Niste povesti, Uncategorized, Voyeuristic vorbind

Ileana Cosanzeana


Consanzeana e imaginea perfecta… Are un par lung, usor ondulat si negru, impletit intr-o coada pe care-o poarta mereu pe umarul stang – straluceste ca cerul in bataia lunii pline… are buzele rosii, subtiri si cand zambeste lumea se opreste in loc… te pierzi in ochii ei negri si la vederea lor uiti de tot ce te-nconjoara…

Alearga printr-un camp de maci si nu o prinzi niciodata, desi poarta o rochie lunga, alba, din voal, care-i pica uneori elegant de pe umeri. Alearga si zambeste si-ti intinde mana invintandu-te sa te bucuri de viata alaturi de ea, dar tu nu o prinzi niciodata… niciodata… te gandesti la ea si speri ca-ti va da mai multa atentie decat zambetul gingas si-o mana intinsa in directia ta. Sper ca ea se va opri din alergat si-ti va iesi in intimpinare, in mijlocul campului de maci. Are degetele subtiri si pielea precum catifeaua… miroase a primavara si fiecare dimineata alaturi de ea este de zece ori mai frumoasa decat dimineata zilei de Craciun…

Cosanzeano, opreste-te, te rog! Ia-ma de mana si nu-mi da drumul…

Anunțuri
Standard
Niste povesti

Raze de soare


Desi in sala se afla numai oameni importanti, nu o scapa pe Ana din priviri. O soarbe si mintea ii zburda in parul ei, pe pieptul ei, pe picioarele ei. E indiferenta si asta il deranjeaza cel mai tare. Pare imuna la sarmul lui. Poate are pe cineva sau poate spune adevarul si nu e interesata nici macar de o noapte de amor. Doamne, dar ce noapte ar fi fost… sau poate ca si-l doreste si ea, dar nu vrea sa recunoasca. Dintr-o data o pierde si parca a scapat printre degete cea mai pretioasa piatra. Alearga dupa ea si o prinde in strada. O apuca de cot si o intoarce inspre el. „Plecai… Nu… Eu nu… Vreau sa te vad, vreau sa stiu daca dimineata stralucesti ca-n visele mele. De cand te-am vazut numai la tine ma gandesc…” … „Iart-ma, dar trebuie sa plec” … „Ia-ma cu tine… vin si eu…” Strage din buze si cauta ceva, cu privirea, in strada, ca si cand ar astepta pe cineva… „Ana?” … „Esti cu masina? Stiu un loc” Se scotoceste prin buzunar si gaseste cheia de la masina pe care chiar ea i-o da-se acum cateva zile. „Hai sa vedem cat de repede poate sa mearga.” Ana isi da sandalele jos si ia loc pe scaunul soferului. „Stiu un loc unde se serveste cea mai buna bere” spune ea … „In ce directie?” … „Vama Veche”…

E dimineata si soarele isi face loc printre valurile ce acum stralucesc cum doar in povesti ai mai citit. E al naibii de cald, dar perscarusii si apa compun cea mai frumoasa coloana sonora. El doarme acoperit cu un sacou, iar Ana, cu ochii inchisi si o tigare in coltul gurii, fredoneaza o melodie veche a lui Nat King Cole… Unforgettable. Deschide usor ochii si ceea ce vede i se pare cel mai frumos lucru, poate chiar mai frumos decat singura imagine frumoasa cu parintii lui… de la nunta lor, dansand… „Chiar stralucesti ca-n visele mele… chiar mai mult deca stau sa ma gandesc” isi spune in minte in timp ce soptind o acompaniaza. Ea deschide portiera si coboara desculta in nisip… Intinde bratele si-si lasa capul pe spate… Coboara si el, se incheie la pantaloni si vine timid in spatele ei punandu-si palmele intr-ale ei… O adulmeca si-si lipeste bazinul de al ei, miscandu-se usor pe ritmul muzicii… O cuprinde cu mainile si isi aseaza capul pe umarul ei drept… „Danseaza cu mine…” Ea intra in joc si pentru minute bune danseaza impreuna pe o piesa pe care doar ei o pot auzi…

