Articole, EDITORIAL, In garaj, Uncategorized

Amintiri si Volane


Nu aveam doi ani cand am rostit pentru prima oara cuvantul auto si nu mai mult de sase cand, in poalele tatei, am pus pentru prima data mana pe volanul unei masini in miscare. Mergeam pe strada cu tata de mana si ii spuneam marca si modelul tuturor masinilor de pe bulevard – aveam patru-cinci ani. La sapte ani, tata mi-a lasat mostenire o mare colectie de masinute, pe care o pastrez si astazi, dar si o pasiune incomensurabila pentru minunatele, frumoasele, perfectele masini. Am avut doi ursi ca jucarii preferate: un urs de plus fara de care nu puteam adormi si un altul alb, de plastic, primit cadou de la tata. Plusul exista si astazi, dar masinuta ramane vie doar in amintirile copilariei mele.

Am fost unul dintre cei mai tineri redactori de presa auto din Romania si-o spun fara falsa modestie, avand in biblioteca primul cover story publicat la nici 18 ani, in revista AutoMondial. Au urmat ani frumosi in redactie, unde am scris despre pasiunea mea si-am impartasit experientele din spatele volanului cu cititorii mei. De masini ma leaga aminitiri frumoase si le multumesc in fiecare zi oamenilor care au facut posibile toate aceste experiente.

Nu as putea face niciodata un top al celor mai frumoase momente, dar pot impartasi cu voi cateva dintre ele.
Primul drum Bucuresti-Fagaras si retur l-am facut cu Suzuki-ul Swift al redactiei, al carui nume de cod era HAOS, datorita numarului de inmatriculare (AOS). Era o masina veche inca de atunci, de un verde tipator si care uneori scotea un fum alb alb alb, ca laptele. Avea 60 de cai si niste usi subtiri, care te ingrozeau de fiecare data cand te intrebai cat de sigura e de fapt masina asta. Cu HAOS-ul incarcat cu reviste am facut prima pana din viata mea, alaturi de colegul meu, Bogdan Stan si pentru a ajunge la roata de rezerva am fost nevoiti sa descarcam tot portbagajul, in crucea noptii, pe bulevardul Iancului.

Trecuse aproape un an de cand lucram la revista si nu condusesem un BMW, desi imi doream nespus. Imi aduceam des aminte de jucaria mea alba, dar si de prima plimbare cu un BMW: era toamna, 1995, iar un prieten al nasilor mei m-a plimbat 10 minute intr-un E30 break, negru, automat – nu voi uita niciodata. Cu palmele transpirate si-o emotie nespusa in suflet am condus un 335i Coupe in 2008. Culoarea era neagra, exact cum imi imaginasem in copilarie, iar masina avea o frumusete rapitoare si zeci de butoane pe care mi-a fost frica sa le apas. In loc de tort, la 23 de ani am primit un w-end cu BMW X5, iar proiectul cu care mi-am inceput cariera in Mall Baneasa a fost lansarea si difuzarea filmului Adrenalin – un sneak peak in istoria BMW in Motorsport.

De MINI ma leaga multe amintiri frumoase, cum ar fi un drum de Paste la Fagaras cu prietena mea cea mai buna la volanul unui Countryman sau o vizita spontana la Brasov in mijlocul saptamanii, intreprinsa pe Cheia, toamna, cu acoperisul MINI-ului Coopers S Cabrio coborat. Am vazut Timisoara pentru prima data intr-un MINI Coupe, iar la cheile de la casa am ca breloc un MINI Morris albastru primit cadou de la o prietena care-mi cunostea pasiunea.

