Articole, EDITORIAL, In garaj, Uncategorized

Amintiri si Volane


Nu aveam doi ani cand am rostit pentru prima oara cuvantul auto si nu mai mult de sase cand, in poalele tatei, am pus pentru prima data mana pe volanul unei masini in miscare. Mergeam pe strada cu tata de mana si ii spuneam marca si modelul tuturor masinilor de pe bulevard – aveam patru-cinci ani. La sapte ani, tata mi-a lasat mostenire o mare colectie de masinute, pe care o pastrez si astazi, dar si o pasiune incomensurabila pentru minunatele, frumoasele, perfectele masini. Am avut doi ursi ca jucarii preferate: un urs de plus fara de care nu puteam adormi si un altul alb, de plastic, primit cadou de la tata. Plusul exista si astazi, dar masinuta ramane vie doar in amintirile copilariei mele.

Am fost unul dintre cei mai tineri redactori de presa auto din Romania si-o spun fara falsa modestie, avand in biblioteca primul cover story publicat la nici 18 ani, in revista AutoMondial. Au urmat ani frumosi in redactie, unde am scris despre pasiunea mea si-am impartasit experientele din spatele volanului cu cititorii mei. De masini ma leaga aminitiri frumoase si le multumesc in fiecare zi oamenilor care au facut posibile toate aceste experiente.

Nu as putea face niciodata un top al celor mai frumoase momente, dar pot impartasi cu voi cateva dintre ele.
Primul drum Bucuresti-Fagaras si retur l-am facut cu Suzuki-ul Swift al redactiei, al carui nume de cod era HAOS, datorita numarului de inmatriculare (AOS). Era o masina veche inca de atunci, de un verde tipator si care uneori scotea un fum alb alb alb, ca laptele. Avea 60 de cai si niste usi subtiri, care te ingrozeau de fiecare data cand te intrebai cat de sigura e de fapt masina asta. Cu HAOS-ul incarcat cu reviste am facut prima pana din viata mea, alaturi de colegul meu, Bogdan Stan si pentru a ajunge la roata de rezerva am fost nevoiti sa descarcam tot portbagajul, in crucea noptii, pe bulevardul Iancului.

Trecuse aproape un an de cand lucram la revista si nu condusesem un BMW, desi imi doream nespus. Imi aduceam des aminte de jucaria mea alba, dar si de prima plimbare cu un BMW: era toamna, 1995, iar un prieten al nasilor mei m-a plimbat 10 minute intr-un E30 break, negru, automat – nu voi uita niciodata. Cu palmele transpirate si-o emotie nespusa in suflet am condus un 335i Coupe in 2008. Culoarea era neagra, exact cum imi imaginasem in copilarie, iar masina avea o frumusete rapitoare si zeci de butoane pe care mi-a fost frica sa le apas. In loc de tort, la 23 de ani am primit un w-end cu BMW X5, iar proiectul cu care mi-am inceput cariera in Mall Baneasa a fost lansarea si difuzarea filmului Adrenalin – un sneak peak in istoria BMW in Motorsport.

De MINI ma leaga multe amintiri frumoase, cum ar fi un drum de Paste la Fagaras cu prietena mea cea mai buna la volanul unui Countryman sau o vizita spontana la Brasov in mijlocul saptamanii, intreprinsa pe Cheia, toamna, cu acoperisul MINI-ului Coopers S Cabrio coborat. Am vazut Timisoara pentru prima data intr-un MINI Coupe, iar la cheile de la casa am ca breloc un MINI Morris albastru primit cadou de la o prietena care-mi cunostea pasiunea.

Am invatat Bucurestiul va volanul unui Smart si toate accidentele pe care le-am avut de cand sofez (doua la numar si minore) le-am patit doar cand am condus Volvo. Cu Dacia mamei am invatat sa conduc si tot in masina aia, pe bancheta din spate, la 10 ani, ma jucam cu un Citroen Xantia rosu gandindu-ma ca in viitor voi conduce o masina identica. Ei bine, 18 ani mai tarziu, nu conduc un Xantia ci un C4 Coupe de aceasi culoare.
Odata ca niciodata am iubit un Opel, pe care il vizitam aproape saptamanal, intr-o sura din Vad, alaturi de bunicul meu. Era trecut de `95 si masina era un Rekord caramiziu al morarului din sat, iar bunicul il ruga pe batran sa ma lase sa ma joc in masina cat macinam bucatele. Mai tarziu, tata mi-a adus un volan de Opel, pe care il „racordam” la canapea si ma prefaceam ca sunt sofer, iar ani mai tarziu una dintre primele masini pe care am folosit-o sa merg la tata in vizita a fost un Opel Corsa GSi.

