, romantic, acolo iti incape doar strictul necesar, scaunele sunt tari si s-ar putea sa va apuce spatele, iar zgomotul motorului te poate enerva la un moment dat… plus, suspensia foarte tare…

 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s