Am invatat Bucurestiul va volanul unui Smart si toate accidentele pe care le-am avut de cand sofez (doua la numar si minore) le-am patit doar cand am condus Volvo. Cu Dacia mamei am invatat sa conduc si tot in masina aia, pe bancheta din spate, la 10 ani, ma jucam cu un Citroen Xantia rosu gandindu-ma ca in viitor voi conduce o masina identica. Ei bine, 18 ani mai tarziu, nu conduc un Xantia ci un C4 Coupe de aceasi culoare.
Odata ca niciodata am iubit un Opel, pe care il vizitam aproape saptamanal, intr-o sura din Vad, alaturi de bunicul meu. Era trecut de `95 si masina era un Rekord caramiziu al morarului din sat, iar bunicul il ruga pe batran sa ma lase sa ma joc in masina cat macinam bucatele. Mai tarziu, tata mi-a adus un volan de Opel, pe care il „racordam” la canapea si ma prefaceam ca sunt sofer, iar ani mai tarziu una dintre primele masini pe care am folosit-o sa merg la tata in vizita a fost un Opel Corsa GSi.

Colectia mea de masinute numara astazi peste 300 de modele, iar fiecare calatorie importanta pe care am facut-o este legata de o masina. Cel mai frumos concediu in care am fost s-a consumat la mare, in Rimini, si e legat de un Porsche 911 pe care l-am cumparat din apropierea plajei. Am sarbatorit trecerea dintre 2013 si 2014 in Praga cu un Clio RS in buzunar, iar din Budapesta m-am intors cu un Porsche 911 rosu. De colegii din WNS imi voi aduce mereu aminte datorita unui Jaguar pe care l-am primit in utima mea zi acolo, iar un om drag a lasat in urma lui un BMW X1 pe care il expun cu mandrie in biblioteca.

Trag linie si vad ca in toate amintirile mele se intrevede un volan, la fel cum si in toate desenele pe care le faceam pentru scoala trebuia sa existe o masina, cat de mica, pictata undeva. Asta e un semn, un semn ca povestea nu se opreste aici indiferent de drumul pe care o voi apuca. Ne revedem in 2016, cu forte proaspete si pagini noi de blog ce asteapta sa fie scrise, cu povesti despre volane, ce se vor transforma in timp in aminitiri frumoase.

Va pup si va urez un An Nou minunat in care sa ne revedem des si mereu cu zambetul pe buze.

Anunțuri
Standard
Articole, In garaj, Uncategorized

BMW Seria 1 – traditional, contemporan, bavarez


Iata ca s-a produs inevitabilul si in doar cateva ore BMW ne-a servit pe tava noua Seria 1, cu preturi, configurator si o groaza de imagini cu care sa ne delectam pana la prezentarea oficiala din septembrie, cu ocazia Mondialului dela Frankfurt.

In linii mari v-am povestit despre Seria 1 acum cateva zile si iata ca a venit momentul sa aprofundam. Desi este un model nou, cea de-a doua generatie a Seriei 1 este adanc inradacinata in traditia bavareza, dar si in modelul pe care il inlocuieste. Liniile generale ale caroseriei sunt in mare parte aceleasi, cu botul taiat brusc, ca la anteriorul 1, 5GT sau 7, cu stopuri patratoase si o usa a portbagajului bondoaca, dominata de sigla BMW. Si desi aceste trasaturi pot parea contemporane, ele sunt de fapt trademarkuri ale designului bavarez de zeci de ani. Despre Hofmeister kink nu cred ca mai are rost sa vorbim, dar asemanarea dintre Seria 1 si BMW-ul 2000 CS din 1965 poate fi oricand un hot topic. Ambele modele au acelasi bot drept si aceleasi faruri mari, taiate aproape trapezoidal. Ambele modele au manerele usilor disimulate in linia laterala a caroseriei si o pereche de stopuri foarte bine conturate. Iar asemanarile nu se opresc aici, fiind vizibile si la nivelul geamurilor, mari si destul de inalte pentru modelul din 2011. Intreaga „greutate” a designului sta pe puntea spate, accentuand tipul de tractiune utilizat de Seria 1 si aparent necunoscut de 80% dintre posesorii acestei masini. Umerii caroseriei au fost foarte bine conturati si se leaga de porbagaj creand „o zona sigura” in jurul paserilor.