Colectia mea de masinute numara astazi peste 300 de modele, iar fiecare calatorie importanta pe care am facut-o este legata de o masina. Cel mai frumos concediu in care am fost s-a consumat la mare, in Rimini, si e legat de un Porsche 911 pe care l-am cumparat din apropierea plajei. Am sarbatorit trecerea dintre 2013 si 2014 in Praga cu un Clio RS in buzunar, iar din Budapesta m-am intors cu un Porsche 911 rosu. De colegii din WNS imi voi aduce mereu aminte datorita unui Jaguar pe care l-am primit in utima mea zi acolo, iar un om drag a lasat in urma lui un BMW X1 pe care il expun cu mandrie in biblioteca.

Trag linie si vad ca in toate amintirile mele se intrevede un volan, la fel cum si in toate desenele pe care le faceam pentru scoala trebuia sa existe o masina, cat de mica, pictata undeva. Asta e un semn, un semn ca povestea nu se opreste aici indiferent de drumul pe care o voi apuca. Ne revedem in 2016, cu forte proaspete si pagini noi de blog ce asteapta sa fie scrise, cu povesti despre volane, ce se vor transforma in timp in aminitiri frumoase.

Va pup si va urez un An Nou minunat in care sa ne revedem des si mereu cu zambetul pe buze.

Standard
In garaj

Fuckin` Fantastic


  

   Vi s-a intamplat vreodata sa va doriti ca drumul de sub rotile voastre sa nu se termine niciodata… dupa curba asta sa vina o alta si inca o alta si-un pasaj in care evacuarea sa se dezlantuie intr-o melodie perfecta? Mie da… de trei ori… Si de doua ori ma aflam la volanul unui MINI… cred ca asta e un semn… Prima data suieram pe Cheia in drum spre cea mai frumoasa piata din Romania, cea a Sfatului din Brasov, iar a doua oara ma intreceam cu Dunarea. Au fost cele mai frumoase zile de toamna, iar numitorul comun a fost… MINI Cooper S…

  

   Despre aventura mea si a prietenului MINI Cooper S Cabrio ati putut citi in 2009. Va spuneam atunci ca e masina perfecta pentru a-ti stimula dorul de duca. Are 175 de cai, deci e rapida, cand o conduci iti intuieste fiecare miscare si e parca parte din tine sau tu parte din ea, deci e agila, iar designul… designul e motivul pentru care o cumperi si o vei lasa mosternire copiilor…

   La doi ani distanta, alte trei zile de vis mi-au fost date… si le-am trait tot alaturi de Cooper S, dar de data asta alaturi de un Cooper S cum nu s-a mai vazut, alaturi de un Cooper S care nu e un clasic in viata, dar are toate atuurile sadevina obiectul de adulatie al copiilor nostri, exact cum primul MINI a fost pentru parintii si, poate, bunicii pe care ii iubim nespus.

   La volanul lui Cooper S Coupe mi-am dorit ca drumul sa nu se termine niciodata… m-am intrecut cu Dunarea, am transformat tunelele Drobetei in sali de concert si strazile Timisoarei in catwalk… am redescoperit ce inseamna sa conduci o masina adevarata… poate unora vi se pare deplasata declaratia mea, insa asta a fost ce-am simtit si pot spune cu mana pe inima ca m-am indragostit de MINI…

   Va spuneam ca am vizitat Timisoara, dar as fi vrut sa ajung si mai departe de ea… Am parcurs 1200 de kilometri in trei zile, fara dureri de spate si fara oboseala cauzata de masina. Am consumat un rezervor si jumatate de carburant (adica aproape 80 de litri) si-am zburat si cu viteze de170 km/h. Masina e foarte comoda si se aseaza foarte bine la drum lung, desi pentru cei care nu au o pasiune deosebita pentru masini sunetul motorului se poate dovedi deranjant, mai ales daca apesi butonul Sport – pentru mine a fost mana cereasca. Ai sase trepte de viteza la dispozitie, deci daca sti cum s-o conduci, Cooper S Coupe nu-ti va goli buzunarele – consumul mixt variaza intre 6.8 si 8.2 litri/100 km in functie de cadenta rularii – iar daca nu-ti dai seama pe loc atunci fi atent la indicatiile pe care ti le ofera masina – iti spune cand e momentul optim pentru schimbarea treptelor si in ce treapta ar fi indicat sa mergi. In aglomeratie se poate apela si la sistemul Start&Stop. Chiar si asa, ma simt obligat sa va previn… S&S-ul poate deveni enervant daca rulati in coloana…