Soarele a rasarit de ceva vreme si cu el forfota de pe faleza isi intra in drepturi… La restaurantul din sticla, situat in portul Tomis, lumea se mira de o priveliste neobisnuita. O domnisoara draguta desculta in rochia ei de seara insotita de un domn la fel de certat cu pantofii, care poarta in loc de camasa un sacou cu manecile suflecate. Stau si se uita unul la atul, fara sa-si spuna mare lucru. Zambesc din cand in cand si-si ating tandru palmele… „Nu esti cum ma asteptam… Ma asteptam la un crai, nu la un copil care sa-mi adoarma la patru dimineata in brate… Nu semeni deloc cu imaginea pe care oamenii o au despre tine” … „Iara asta e de bine, nu?” … „Sa zicem ca da… dar sa fii constient ca asta nu e o lauda, e o constatare” … „Am inteles. O sa te mai vad?” … rade usor si dandau-si parul peste cap ii spune „Ne asteapta un drum de 2 ore pana la Bucuresti, s-ar putea sa ma mai vezi… decat daca vrei sa iei autobuzul” … „Atat de mult? Azi noapte mi s-a parut ca am ajuns mai repede” … „Nu ti s-a parut. Daca iti spun cu cat am mers o sa-ti schimbi parerea despre mine… Nu sunt pe atat de papusa pe cat ma crezi” … „Vreau sa te cunosc, cum pot face asta?” Zambeste si sprijinindu-si capul in maini, asemenea unui copil, il priveste atent in incercarea de a-si da seama daca merita sau nu sa continue aceasta conversatie… Dintr-o data se ridica, ia cheile de la masina si se indreapta spre usa… El alearga dupa ea… Se mai opresc in masina… „De ce-ai fugit? Am spus ceva rau?” … „Poate ca da, poate ca nu… Sa mergem, n-avem timp de pierdut…” … „E sambata… In w-end timpul se pierde…” Porneste motorul si pleaca din parcare scartaind. Il atrage felul in care Ana arata, il atrage felul in care Ana se misca si il atrage misterul… Ana manuieste o masina cum alte femei n-au facut-o niciodata. E naturala… e frumoasa… e misterioasa… Pe autostrada masina atinge usor 200 de kilometri la ora si inghite soseaua ca un puscarias care n-a mai vazut de zeci de ani o pulpa de pui. Nu poate spune nimic… Sta doar si o urmareste… Din nu stie ce motiv nu se poate concentra la vorbe, ci doar la imaginea ei… Soarele se joaca in parul ei, pe pielea ei…

Se mai opresc in fata galeriei, locul de unde au plecat aseara. Ana coboara, dar nu inainte de a se incalta si a-si lua poseta. El se duce langa usa magazinului si se sprijina de grilaj… In urma lui se aud tocuri si imediat simte doua maini cum il cuprind pe la spate… „Iti multumesc pentru o seara minunata” insoti de un sarut prelungit in spate urechii stangi. Apoi pasii se aud indepartandu-se. Se intoarce si nu o mai vede… a disparut… Se urca inapoi in masina si inchide usa… parfumul ei e peste tot…pe volan, pe scaune, pe schimbatorul de viteze… Ajuns acasa este cuprins de o neliniste. „Doamne, o s-o mai revad… Ce-am facut? Ce i-am zis… vreau sa o vad acum…” Intra in hol si o groaza de mesaje il asteapta pe robotul telefonic. Evenimentul a fost un succes si peste jumatate din piesele expuse au fost vandute. Maine va fi ocupat…

Standard
Niste povesti

Ana – partea I


„De ce te dai jos din pat dimineata?” … „Pentru ca a inceput o noua zi, desigur.” … „Nu, nu. Asta nu e un raspuns. De ce te dai jos din pat dimineata!?” … „Nu-ti inteleg intrebarea… sincer! Ce-ai vrea sa-ti raspund?” … „As vrea sa te relaxezi si sa cauti raspunsul in sufletul tau.” … „Ok… sa vedem… Ma trezesc dimineata pentru caaa… a inceput o noua zi… si… dar tu de ce te dai jos din pat dimineata?” … Tacerea este intrerupta de soneria unui telefon si dintr-o data zgomotul strazii devine mai puternic, aproape asurzitor. E ca si cum si-ar fi petrecut ultima jumatate de ora intr-o transa. „Masina este gata. Urmeaza-ma, te rog, afara, sa-ti dau cheile. Sper sa nu-ti retinem foarte mult bijuteria si sa te bucuri de… masina cu care o sa circuli” … „Nu-ti plac masinile moderne.” … „Deloc… O masina adevarata se conduce, nu te conduce.” … „Frumos spus… Tu, ce conduci?” … „Un 535i din `95. Aia masina.” Zambeste pe sub mustati si asta ii atrage atentia si o irita, oarecum. „Nu pari genul intimidat de o femeie altfel.”… „Nu sunt, deloc… imi pare bine sa gasesc astfel de femei” … „Ma bucur. Iata masina. Semneaza-mi aici si aici. Ne vedem in cateva zile.” … „De ce nu mai tarziu?” Se intoarce si pleaca, fara sa mai scoata un cuvant si il lasa singur langa masina. El isi musca buzele si gandurile ii iau foc…

E inalta si slabuta. Poarta niste blugi mulati si pantofi cu toc, iar formele ei i-au cam dat de cap in ultima ora. Prin tricoul alb cu anchior i se vad sanii mari, naturali si sfarcurile moi, implorand sa fie atinse, sarutate. E roscata si plina de pistrui… Parul lung si buclat ii ajunge pana la jumatatea spatelui si in fantezia lui nu-si scoate mainile din el in timp ce o imbratiseaza pe la spate. Are o voce usor ingrosata, iar asta il exita cel mai tare… Viseaza sa o sarute, sa-si plimbe degetele pe abdomenul ei… sa-l stranga puternic intre picioare si sa geama la fiecare miscare… sa-i sopteasca vorbe murdare la ureche.

