Articole, News

50 shades of boring…


Am reusit intr-un final glorios sa vad cap-coada filmul momentului, Fifty Shades of Grey. Nu am citit cartea, deci nu aveam asteptarile setate, si-am incercat din rasputeri sa ignor “recenziile” colegilor de birou intocmai pentru a ma bucura din plin de film. Bucura e cam mult spus. Nu m-a prins deloc, mai mult de jumatate din timp am stat cu ochii in telefon astfel ca finalul m-a luat prin surprindere. Scriam un sms, s-a auzit o bubuitura si creditele au inceput sa zburde pe ecran. Pentru un moment am fost tentat sa cer un bis, insa am aflat mai tarziu de la o colega citita ca asa brusc se termina si cartea. Am tresarit la cateva sunete cheie, dar nu pot spune ca a fost genul de film prost care totusi te prinde si am avut parte de cateva productii de genul asta: sa luam drept exemplu pe Seventh son…

Asadar sa nu ma mustrati daca aceasta postare este total lipsita de substanta… substanta a zburat pe langa mine in timp ce povesteam cu fetele pe whatsapp si Anastasia Steele ranjea la biciul lui Mr. Grey – si aici chiar vorbim despre un bici.

Coloana sonora e absolut fabuloasa pusa in contextul asta. Luata piesa cu piesa nu mi se pare cine stie ce, insa filmul o pune cumva in valoare. Vorbind despre valoare, au fost cateva scene care mi-au placut, cum ar fi cea cu planorul, insa entuziasmul mi-a fost ras din radacina dupa ce am aflat ca ideea este copiata dintr-un film cu Rene Russo si Pierce Brosnan. Mi-a placut si scena in care ea danseaza prin casa in picioarele goale, dar, la fel, mi s-a atras atentia ca laud un cliseu.

In acelasi timp, anumite scene puteau fi duse si mai departe, pastrand nota erotica – aici ma refer la scena cazii – in timp ce altele ar fi putut fi scoase in totalitate, caci n-au transmis mare lucru – aici ma refer la momentele cinei in familie, in care Rita Ora a avut fix doua replici. M-am regasit in marturisirile lui in timp ce ea dormea. Mi s-a intamplat si mie, dormind sa-mi fie comunicate lucruri importante, insa eu, spre deosebire de ea, am sesizat ca cineva vorbeste cu mine si m-am trezit.

Sa nu aveti asteptari mari de la Jamie Dornan. Un model de lenjerie intima nu e foarte capabil de profunzimi actoricesti, si daca nu ma credeti va rog sa consultati cazul Mark Wahlberg. In schimb il ajuta mimica si atitudinea de bad boy. Au fost cateva scene in care a transmis perfect mesajul scriptului si al personajului, prin expresia fetei, tonalitate, atitudine… I don`t make love, I fuck hard si sesiunea de pedeapsa in care i se citeste pe fata o maaaaare satisfactie. In plus, baiatul are un fund misto, niste ochi pe masura si poarta foarte bine costumul. Nu vreau sa pun la indoiala capacitatile lui manageriale, dar nu inteleg cum Grey conduce ditamai firma cand el sta pe mailuri cu Anastasia jumatate de film.

De Dakota Johnson nu am auzit pana acum, insa mi s-a parut mult mai sigura pe sine decat Domnul Grey. Nu am inteles de ce fata asta simpla, curata si aparent naiva poarta numele unei actrite de filme porno, cum s-a indragostit de el atat de repede si cum de, virgina romantica fiind, a cazut la asternut la a doua intalnire. Tot in calitatea ei de virgina romantica, Anastasia Steele se arunca orbeste intr-o poveste sado-maso fara prea mari retineri, tratand subiectul contractului ca pe un joc si fara sa dea prea mare importanta faptului ca barbatul de care este indragostita ii impleteste codite inainte de a-I da cateva curele peste fund sau a face sex cu ea legata de tavan. Inteleg fictiunea, scriu un roman de amor si drama, insa fata asta pare aproape bi-polara.

Chimia dintre ei, aproape inexistenta. El se forteaza sa o placa, se chinuie pe alocuri sa se apropie de ea si sa o atinga cu simt de raspundere, ea se forteaza sa simta placere si adesea geme inainte ca el sa o atinga, insa el e atat de prins de moment incat nu sesizeaza.

In sala atmosfera a fost de comedie. Fetele vedeau, radeau, ironizau, semn ca nimeni nu va merge acasa pentru a pune in aplicare ce-a vazut in cinema, iar singurul alt baiat din sala era mult prea prins de facebook.

Trist… dar adevarat… Pentru mine, umbrele lui Grey, au insemnat 2 ore in plus de relaxare si explorare a tainelor telefonului mobil.

Anunțuri
Standard
EDITORIAL, News

Ce-am facut cat am tacut…


Au trecut mai bine de doi ani de tacere si, desi mi-am dorit sa vorbesc de multe ori, nu am simtit ca e momentul sa o fac. Am tacut si-am trait. Cred ca asta a fost cea mai importanta descoperire din acesti doi ani: viata.

Am invatat sa iubesc, am descoperit ca nu sunt capabil de ura. Am cunoscut dezamagirea si am realizat ca, in fond, tu esti singurul tau sprijin, indiferent de oamenii care se perinda in jurul tau. Am descoperit cateva lucruri mici care-mi aduc fericirea adevarata si-acum pot sa garantez oricui ca omul sfinteste intr-adevar locul. Am realizat ca dragostea poate fi constructiva, dar si al dracului de distructiva. M-am acceptat si-am cerut curajos sa fiu acceptat, m-am tatuat si ma simt din ce in ce mai bine in pielea mea.  Descopar in fiecare zi ce inseamna fericirea pentru mine si visez ca intr-o zi sa traiesc doar cu zambetul pe buze.

Am descoperit fotografia, dar nu in sensul profesionist. Nu ma vad cutreierand orasul cu un aparat greoi in cautarea cadrului perfect, dar imi doresc sa surprind frumusetea si ineditul din jurul meu in cea mai simpla forma: cu telefonul. M-am indragostit de Italia si mi-am redescoperit tara. Tara asta frumoasa pe care nu o apreciem deloc. Tara asta verde si parfumata in care traiesc oameni faini si talentati.

Am acceptat sa-mi schimb jobul, am acceptat sa invat ceva nou, sa lucrez cu un client total diferit de ceea ce cunosteam. E greu, recunosc, dar e frumos. E dificil sa te desparti de trecut si sa o iei de la zero intr-un context nou, dar uneori tocmai asta e frumusetea schimbarii.

Lasand trecutul in urma, de astazi voi face si voi vorbi despre ce-am facut. Revin in blogosfera, pe aceasi adresa, dar cu topicuri noi. Raman fidel pasiunilor vechi, masinile raman o constanta a blogului, si le voi introduce incet,incet si pe cele noi. Va voi povesti despre filmele pe care le vad, locurile pe care le vizitez si oamenii pe care ii intalnesc. Voi sta de vorba cu oameni misto pe care voi incerca sa-l descopar in fata voastra si, o data pe saptamana, voi accepta provocarea de a scrie despre un subiect ales de unul dintre voi; asadar, astept provocarile pe adresa redactiei: raducu.borcea@gmail.com.

Le multumesc tuturor celor care au vizitat si revizitat blogul in lipsa unor informatii actualizate, dar si prietenilor care m-au incurajat sa ma reapuc de scris.

Ne vedem pe blog…

Cu mare drag,

Radu

Standard