Printre aceste elemente traditionale isi fac loc si detaliile moderne. Poate cea mai importanta schimbare se observa la interior. Anii trecuti Seriile 1 si 3 se diferentiau destul de mult de 5, 6 si 7, avand interioare cuminti, ergonomice, fara prea mare tam tam si detalii up-scale, dar iata ca incepand cu anul acesta Seriile strang randurile. Ceasurile de bord, schimbatorul de viteze, volanul multifunctional, cheia de contact, materialele folosite toate sunt detalii comune cu cele mai noi si mai pricopsite modele ale bavarezilor. 

Imi place ca nemtii rigizi au lasat-o mai moale si au adoptat cateva artificii frantuzesti, cum ar fi personalizarea cheii de contact cu detalii rosii pentru echiparea Sport si albe pentru Urban. Iar tema colorata se extinde si pe bord sau scaune – cam cala DS3.

Asadar, nota zece pentru melanjul perfect intre nou si vechi. Oare sa fi venit momentul parerii mele? Mi-e teama sa o spun, dar ce vad eu astazi, in imagini, nu ma inspira. Nu ma face sa-l doresc ca pe actualul model, dupa care intorc capul si astazi, la sapte ani de la aparitie. Calitatea si eficienta au crescut, treburi de laudat, desi fac parte din caietul de sarcini al oricarui constructor care se respecta. Posibilitatile de personalizare au mai crescut, cu insertiile colorate de la interior sau display-ul de jante, culori exterioare si elemente de „decorare” ale caroseriei, dar tot pe cel de acum cativa ani mi-l doresc. Dar nu vreau sa ma pripesc inainte sa-l conduc si sa-l admir live. Sa spunem ca, per total, pe o scara de la 1 la 10, 10 fiind actualul model, noul BMW Seria 1 atinge un 7 momentan.

Creatia lui Adrian van Hooydonk este mai generoasa cu pasagerii sai in ceea ce priveste spatiul, oferind mai mult loc pentru ei si bagajele pe care doresc sa le care – volumul portbagajului a trecut la 360 de litri. Si ca tot vine vorba despre interior, acesta este inspirat de modele mai mari ale companiei, cu un volan si-un schimbator de viteze regasite pe X3, Seria 5 sau 7 si o consola centrala noua realizata pe aceeasi tema.

Tehnic vorbind, Seria 1 este cu adevarat un model nou, fiind dotat cu o noua motorizare pe benzina, turbo, ce va inlocui clasicele 116i si 118i si va scoate permanent din schema 120i-ul de 170 de cai. Noul turbo TwinPower de 1.6 litri va dezvolta 136 de cai pentru 116i si, get this, 170 CP pentru 118i. Cu timpul, un al treilea benzinar isi va gasi loc sub capota noii Serii 1. Este vorba despre noul 2 litri biturbo de 240 CP ce doteaza astazi Z4 si X1. Acesta s-ar putea numi 128i si l-ar putea inlocui pe deja depasitul 130i ce se foloseste de sase cilindri in linie pentru a obtine o putere similara. In ceea ce priveste optiunile alimentate cu motorina, BMW va oferi acelasi 2.0 litri turbo ca si pana acum. Acesta va fi setat pentru a oferi 116, 143 si 184 de cai in functie de versiunea pe care o va anima: 116d, 118d si 120d. In ceva vreme va fi oferita si o versiune Efficient Dynamics, ce se va folosi de un 1.6 litri de 116 cai si de numeroase tehnologii eco pentru a emite in atmosfera doar 99gCO2/km. O surpriza si mai mare vine din landul cutiilor de viteze. BMW va fi primul constructor ce va oferi cutia automata cu opt (da, 8 ) trepte pe o masina de clasa compacta. Iar pentru cei ce prefera ambreiajul, inginerii bavarezi vor monta pe rivalul Giuliettei si al A3-ului o manuala in sase trepte.