   Interiorul nu e cu nimic diferit fata de un MINI clasic. Materialele sunt de buna calitate, iar despre finisaje nici nu mai vorbim… nu te intepi in nimic, n-ai deloc impresia ca ai pus mana pe fostul tau Pentium 4 si nici nu miroase a tenisi chinezesti cum se mai intampla pe la case ce se vor la fel de mari si importante. Trecand peste faptul ca noul Coupe este o masina pentru doua persoane si atat, avand doar doua locuri, ajungem la partea practica. Portbagajul are 280 de litri, mult daca stam sa ne gandim ca avem in fata o masina de clasa mica, si are inglobata si o mica plasa pentru amarare ce s-a dovedit a fi foarte utila in transportul catorva cutii de pizza sau a unor sticle cu suc. Dimensiunile nu sunt o scuza, iar MINI demonstreaza asta perfect. Ai tot felul de spatii de depozitare la interior, pentru cam tot ce vrei… in spatele scaunelor iti incap tableta, poseta, camera foto sau doua gecute subtiri, iar in bord ai loc suficient pentru portofel, telefoane sau alte chestiute pe care trebuie sa le ai la indemana cand infrunti orasul. Cand vine vorba despre condusul in oras Cooper S Coupe isi arata cateva dintre minusuri: vizibilitatea in spate ar putea fi mai buna, deci daca aveti de gand sa achizitionati asa ceva – si v-o recomand din toata inima – optati si pentru senzorii de parcare, iar suspensiile sunt cam rigide, astfel ca sunetul emis de ele la trecerea peste obstacole firesti (gropi, sicane) nu este unul tocmai reconfortant. In rest… directia raspunde foarte bine la inputul tau, pedalele sunt folositor de sensibile, iar dimensiunile iti permit sa te strecori cu mare usurinta si sa gasesti loc de parcare foarte repede.

   Si daca tot vorbeam mai devreme despre conexiunea om-masina, pot spune ca simpaticul Cooper S Coupe este foarte uman pentru un automobil, ba chiar actioneaza cum ar face-o constinta ta… iti spune cati litri de benzina mai ai in rezervor si ce autonomie iti pot oferi acei litri, sunetul semnalizarii se poate blenduii in cel al muzicii, iar pasagerul din dreapta nu va sti asta, pentru ca ticaitul acesteia se va auzi doar pe partea ta… Umbla vorba prin targ ca S-ul Coupe ar fi atat de bucuros ca-l pornesti dimineata incat ti-ar ura Good Morning, iar seara, Good Night. Mie unul nu mi-a urat nimic si daca ar fi facut-o n-as fi auzit, preocupat fiind de infinitul drum. MINI Connected este responsabil pentru relatia dintre tine si MINI-ul tau prin intermediul unei conexiuni compatibile cu iPhone regasita in cotiera centrala. Telefonul devine unul cu masina, astfel ca prin intermediul ecranului central poti accesa pagini de internet, dar si paginile tale de Twitter sau Facebook. Sistemul audio este si el unul to die for. Muzica se aude perfect si nu-si pierde din calitate, chiar daca ai vrea sa vezi cum explodeaza boxele.

   Am lasat design-ul ultimul fiind sigur ca masina asta nu mai are nevoie de nicio prezentare din punctul asta de vedere. Ma insel? O veti recunoaste oricum, oriunde si o veti iubi, sunt convins. Unii spun ca este cel mai reusit MINI, dar eu nu merg atat de departe, cu siguranta ca urmatoarele modele vor fi si mai si, mai ales ca anul asta ar trebui sa apara noul MINI. Eu va spun simplu, reiterez ce-am zis mai devreme: masina asta va deveni obiectul de adulatie al copiilor nostri, la fel cum a fost primul MINI pentru parintii si bunicii nostri.