Usile magazinului de prezentare se inchid si ea dispare intre oamenii dinauntru. Se urca in masina si pleaca inspre casa. E excitat la maxim si nu iarta masina. Pe masura ce decapotabila albastra prinde viteza si miscarile ei se intensifica… In mintea lui are loc o orgie… Il musca usor de gat, iar el isi inclesteaza mainile in jurul feselor ei… o trage de par dandu-i capul pe spate si o musca usor de sfarc… ea geme si tremura de placere din toate incheieturile…

In scurt timp ajunge acasa si parcheaza mecanic. E transpirat… Siroaie ii curg pe fata si pe spate… Ii este cald si parca nu mai poate respira. Pantalonii il strang… Sta sa explodeze… Pe masura ce intra in curte se leapada de chei si telefoane si se arunca direct in piscina improvizata… Sta sub apa cateva secunde… Parca e mort. Nici acolo nu scapa de ea. Imaginea ei, goala si infierbantata il urmareste neincetat… Iese din piscina si se dezbraca… Se aseaza in fund pe iarba si sta… Ofteaza… Isi cauta telefonul si incepe sa scrie un sms… se opreste si pret de cateva minute invarte telefonul intre degete nestiind ce sa faca cu cele cateva randuri pe care le-a scris. Dintr-o data izbucneste… Se ridica si fuge in casa… Se imbraca cu niste pantaloni scurti, gri, de bumbac si se aseaza in fata sevaletului. „O sa ai pictura in cateva zile…” isi spune in timp ce inmoaie pensula in vopseaua rosie…

Au trecut aproape 12 ore de cand a vazut-o pentru prima data si noaptea l-a prins tot in fata sevaletului. A pictat in continuu si a folosit mult rosu, in toate nuantele sale… Pe aici pe colo au mai ramas cateva pete albe ca semne ale barbatiei… Afara s-a racorit, dar in sufletul lui caldura de la pranz a ramas. Iese din casa istovit si cade lat in patul pe care si l-a asezat in curte. Noaptea e superba. E amanta perfecta… Iti canta frumos, te racoreste si e discreta. Adoarme in cantecul greierilor, sperand ca in dimineata urmatoare avea sa o regaseasca mai aproape.

Dimineata il gaseste in aceeasi pozitie, parca timpul s-a oprit. Se trezeste nedumerit si infrigurat, perturbat de un telefon. La celalalt capat al firului este Mihai, un vechi prieten cu care seara se plimba prin centrul vechi si dadeau note trecatorilor. In sfarsit gasise un zece curat si avea sa-l prezinte la marele eveniment din acea seara: redeschiderea Atelier Constantin.

Seara debuteaza frumos, cu revederea unor vechi prieteni si cu cateva tablouri vandute. Nu-si propusese asta, dar iata ca marea revenire aduce lucruri din cele mai bune. Gaseste un moment de respiro si se retrage intr-un colt cu Eva si Clara. „Va place? Hai… sincer” … „Da, e superb! Locul asta o sa fie fabulos. Oamenii vin sa bea o cafea pretioasa si pleaca acasa cu obiecte de arta sau planuri pentru o casa noua… poate niste mobila… O sa-i fac locului asta un PR senzational” spune Clara sorbind dintr-un pahar cu vin, cand, dintr-o data, privirea Evei se tublura si aceasta priveste socata inspre usa. „Dear, iarta-ma de-ti calc in picioarele mele Manolo-izate visul umed, dar cine, Dumnezeului, este papusa?” Ridica usor privirea si aproape ca scapa paharul cu sampanie din mana. Era ea… Frumoasa roscata… Imbracata intr-o rochie, galbena, de matase foarte lunga, ornata cu modele abstracte negre, ce „curgea” in spatele ei ca o boare, ea arata superb. Era incaltata cu sandale argintii si toata lumea intorcea capul dupa ea murmurand admirativ. Se reculege rapid si ii intinde mana in semn de bine ai venit. „Feteleor, aceasta este Ana, imblanzitoarea de cai… putere.  Ana, Eva si Clara, surorile mele” … „Am crezut crezut ca nu mai ai frati sau surori” … „Figurat vorbind, desigur. Ne leaga o frumoasa si trainica prietenie” … „Am inteleeees. Incantata de cunostinta. Si uitati partea cu imblanzitul. Oricat de mult ai incerca, o masina ramane o masina.” … „Vino, vreau sa-ti fac un tur complet. Si, stai linistita, tabloul tau nu e aici… e acasa… l-am terminat” … „Atat de repede?” … „Sa spunem ca am avut muza potrivita” … „Superb!” … „Pot sa te ating?” … „Depinde ce inseamna atins” … „Vreau doar sa-ti simt mirosul” … „Vechea replica pentru agatat. Uite ce e. Eu cand vreau ceva cer, spun. Nu astept avansurile, ci le fac. Iti multumesc pentru interes, dar am venit sa vad arta, nu sa ma prostesc” … „Fair enough… Si aici, pe scari, este biroul meu…Ti-am pregatit ceva, dar nu eram sigur ca vei veni.” Ana zambeste complice si ia drumul scarilor. Miroase a dimineata, iar in verdele ochilor ei se oglindeste dimineata perfecta… Privitul rasaritului undeva pe o plaja pustie… Se aseaza la biroul de sticla si el isi incruciseaza mainile punandu-si capul pe ele, exact ca un copil mic. „Povesteste-mi despre tine… vreau sa te cunosc… Ma fascinezi”… Ia aceeasi pozitie si uitandu-se in ochii lui ii sopteste „Nu te cred…” Se aud pasi urcand pe scari si Clara apare grabita. „E timpul sa incepem. Te rog.” … „Ana, mi-ar placea sa continuam discutia asta…”