Standard
Articole, EDITORIAL, Uncategorized

My things… now…


Aseara am primit o provocare draguta pe care as dori sa o impart acum cu voi. Am fost rugat sa enumar 12 chestii, fie ele obiecte, oameni sau locuri, care ma reprezinta, care ma inspira… 12 lucruri pe care le iubesc.

  1. BMW Seria 1 – desi nu conduc inca un Seria 1 sper ca Mos Craciun sa mi-l strecoare cumva sub brad anul asta sau macar sa-l puna de partea mea pe Iepuras. De ce-mi place masina asta? Parca are ceva unic in masa de Focusi, Golfi si Passati… o linie dinamica si in acelasi timp compacta, moderna si in acelasi timp traditional bavareza. Unde mai pui ca se conduce mai mult decat divin.
  2. Bratarile de ata cu pandantiv – am doua, fiecare cu o semnificatie aparte. Trifoiul imi aduce intotdeauna aminte ca dupa orice perioada intunecata vine norocul si odata cu el iese soarele si pe cea mai dosita straduta. Iar Ursuletul este intruchiparea unui prieten care-mi este alaturi de cand ma stiu. Sunt sigur ca fiecare dintre voi aveti sau ati avut o jucarie sau un toy de plus preferat. Ei bine, al meu este un urs de plus pe care il pastrez in vechiul meu dormitor si astazi.
  3. Muzica – Porcelain Black, Jessie J si Melody Gardot – traiesc prin muzica si nu mi-e rusine sa recunosc. Prin muzica m-am exprimat adesea mai bine decat prin cuvinte. Imi amintesc o discutie pe facebook, de anul trecut, cu o persoana tare draga mie… 170 de raspunsuri in piese vechi si noi, toate legate intr-o poveste pe care nu o voi uita prea curand. In ceea ce priveste preferintele muzicale de astazi, Porcelain Black are sunetul pe care il iubesc, iar Jessie J vine cu vocea si cu povestea din spatele cantecelor pe care le-as asculta de un milion de ori… Melody Gardot vine cu povestea de viata impresionanta ce te obliga sa-ti ignori propriile greutati si sa-ti dai seama ca poti iesi cu bine din orice incurcatura, cu o voce superba, care-ti aduce linistea si cateva piese pe care nu poti sa nu te indragostesti.
  4. Gloria – Gloria, culmea, is my boss. Tare mi-a fost frica de multinationala, de hartogaraie si de politically corect. Probabil ca nu mi-as fi dorit sa raman acolo daca n-as fi avut o sefa intelegatoare, care sa ma motiveze in fiecare zi si care sa stie cum sa ma lipeasca de ce aveam de facut. All you bosses of the world keep an eye out for her pentru ca aveti multe de invatat de la ea.
  5. Beth Ditto – As vrea ca someday sa ma simt in pielea mea la fel de bine ca Beth Ditto intr-a ei… nu as vrea sa pozez gol alaturi de kilogramele mele in plus, dar as vrea sa ma pot misca si respira liber alaturi de calitatile si defectele mele… Sunt pe drumul cel bun, dar mai am de lucrat.
  6. Ileana Cosanzeana
  7. CSI, Criminal Minds & Body of Proof –  Serialele mele preferate
  8. Sex and the City & painea cu pateu si ceapa – Placerea mea vinovata
  9. Mancarea – Nu as refuza niciodata o supa crema de branza, o portie de degetele picante cu sos blue cheese si niciodata un mujdei de ustoroi – cu orice.
  10. Bauturi – Salitos, Corrido Sangria sau Desperados… incerc sa ma las de Pepsi, dar tot mai scap o doza pe zi…
  11. Mirosul ierbii proaspat taiate si senzatia picioarelor desculte in iarba
  12. Vadul si ulitele pe care mi-am petrecut verile si pe care le mai bat si astazi
  13. Qwerty – Minunata tastatura a telefoanelor mele, fara de care as fi un om mort
  14. Cartile pe care le re/citesc – Karim Rashid si cartea lui colorata mi-am redeschis apetitul pentru rasfoit ceva ce contine mai mult de barfe si fotografii de moda. Recitesc cu placere Design Yourself si astept sa incep un curs intr-ale puratatului manusilor cu Mihaela Nicola… Cu manusi… Am cumparat-o in week-end si am pus-o la loc de cinste pe noptiera.
  15. Pasiune – Anul asta vreau sa definitivez serialul de povestiri cu care am sperat sa va obisnuiesc pana acum. Urmeaza surprize, rasturnari de situatie si multa pasiune… pentru scris, pentru trait si pentru dragoste si drama…
Standard
Niste povesti, Uncategorized, Voyeuristic vorbind