 

Standard
Articole, News

9 Dive, 9 DS3 si 1 Campion… Citroën


Eu am o vorba si va rog sa nu ma catalogati drept misogin… Unde sunt mai mult de patru femei pe metru patrat e rost de scandal… si daca vreti sa ma si justific… Sunt unul din cinci baieti care si-au petrecut patru ani de liceu intre 25 de fete, sunt un redactor care si-a petrecut un an la o revista de life style impreuna cu zece fete si… nu in ultimul rand, un student la jurnalism inconjurat de gratii ale caror trecere in revista m-ar costa inca zece maini si zece picioare. Deci, va rog, sa ma credeti pe cuvant…

Dar chiar si asa, imi place cand fetele nu se intrec in barfe ci in chestii constructive, cum ar fi un raliu. Avem noua frumuseti si noua vedete (ha ha ha), noua Citroën DS3 si noua gagici cu state vechi intr-ale soubizului romanesc gata sa arda cauciuc si ambreiaj pentru a pune mana pe trofeu.  Competitia Divas` Rally se afla la prima editie si a fost organizata de Citroën Romania… Se pare ca evenimentul va fi unul anual si, incepand cu 2012, la start se vor putea alinia si alte modele Citroen, inclusiv vehicolele istorice.

Divas’ Rally este un eveniment de life style dedicat exclusiv femeilor, care combina placerea de a conduce cu aventura. Prima editie, programata in perioada 19 – 20 martie, a adunat la start noua vedete feminine – Dana Rogoz, Maria Dinulescu, Simona Gherghe, Mihaela Radulescu, Daiana Anghel, Roxana Ionescu, Oana Paraschiv, Andreea Patrascu si Laura Cosoi, noua jurnaliste, pe post de copiloti, si noua modele Citroën DS3.

Cele noua echipaje imbarcate la bordul modelelor Citroën DS3 au mers pe ruta Bucuresti – Snagov – Ploiesti – Busteni – Azuga, parcurgand, in total, 156 kilometri. Divas’ Rally nu a fost un raliu in adevaratul sens al cuvantului, competitie in care, la nivel mondial, Citroën a castigat 6 titluri de campion mondiali la constructori si sapte titluri de campion mondial la piloti, cu Sebastien Loeb, ci a fost un raliu de regularitate, care s-a desfasurat pe drumuri publice, in conditii de trafic normal.

 

Standard
De vorba cu...

Dobro si Clubman Cooper S


Acum niste ani, Mihai Dobrovolschi si-a luat o masina tare draguta… si pentru ca inca o mai are, scot de la naftalina interviul pe care i l-am luat pentru revista AutoExpert… Enjoy…

1)     Te invit sa le povestim cititorilor nostrii despre alegerile indraznete ale lui Mihai Dobrovolschi. De ce MINI Clubman?!

Trebuie sa recunosc ca nu a fost prima alegere. Cand eram mic, taica-meu mi-a explicat ce era cu numerele “12B”. Daca mai tineti minte, astea se dadeau studentilor straini, care veneau cu masinile de-afara. Prima masina cu 12B pe care-am vazut-o era un BMW. M-a fascinat exotismul ei printre Dacii, si m-a vrajit provenienta, era “de-afara”, de unde veneau gumele, sucul la doza, revistele cu Superman si ursuletii Haribo. Mi-a ramas stantata marca BMW de subconstient. Cand cautam eu un seria 3, cineva de-acolo a strambat din nas. Dobro nu avea ce cauta intr-un seria 3, pentru ca BMW are multa lume. Dobro are nevoie de ceva ciudat. Clubman. Stiam Cooper S de la Liviu Mihaiu, o condusesem, era un vis. Asa ca i-am dat dreptate, dupa care mi s-a aratat, ca in orice iubire, cat de orb fusesem sa n-o vad pan-atunci.

2)      Multi oameni privesc automobilele MINI ca pe un mod de viata. Ce parere ai?!

E putin exagerat. MINI nu e un mod de viata, dar MINI nu incape in orice mod de viata. Feeling-ul, exotismul marcii, puterea S-ului, umorul, traditia, sunt rezervate doar rafinatilor. Iti dau insa dreptate sa privesti MINI ca fiind mult mai mult decat o masina.

3)     Cat de preocupat esti cu intretinerea noii tale bijuterii?!

Inca nu sunt. Adevarul e ca sunt un dezastru cu masinile. Arunc totul pe jos.

4)      Povesteste-ne despre prima ta masina si despre primele „tatonari” cu sofatul.

Prima mea tatonare cu sofatul era sa-l bage pe taica-meu in puscarie. Eram mici, aveam vreo 4 ani eu si sora-mea, si conduceam cu schimbul pe o strada de tara, de la bunica-meu. A aparut un echipaj de militie. Suspendare de carnet. Prima mea masina a fost un superb Saab 90, luat cu 400 de dolari. E o masina facuta doar in ’86 si ’87, seamana cu un 900 dar e mai frumoasa. Superba. Doi litri pe carburator, un tanc.

5)      Ti-ai dori sa experimentezi senzatiile tari ale pilotajului?!