 

Standard
Niste povesti

10 curat


Au trecut aproape doua luni de la mica escapada New Yorkeza si parca lumea se misca altcumva. Camera bebelusului din vila Evei este aproape gata, iar Clara si-a regasit dorinta de trai si pofta de munca. E plin August, dar cele 40 de grade de afara nu reusesc sa domine Bucurestiul. Seara, centrul vechi roieste, iar ziua cafenelele de pe Dorobanti sunt pline de oameni pentru care luxul nu se masoara doar in timp liber.

Departe de ochii lumii, undeva in zona 11 iunie, un vis mai vechi redevine realitate… Odata mistuita de flacari, cladirea fostului atelier de arta arata superb… Cele doua etaje si podul au fost refacute. Exteriorul este acum alb, iar noua tamplarie din lemn bate inspre negru. Grilajul odata carbonizat a fost refacut, iar acum forma sa ciudata inglobeaza si un nume… Atelier Constantin… Odata intors de la New York si-a dat seama ca viata trebuie sa continue si ca refuzul sau de a o face este stupid… Nimeni nu avea sa ia in serios un pierde vara care lucreaza dintr-o masarda, cum nimeni nu avea sa-l compatimeasca pentru pierderile suferite… Pentru toti viata merge inainte…

„Nimic nu poate inlocui mirosul de casa noua”, se gandeste el in somn… E noua dimineata si vantul adie usor. Sta gol, pe burta, acoperit de un cearsaf in patul mare cu baldachin pe care si l-a instalat pe peticul de iarba aferent noii locuinte. S-a mutat de doar doua zile si in sfarsit se simte multumit. A trecut pe strada asta neincetat, fascinat de imaginea unei vile boeresti al carei pret rivaliza un apartament in Manhattan si, intr-una din zile, a dat peste ea… o casuta mica, cu doar trei incaperi si o teresa superba… Are frunze in parul cret si doua furnici pe spate… Linistea e perturbata de soneria telefonului si nu tresare, cade si mai adanc in vis, linistit probabil de vocea frumoasei Maria Callas… Suna si a doua oara… Putin somnoros se ridica in palme si deschide un ochi cautand tefelonul cu privirea… e pe jos, in iarba… Il ridica, raspunde, dar nu zice nimic…

„Zece curat, dragule, zece curat… Iti vine sa crezi?” (se aude o voce grava, barbateasca)… „Pardon? Nu-mi spune ca m-ai sunat…” … „Dormeai? Iarta-ma…”… „Zece curat zici…”… „Nu-mi vine sa cred, dar da, e un zece curat si ti-l aduc diseara…” … „Bine. Nu uita, 22:30…”… „Cum as putea…” Pune telefonul jos, pe salteaua rosie brodata cu auriu si se intoarce, oftand, pe spate. Incepe sa-si culeaga frunzele din par si-si spune: „Zece curat, da, sa o vad si pe asta…” Apoi inchide ochii si-si intinde mainile mangaind usor salteaua… Suna din nou telefonul si fara sa se uite il duce la ureche… „Da, zece curat, am inteles… acum pot sa dorm?”… „As vrea sa stiu despre ce vorbesti, dar am probleme mai importante… Galben pai sau soleil?”… „Eva, unii dintre noi incercam sa dormim…”… „Nu mai spune. E aproape zece… Nu crezi ca ar trebui sa incepi pregatirile?”… „Am fix 12 ore la dispozitie… dintre care cel putin inca 8 as vrea sa le dorm… multumesc… Mihai are un zece curat…”… „Cat de curat?”… „O zi buna iti urez…” Si pana sa mai spuna Eva ceva inchide telefonul deconectandu-l… Se ridica, da cearceaful la o parte si pleaca descult inspre casa… Intra in bucatarie, isi toarna un pahar cu lapte si intra in dormitor aprinzand televizorul. Trece pe postul de muzica si isi arunca privirea inspre zecile de cutii nedesfacute… Pe jos zac o pereche de blugi albi si un tricou… trage blugii cu piciorul si se imbraca cu ei…  „12 ore… fix… cred ca o sa am nevoie de o saptamana doar pentru dulap…” Isi ia si tricoul de jos, se imbraca si pe masura ce iese din casa isi ia cheile si sandalele… La gat are o pereche de chei colorate… Iese descult in strada, se urca in masina si porneste…