Ileana Cosanzeana


Consanzeana e imaginea perfecta… Are un par lung, usor ondulat si negru, impletit intr-o coada pe care-o poarta mereu pe umarul stang – straluceste ca cerul in bataia lunii pline… are buzele rosii, subtiri si cand zambeste lumea se opreste in loc… te pierzi in ochii ei negri si la vederea lor uiti de tot ce te-nconjoara…

Alearga printr-un camp de maci si nu o prinzi niciodata, desi poarta o rochie lunga, alba, din voal, care-i pica uneori elegant de pe umeri. Alearga si zambeste si-ti intinde mana invintandu-te sa te bucuri de viata alaturi de ea, dar tu nu o prinzi niciodata… niciodata… te gandesti la ea si speri ca-ti va da mai multa atentie decat zambetul gingas si-o mana intinsa in directia ta. Sper ca ea se va opri din alergat si-ti va iesi in intimpinare, in mijlocul campului de maci. Are degetele subtiri si pielea precum catifeaua… miroase a primavara si fiecare dimineata alaturi de ea este de zece ori mai frumoasa decat dimineata zilei de Craciun…

Cosanzeano, opreste-te, te rog! Ia-ma de mana si nu-mi da drumul…

Standard
News, Uncategorized

Un pas mare pentru suflet


La un moment dat am fost si eu mic si aveam un vis… si eram mic, atat de mic incat nu prea eram luat in seama… nu-i bai, pentru ca m-au salvat incapatanarea mea si mainile de ajutor pe care le-am primit de la altii… La un moment dat mi-am dorit sa fiu designer auto si dupa o asteptare nu prea lunga am primit ghiontul de care aveam nevoie; trei ani mai tarziu aveam deja trei expozitii deschise pe tema asta si devenisem cunoscut pana in Detroit… Atunci mi-am dat seama cat de importanti sunt oamenii si mi-am dorit ca la un moment dat sa-i pot ajuta si pe altii… in felul meu, mic…

De trei ani si ceva ma perindez prin presa, dar n-am uitat cum si cu cine am plecat la drum… si n-am uitat ca in trecut am promis sa ajut…

Astfel, va invit la „Hand 2 hand Music & Art Marathon” sa licitati pentru o bucatica din mine…De la evenimentul ce se va desfasura in Club Pirahna, vineri si sambata (28-29 mai), cineva va pleca acasa cu unul dintre desenele care mi-a schimbat viata. Este vorba despre un remake al lui Ford Escort, prima schita pe care am facut-o pentru ultima mea expozitie de design auto, Auto Design 2005, si in acelasi timp proiectul pe care l-am prezentat unor ingineri Ford din America.

Tremur in timp ce scriu, pentru ca niciodata nu m-am despartit de un original. Toate cadourile pe care le-am facut au fost doar copii ale schitelor mele… niciodata originale… Am emotii, dar stiu ca masinuta se vinde pentru o cauza buna. Sper sa va gasesc acolo, licitand… nu pentru orgoliul meu ci pentru visele celor 40 de copilasi talentati care au nevoie de ajutorul nostru…

Cu mult drag si respect,

Radu

Standard
In garaj, Uncategorized

Puncte de vedere – Citroen C3 1.6 VTi 120 CP Exclusive


Se facea ca Mos Craciun s-a hotarat sa le faca o surpriza Pesimistului si Optimistului inversandu-le cadouri de sub brad. Dimineata, cei doi se intalnesc si se intreaba ce-au primit de la Mosu`… Pesimistul primise un trenulet: „Pfai Optimistule, am primit cadou un trenulet si e tat de mare incat imi ocupa toata camera si e atat de greu de montaaaat”. Optimistul ii raspunde fericit: „Ce frumoooos, eu am primit un ponei, dar inca-l caut, am dat doar peste balega”. Asadar, punctul de vedere dicteaza importanta cadoului, acelasi punct de vedere care te faci sa crezi ca tu esti bine, desi esti flat broke, parasit de nevasta si cu o mana in ghips.

Iti formezi cel mai bun punct de vedere daca reusesti sa privesti problema cat mai cuprinzator, din toate partile… De cand ma stiu l-am vazut pe Bucuresti ca pe un oras frumos, cu oportunitati in cariera, strazi pe care te poti cu adevarat plimba si case pe care chiar le puteai admira, in ciuda aglomeratiei si golaniei. Recent am realizat ca orasul nostru nu se rezuma doar la obiectele din campul tau vizual si ca minunatii se intampla si deasupra celor 2-3 metri pe care-i cuprindem cu privirea. Cum de-am ajuns la asemenea concluzii? Observand problema prin cel mai clar si mai spectaculos parbriz pe care l-am vazut pana acum.

Cu toate ca Zenith nu e primul parbriz care dovedeste plafonul unei masini, hai sa ne uitam la Astra GTC sau la Picasso-ul lui C4, gigantica suprafata vitrata e mult mai spectaculoasa decat ar putea parea la prima vedere. Dincolo de aspectele practice legate de cantitatea mult mai mare de lumina care intra in habitaclu, de vizibilitatea suplimentara asupra semafoarelor, semnelor de circulatie, Zenith e vizorul ideal prin zare poti admira peisajele de munte in toata splendoarea lor… si zgarie norii, si columbusii ce aduc furtuna, si pe amicul tau de 1.90 care se stramba deasupra masinii… Pentru momentele astea exista oricand o camera foto, dar nimic nu poate inlocui an old fashioned test report, asa ca hai sa-i dam bice…

„Masina asta e ca o telecabina pe roti” mi-a spus intr-o doara prietena mea, Ana. Si tind sa o cred, pentru ca nu doar parbrizul este maret ci si geamurile laterale si luneta, iar scaunele sunt atat de confortabile incat am „inghitit” aproape 900 de kilometri fara cele mai mici dureri de spate sau de gat. Cat despre spatiul interior, pe bancheta din spate poate lua loc confortabil un adult de peste 1.85 fara a acuza disconfort. Deci cu spatiul si cu vizibilitatea stam foarte bine. Ce-ar mai fi? O telecabina moderna trebuie sa ajunga in locuri inaccesibile altor mijloace de transport, adica trebuie sa se bucure de o manevrabilitate de invidiat.