Se opreste in spatele Salii Polivalente… De acolo se vede tot orasul… Se aseaza in fund pe iarba si scoate din buzunar o foaie mototolita de hartie… Mazgalit cu stiloul este discursul lui pentru seara ce urmeaza. Toata lumea va fi acolo si s-a gandit sa le multumeasca…

Dupa cateva ore se uita in sus se ridica si murmurand se indreapta spre masina… Acelasi BMW albastru… Isi aprinde o tigare si se urca la volan… Se pregateste sa porneasca, insa un sms ii ia din elan… textul? „Ne vedem diseara, o sa venim impreuna…”… Putin nervos invarte cheia in contact si pleaca scartaind din roti… Ajunge in fata casei, coboara din masina si intra in curte… Langa stalpul portii o plasuta aburinda cu mancare chinezeasca si un biletel… „M-am gandit ca ti-e foame. Relaxeaza-te, ne vedem diseara.”

Se tolaneste in patul din curte si-si aduce pentru cateva clipe aminte de New York… „Am fost un copil fericit… ai mei nu s-au prea implicat in viata mea… Nici cand mi-am rupt piciorul cu cartul sau cand mi-am spart capul cazand de pe cal… Tata spunea ca asta e part of growing up… Iar cand am renuntat la scoala chiar ca s-au hotarat sa nu mai vorbeasca cu mine… Ne mai dam sms…sau faxuri…”

S-a facut seara… Televizorul tradeaza prezenta umana in casa, dar stirile nu par sa trezeasca interesul nimanui… Sta razimat de tocul usii, invelit intr-un prosop, si priveste cutiile… Deschide una si incepe sa scoata haine…

E gata si isi ureaza singur succes… „Asta seara infrunt hienele, imi bucur prietenii si… imi fac… parintii de cacat, din nou… cool, let`s do it…” Poarta o pereche de slim caramizii, o camasa alba, cu maneci scurte, care ii lasa tatuajele la vedere si la gat o esarfa multicolora, „innodata” englezeste si meticulos bagata sub camasa… Isi ia manusile galbene in maini si casca de pe hol… Afara il asteapta scuterul…

La altelier este primit in aplauze si abia isi da manusile jos… Tremura si siroaie de sudoare ii curg pe spate si in palmi… Nu a mai facut asta de mult si-si aduce aminte constant de ce a readus trecutul la viata… Isi freaca mainile si timid se indreapta inspre receptia atelierului… „Buna seara… Va multumesc pentru prezenta… Asta seara nu vorbes…” Respiratia i se taie si parca esarfa il sugruma… Prietenul lui, Mihai, tocmai isi facea intrarea insotit de o fata cunoscuta, din visele frumoase de la inceputul anului si din cosmarurile primaverii… La celalalt capat al salii se aflau 38 de ani de frumusete, dintre care 18 materializati in constructii civile… un visator… Un 10 curat pentru un prieten…

Standard
Niste povesti

Viata din umbra


Desi viata e una singura, planurile ei sunt nenumarate, ca fetele unui diamant, fiecare distincta, mai mult sau mai putin stralucitoare, dar unica in felul ei… Indiferent ca este vorba despre noi, despre familia noastra sau despre cercul de prieteni trebuie sa ne aplecam asupra fiecarei fete in parte pentru a intelege diamantul. Traim intr-o lume superficiala in care apreciem o singura fateta, cea materiala, fara sa ne dam seama ca diamantul sta de fapt pe o baza construita din sacrificii sau compromisuri… fateta tocita, crapata, zgariata si de aceea mereu ascunsa…

Mereu am avut impresia ca viata si filmul n-au nicio legatura, dar cumva orasul asta pare scos dintr-un film sau filmul scos din oras… New York-ul e deosebit… Ma simt prost… Am trait atata vreme cu impresia ca „New York I love you” sau „Sex and the City” erau simple ejaculari ale unei imaginatii bogate, dar nu e asa… Oamenii astia chiar traiesc asa… Pe masura ce ma infund in 5th Avenue ma simt fix ca pe catwalk si oricat de tampita ar fi o combinatie nu esti blamat pentru ca incerci… aici experimentul cu drogul denumit simandicos fashion e perfect legal.

Mi se pare ca locul asta e perfect pentru starea mea de acum… Nu stiu cine sunt, ce fac sau de ce, iar New York-ul este ca un Wonderland pe care acum incerc sa-l descopar… Toata lumea crede ca am facut suprema dovada de prietenie si am lasat totul balta pentru a fi alaturi de Clara in momentele astea, dar nu prea e asa… am fost egoist si am facut-o pentru mine, doar pentru mine… „Luna de miere” a fost doar un bonus de care, cu mare nerusinare, am sa profit pana la ultima picatura. Aveam nevoie de o pauza… de la viata mea si de la toata lumea… Pana acum doua saptamani eram foarte ok, iar pana acum 4 zile eram ok… probleme abia acum incep… acum, cand toata lumea ma compatimeste si ma intreaba obsesiv daca sunt ok… De ce n-as fi? Da, am alergat de nebun prin oras crezand ca in sfarsit am gasit persoana care sa ma completeze si da, totul s-a terminat dupa doar doua luni, dar da, da, da, da, sunt suficient de matur si deschis la minte pentru a trece peste hopul asta fara mari probleme la caroserie… ma rog, asta credeam… pentru ca dupa zeci de intrebari care s-au rezumat la „de ce?”, „cum?”, „aoleu, dar doamne… cum… pareati” am cazut in buda cu melancolie si am ajuns sa ma intreb daca chiar e ceva in neregula cu mine… Si nu, nu e ca si cand pot sa-mi intreb mama, tatal, fratele, cumnata sau pe orice altcineva… Ei, toti, ar spune ca sunt ok, ca sunt destept, ca sunt frumos ca sunt scolit, fara sa-mi dea de fapt raspunsul la intrebare…

Astfel am ajuns sa ma gandesc… cum stii ce trebuie sa faci intr-o relatie incipienta? Cum iti dai seama de subintelesuri… cum faci sa o ghidezi fara ca ea sa-ti spuna destinatia… Sure, cand va stiti de ceva vreme si dintr-o data va decideti ca ar fi momentul sa v-o si trageti lucrurile sunt ceva mai simple, dar cand o iei de la zero si tu nu sti inca toate lucrurile care-i plac… Cum faci sa-ti scrii propriile reguli intr-o relatie, daca n-ai hartia care trebuie?

„Fratica, tu ma auzi?… Vorbesc cu tine de juma de ora si ti-am zis chiar si un da-te-n pula mea, iar tu nimic… Eu, vorbit cu pula, get it… Doamne, eu ar trebui sa fiu cea depresiva si consolabila…”… „Iarta-ma Clara, mintea mea o luase razna, plecase cu ursu la plimbare”… „Am vazut… Stai linistit, toti avem probleme… ma intreb ce-o fi facand el acum, oare s-o fi simtind prost pentru ce-a facut?”… „Ok, time out domnisoara… Hai sa o gasim pe Eva si sa te imbatam… Deja nu mai suport… Cred ca lui ar trebui sa-i transmiti mesaje obsecene, nu mie…”… „Cred ca ar trebui sa purtam o discutie cu ea… E foarte misterioasa in ultima vreme…”… „Doamne Clara, cat ma bucur… Ai scos intr-un final o fraza care sa nu contina cuvintele el, nunta, parasita, altar… ce frumoooos… Hai in Bloomingdale`s… ”

Si, in marele magazin, departe de boutique-urile marilor designeri, fara a fi tentata de pantofi sau posete scumpe, Eva cumpara haine de copil… Dupa minute de consternare si intrebari care inevitabil duceau la acelasi subiect, frumoasa rupe tacerea… „Ok, gata… vorbesc… doamne… Astept un copil… Sunt in trei luni… si, inainte sa inceapa urlete si reprosurile, nu m-am gandit nicio clipa sa avortez si, nu, nu va spun cine este tatal… e copilul meu si asta trebuie sa va pese… acum… o sa-l botezati, nu?! Va rooog…”

Acolo, in mijlocul magazinului, intre straini, trei prieteni si-au demonstrat inca o data dragostea si aprecierea… In momente ca asta iti dai seama ca fericirea nu sta neaparat in bani, intr-o viata implinita dupa standardele moderne, ci in singuranta ca cineva care te-a prins in trecut te va prinde si acum si peste zeci de ani cand iti vei pierde din nou echilibrul…