Volanul se invarte extraodinar de usor, dar la viteze mici sau stand pe loc, pregatindu-te de o manevra de parcare, directia ofera foarte putin feedback. Volanul se invarte atat de usor de parca nici nu e conectat la roti si s-ar misca in gol. In rest nu-ti ofera motive de ingrijorare, fiind chiar prompta, undeva la granita dintre duritate si usurinta. Pe serpentine mainile nu sunt foarte solicitate, astfel ca soferul nu oboseste incercand sa tina masina pe drum. Volanul este foarte atent lucrat, contribuind la senzatia de atentie asupra detaliilor pe care masina ti-o induce per total. Este foarte bine fasonat dupa degete si tesit in partea de jos, ca pe o masina sport. Citroen mizeaza constant pe contrast, iar asta se vede la interior si in special in cazul volanului. Pielea intalneste imitatia de crom intr-o solutie pe care nu o poti cataloga modernista tocmai prin prezenta elementului de crom, preferat de designeri in tratarea volanelor de zeci de ani. Pacat ca Citroen nu a renuntat la satelitii de comanda pentru pilotul automat si sistemul audio. Aceasta solutie mi se pare usor arhaica si usor neinspirata, mai ales in cazul francezilor care au dat lumii volanele ergonomice, cu butuc fix. Acelasi material imbraca si partea de sus a consolei centrale, trimitandu-te pentru o clipa back in time, pentru a te aduce inapoi la vederea display-ului generos al sistemului de navigatie sau a extremitatilor bordului usor arcuite catre pasageri. Si daca tot vorbim despre bord, consola centrala este simpla, comparata cu restul gamei moderne de automobile Citroen. Butoanele sunt reduse la esential si ergonomic plasate…

Global, finisajele sunt bune, spre foarte, dar exista totusi cateva aspecte ce-ti atrag negativ atentia. Doua dintre acestea se gasesc pe bord, in stanga si dreapta display-ului navigatiei. Butoanele pentru inchiderea usilor si pentru avarie joaca in locasul lor si iti dau impresia de fragilitate excesiva. Chiar si asa, estetic, au un design impecabil si desavarsit (le poti compara cu „bombonicile” de pe bordul unui 500, care comanda avariile si directia City). Cosorocul ce acopera ceasurile de bord si dispersorul de parfum sunt doar doua dintre detaliile pe care le-am admirat. Ceasurile de bord sunt si ele deosebite, reusind sa fie spectaculoase fara a da in ostentativ. Lumina alba nu este obositoare la drum lung, iar zona alocata computerului de bord iti ofera strict informatiile pe care ti le doresti. Oricat de mult as aprecia solutia Honda, cu ambele consumuri afisate alaturi de autonomie, ceas si alte informatii, e obositor sa cauti mereu informatia care te intereseaza.

Spatiul pentru picioare, in fata, este foarte generos. Pasagerul din dreapta se poate duce mult in fata, gratie bordului scobit, pentru ca in spate sa poata lua loc o persoana mai corpolenta. Torpedoul este surprinzator de mare. Spatiile de depozitare sunt si ele numeroase, in consola centrala avem doua etaje, dintre care unul capitonat. Cel superior este ideal pentru portofele, in timp ce ultimul este perfect pentru depozitarea mobilelor.

In ciuda oglinzilor generoase, cel mai mare zgomot, la drum lung, il emit anvelopele si jantele mari, pe 16, la care nu as renunta pentru ca schimba radical masina. Prefer sa scap de suieratul discret cu un CD compilat pe spranceana.Sistemul Hi-Fi vine in combinatie cu USB-ul si conexiunea Bluetooth, costa aproximativ 450 de euro si isi merita toti banii. Calitatea sunetului este foarte buna si te poti bucura de fiecare secunda din melodia ta preferata. Asta pot sa garantez din proprie experienta. L-am incercat cu toate genurile de muzica si am ramas cu adevarat impresionat. Si ca tot veni vorba de pret, Zenith este optional pentru al doilea nivel de echipare, Confort (undeva la 500 de euro, o suma mai mult decat modica) si standard pentru Exclusive.