Standard
Niste povesti

Familii…


„Cum e familia ta? Niciodata nu vorbesti despre ei, albumele tale nu contin poze cu ei… Esti discret sau ei nu exista?” Isi aprinde tigarea si o priveste in ochi… Se pierde cumva in capruiul lor incercand se gaseasca un raspuns… „Nu-mi place sa imbin munca si viata personala”… trage din tigare si imprastie fumul in cercuri, inspre tavan… „Asta am invatat-o de la tata, care era atat de convins incat isi petrecea si noptile la birou… cu secretara… El cu secretara, mama in pat, singura sau cu o sticla de vin…”… „Secretara? Pai…”… „Parintii mei sunt divortati. Mama locuieste in provincie, in fosta noastra casa, iar tata in Southampton, NY, cu noua lui sotie…”… „Wow… Si atunci de ce toata lumea traia cu impresia ca te-ai ridicat de zero, cand tu se pare ca aveai deja o mica lume la picioare?” Se ridica isi ia geanta de pe pat si se apuca de despachetat… „Imi pare rau, dar nu mai putem continua… Nu imi place sa dau interviuri, desi am avut un vibe bun la inceput… Imi pare rau, chiar nu sunt un subiect… Am auzit ca Pamela Anderson si-o trage iarasi cu Tommy Lee, ia vezi ce- i cu asta…” Se aseaza si ea comod pe marginea patului, picior peste picior, privindu-l gales pe sub sprancene… „Dar eu sunt jurnalist de arta… Nu de scandal…”… „Iarta-mi lipsa de observatie… Ce zici, Van Gogh si-a taiat lobul urechii din dragoste pentru Rachel sau pentru ca era nebun si excentric…”… „Hmm… Cred ca nu trebuie sa-l iubesti pe celalalt mai mult decat pe tine insuti (si se intinde pe pat cu mainile departate). Asadar, din excentricitate si nebunie, nicidecum din dragoste… „Guard this object carefully.” Eu niciodata nu ma privesc ca pe un obiect…”… „Wow… feminista, cine ar fi crezut?” … „Asta venind din partea unui barbat care…”… „Iubeste femeia, desigur…”… Isi ia camasile si se indreapta inspre dulap, il deschide si le aseaza meticulos langa tricouri…

„Sti, nu trebuie sa te rusinezi cu familia ta… Exista toate tipurile de familii in lume. Ai mei au 60 de ani si merg fiecare pe scuterul lui, se iubesc ca-n prima zi si se gandesc sa mai adopte un copil. Se cearta, dar se impaca…  acum se gandesc sa adopte un copil… Iti dai seama, o sa am un frate sau o sora mai mica… si am aproape 30 de ani… Parintii prietenului meu au divortat acum doua zeci de ani, dar anul asta s-au recasatorit… Iti dai seama? Au fost separati doua zeci de ani, dintre care aproape sapte nu si-au vorbit”… „Imi sifonezi patul”… „Iarta-ma”… „Ce-i cu distanta asta?! Vino mai aproape, nu musc… acum…”… Se ridica in fund si aluneca spre capatul patului, prinzandu-l de mana… Il trage mai aproape si ii saruta stomacul, prin camasa… „Te simt putin incordat, cred ca ai nevoie de un masaj de destindere”… „Cred ca interviul tau nu o sa mai aiba loc…”… „Ce interviu, nu mi-ai raspuns niciodata la mesaje… iar eu urasc sa fiu persistenta… Sunt convinsa ca ma vei suna tu…” O ridica brusc si se prinde cu picioarele de mijlocul lui… O sprijina de dulap si ii trage rochia de pe ea rupandu-i doi dintre nasturii de la spate… O musca usor de gat si de sani, iar ea incepe sa geama… Se impinge puternic in perete si apoi cad pe pat… Incepe sa-l sarute usor in timp ce-i descheie camasa… Il musca usor de marul lui Adam si il saruta…

Dupa jumatate de ora amandoi cad lati pe podea… „Eu nu as face niciodata copii cu tine!”… „Nici eu… cu mine… dar imi doresc… sper sa gasesc femeia potrivita.” Se joaca cu degetele pe corpul lui, ajungand de la torace si pana la mijloc, provocandu-i scurte gadilituri… „Nu sunt unul dintre barbatii ce se timoreaza in fata responsabilitatii, dar nu ma vad pregatit… Imi doresc o casa mare, cu multe geamuri, intr-o curte verde, un SUV cu care sa-mi duc cei doi copilasi in vacanta si o mama a copiilor mei…”… „Sotie, adica…” … „Nu. Mama a copiilor mei. Nu ma atrage casatoria… Deloc… De ce sa te formalizezi cand o duci foarte bine si asa. Casatoria aduce doar monotonie…”… „Mai povesteste-mi despre familia ta”… „Nu mai am ce sa-ti povestesc. Din pacate fanteziile mele se opresc aici. Trebuie sa plec… simte-te ca acasa…”… se ridica de pe podea si isi trage pe el o pereche de blugi din dulap… apoi tenisii si camasa… iese pe usa imbracandu-se si fara sa scoata un sunet.