De consumat, nu consuma mult deloc… La drum lung, cu aerul conditionat pornit si un singur pasager, plus bagaje, am atins o valoare de 6.7 litri, in timp ce in oras computerul de bord nu a aratat valori mai mari de 9 litri. Situatia se cam schimba cu patru pasageri la bord si cateva bagaje, in drum spre Balea Lac… Consumul creste la 10.9 litri, dar masina face fata cu destul de mare usurinta. Dupa cum probabil va si asteptati, motorizarea de 120 de cai este foarte fasneata si-ti permite sa te strecori rapid printre celelalte masini. Chiar si asa, adevaratele avantaje ale acesteia se vad la drum lung, acolo unde poti rula fara probleme si cu un consum decent chiar si cu 120 de km/h, fara ca zgomote specifice masinilor de oras sa-ti faca capul calendar. Sunetul esapamentului este foarte placut, iar motorul zumzaie foarte frumos, fara a-ti da de inteles ca sub capota s-ar afla niste cai neobisnuiti pentru o masina de oras.

Sa tragem linie… Modelul testat costa, in varianta de baza, 15.691 de euro, bani in care primesti climatizarea automata, parbrizul Zenith, senzorii de parcare spate, cotiera, tapiseria de piele sau jantele pe 16… Per total, C3 este o masina finisata bine, cu o atentie sporita la detalii, este ergonomica si usor de folosit, vizibilitatea este foarte buna (doar are oglinzi de C5, ce Dumnezeu), iar motorizarea poate oferi blendul echilibrat dintre rulajul urban si vitezele de cursa lunga.

PS: Partea de sus a parbrizului se poate acoperi cu un paravan… but who cares?

Standard
In garaj, Uncategorized

40 de minute cu 308 CC


In mod normal as fi trecut cu vederea asa o intalnire scurta, insa 308 CC m-a impresionat atat de tare incat am considerat ca un preview pana la un test cuprinzator is in order… Iata cateva notite legate de cel mai nou CC Peugeot…

Cred ca precizarile legate de design sunt de prisos, masina arata genial, mai ales din spate, unde avem un deflector gigant ce te duce cu gandul in WTCC sau WRC… Am gasit la 308 CC o dotare pe care am apreciat-o foarte mult la 307 CC… luneta arcuita si avansata. Locurile din spate beneficiaza de un spatiu destul de limitat si de putina lumina venita pe geamurile laterale spate, astfel ca, atunci cand masina este capotata, luneta vine peste capul pasagerilor oferindu-le acestora „aerul” de care au nevoie.

Am avut la dispozitie motorizarea de 156 CP, deosebit de silentioasa, chiar si cu acoperisul coborat. Decapotarea se realizeaza destul de rapid si nu este deloc zgomotoasa, iar masina arata la fel de bine cu sau fara acoperis. Interiorul nu aduce nimic suprinzator, din punct de vedere estetic. Plansa de bord este transplantata direct de pe 308-ul normal, iar scaunele ar putea oferi ceva mai mult suport lateral. Modelul testat vine echipat cu „esarfe” calduroase pentru toti cei patru pasageri – gaselnita implementata de Mercedes pe SLK. Pe cat de SF ar parea, aceasta dotare este pur si simplu brilianta. Aceasta, si un sistem de climatizare performant, iti permit sa te bucuri mult mai mult de masina ta, in orice anotimp. Pozitia la volan este practic identica cu cea din 308, ceea ce mie mi se pare foarte bine, iar bordul imbracat in piele iti da o senzatie de lux si eleganta. Totusi, gurile de ventilatie sunt cam greu de accesat daca ai 1.80 metri inaltime si ti-ai pregatit o pozitie de condus sportiva. Trebuie sa ai mare grija cu partea din spate atunci cand manevrezi masina, pentru ca vizibilitatea in luneta este destul de limitata.

Acceleratia se intampla liniar si fara smucituri sau derapaj, asta intr-o exploatare normala, iar cutia de viteze lucreaza destul de bine, desi pare putin fragila la prima atingere. Facand o comparatie intre o cutie de Peugeot din 2005 si aceasta,lucrurile stau total diferit in ceea ce priveste miscarile schimbatorului, dar si distribuirea treptelor in cutie. Suspensia sport este destul de rigida, dar confortabila in acelasi timp. Aici se remarca o departare fata de compactele fratelui Citroen, recunoscute pentru puntea spate zgomotoasa.

Standard