Standard
Niste povesti

Buna dimineata


E deja ora 12, dar tumultul New York-ului nu ajunge atat de sus… Vantul da fiori draperiilor negre alese pe spranceana de David Rockwell. In boxeri si camasa, cu o pereche de ochelari de soare vintage la ochi si o tigare virgina in mana stanga, El isi contureaza tatuajul de pe incheietura mainii drepte. Sta intr-un picior, sprijinit de balustrada terasei si priveste inspre Empire… Pe fundal se aude Doris Day, cantand Teacher`s Pet… Se intoarce inspre intrarea in camera, isi ia paharul cu lapte de pe jos si intra in pasi de dans. Ea sta intinsa in pat si il priveste complice. Se ridica si il invita la dans… se prostesc putin apoi ii ia tigara din mana si pleaca… Si-o aprinde si se aseaza pe un fotoliu. E goala, dar se misca cu o naturalete desavarsita, ca si cum ar fi cea mai bine imbracata femeie din lume… Isi incruciseaza picioarele si se aseaza pe covor in fata ei… Ii ia usor in mana piciorul stang si-l saruta… Trage din tigare si se uita in tavan… Isi ia avant si se ridica… Ii pune tigarea in gura si-si strange rapid hainele… pana sa se ridice de jos fata a si fugit, lasand in urma doar aroma unui parfum Chopard… Wish…

„Nu pot sa cred ca ne intalnim la New York. Ti-am lasat zeci de mesaje in ultima luna. Lucrez in Londra, la revista asta si vreau sa scriu un articol despre tine.” Cam asa a inceput, intr-o engleza perfecta, aseara, totul… A continuat cu un cocktail si o bere, cu discutii interminabile despre masini, motoare si arta contemporana, cu nachos si multe rasete.

„Ar trebui sa stii ca nu-mi place sa dau interviuri. Nu sunt interesant si nici sociabil. De fapt nu-mi place sa fiu abordat de femei necunoscute. ” … „Atunci hai sa ne cunoastem, dau un gin…” Zambeste si se urca in lift lasand-o balta in holul hotelului. Ajunge la usa camerei si se sprijina de tocul ei prinvind liftul pe sub ochelari… Se deschide dupa cateva minute si ea paseste usor pe mocheta de pe hol… in mana dreapta are o sticla de Jack si in cea stanga doua pahare… „Dupa dumneavoastra. Promit sa fiu rapida si concisa…” Se da din usa, o lasa sa intre…

Se dezbraca de camasa si se intinde cu totul pe covor punandu-si mainile pe piept. Ofteaza si isi spune „d`asta urasti tu interviurile… nu-ti poti tine nici gura si nici slitul inchise”… In cap ii suna, de cand s-a trantit usa, o singura intrebare: „Cand i-ai spus mamei tale ca o iubesti ultima oara?” Inchide ochii… „Hmm… da` oare ea cand mi-a spus mie” Se indinte dupa telefonul aruncat pe podea si scrie un sms… Sterge ecranul cu degetul mare si inchide aplicatia.

„Cand i-ai spus mamei tale ca o iubesti ultima oara?” … „Credeam ca dupa sex pasul firesc ar fi tigarea sau cel putin un dus… nu o intrebare”… „Raspunde-mi”… „Avem o relatie complicata. N-am mai vorbit cu ei de peste 4 ani. Nici nu mai stiu ce mai fac. Mama nu e de acord cu rebeliunea, iar tata… si-a refacut viata departe de tara, il vad o data la doi ani…Amandoi si-ar fi dorit sa ma intorc acasa dupa facultate, dar eu am avut alte planuri… si inca am… Oficial, ii spun tot timpul ca o iubesc, vorbim zilnic…”

Linistea e intrerupta de soneria telefonului. Pe moment nu reactioneaza, dar imediat ce realizeaza ca-l cauta cineva sare ca ars si raspunde entuziasmat… „Credeam ca nu o sa mai plece. Gata? Hai la masa… avem cumparaturi de facut… prima oprire Bergdorf Goodman”… „Cristoase… ”… „Ma gandesc la o geanta noua pentru tine… Poate o Prada, albastra cu dungulitele rosii… Hai, dus si imbracarea…”… „Ma gandeam la ai mei”… „Din nou? Asta e semn ca ar trebui sa-i suni. Pe JJ ai putea chiar sa-l vizitezi. South Hampton e la 40 de minute de aici…”… „Mai bine nu. Am avut un moment de ratacire…Cobor in 10…”

Se ridica isi termina laptele si-si arunca ochelarii pe pat. Calca greu, dar rapid si talpile i se lipesc de parchet… Se dezbraca agatandu-si boxerii in cuierul de pe hol… Ajunge in fata oglinzii si se lipeste cu spatele de perete ca si cand s-ar masura din cap pana in picioare… „Cum de nu ti-am vazut tatuajele pana acum?”… „Pai acum 3 ore ne-am cunoscut…” … „Ah, da… Ce simbolizeaza?”… „Corpul tau e o panza ce abia asteapta sa fie desenata… Nimic… Cand imi doresc ceva imi iau inima in dinti si obtin… Semnul pacii de pe incheietura mi l-am facut la 18 ani, iar versurile de pe antebrat sunt dintr-o poezie pe care bunica mi-o recita inainte de culcare. Restul sunt detalii”…

Standard