Daca as avea unde, as face o scoala de pilotaj. Senzatiile tari imi sunt dragi rau.

6)      2008 este „anul verde”. Ce masuri ai lua pentru a sprijini miscarea ecologista?!

Nu sunt un ecologist inrait. As lua orice masura care nu m-ar costa prea mult confort.

7)      Este suficienta asocierea cu persoane publice importante pentru ca automobilele hibride sa capteze atentia publicului larg?! Ce parere ai?!

Ca impuls social e ok, dar vedetele sunt privite de cei multi ca niste oameni cu multi bani. Adica, daca isi ia Mihaela Radulescu hybrid, lumea va afla cu siguranta, dar probabil cei multi isi vor sopti in barba ca “mersi, ea e Raduleasca, are bani”.

8)      „In aer” captezi atentia publicului prin intermediul vocii iar pe strada prin automobil…cum privesti masina: fita sau necesitate?!

O necessitate este. Dar puteam foarte bine sa raman in Opelul Corsa sau Peugeot-ul 307. E clar ca Clubman-ul e putin fitos.

9)     Asculti muzica la volan?! Care sunt artistii tai preferati de ascultat in masina?! Alcatuieste un top ten pentru „ascultatorii” nostrii.

Nu pot conduce fara muzica. Ok, top ten artisti de drive: Pe locul intai U2, clar. Apoi, fara ordine, Radiohead, Air, Parazitii, Tudor Gheorghe, Johnny Cash, Bob Dylan, Mika, Coldplay, Oasis, David Bowie.

10)  Ce primeaza, imaginea sau siguranta?!

Nu ma preocupa prea tare nici una nici alta. Pot conduce Clubman-ul cum am putut conduce Peugeot 205 din ’93. Iar siguranta nu e o prioritate constienta.

11)  Cum percepi femeile care conduc SUV-uri mari?!

Ca vrand sa ajunga barbate care conduc SUV-uri mai.

12)  Ce te enerveaza la traficul din Bucuresti?!

Glumesti, nu?

13)  Care este, in opinia ta, reteta unei reviste auto de succes.

Sa trateze masinile cum ne tratam noi machetutele Matchbox la 6 ani. Adica sa le iubeasca si sa ne spuna cate “suspensii” au.

 

Standard
In garaj

ix35 – Day 3


Cu creierul odihnit am luat drumul Bucurestiului, dupa ce cu o seara inainte ix35 a fost masina oficiala a unei ieseli de burlacite… Trei domnisoare de onoare si o mireasa au apreciat masina si mi-au subliniat niste chestii pe care si eu le constatasem, semn ca nu sunt nici chitibusar si nici nebun… Ce-am apreciat toti? Pai, in primul rand, silentiozitatea si spatiul generos pe care bancheta din spate ti-l ofera chiar si atunci cand in fata ta sade un sofer de 1.80 metri inaltime. Scaunele sunt si ele confortabile si, cel mai important pentru o fata, nu-ti pui poalele in cap cand vrei sa te dai jos dinmasina pentru ca inaltimea lui ix35 este cam cea care trebuie. Mai mult decat atat, o treaba pe care am apreciat-o si eu, nu te lovesti cu piciorul de pragul usii la iesirea din masina…

Trapa e o ivestitie care merita facuta… parerea mea… Ai mai multa lumina in habitaclu si te poti bucura de mult mai mult aer curat atunci cand ea este deschisa. Am realizat asta pe Valea Prahovei, care se prezenta superb dupa o ploaie torentiala… Soseaua aburinda stralucea in bataia soarelui ce tocmai iesea din nori, iar aerul era atat de curat… Am deschis trapa si-am invitat toata petrecerea inauntru… Vantul incepe sa-ti perturbe relaxarea abia pe la 75-80 km/h, cand vei inchide trapa si vei trece din nou pe climatizarea dubla automata. Pana atunci, insa, te poti bucura cu zgomot minimal de tot ce iti aduce asa o dotare…

Ix35 mi-a mai rezervat o supriza majora… consumul… Consumul mediu a levitat in jurul valorii de 8.7 litri, pentru ca la drum intins cei 184 de caluti sa consume doar 6 litri de motorina pentru a parcurge 100 de kilometri. Si asta la mers normal, 100 km la ora in afara localitatii si 80 in interior. Suspensia e setata pentru confort, iar asta se simte in special in cazul drumurilor lungi, care nu sunt deloc obositoare. Asta si pentru ca scaunele sunt foarte comode. Moliciunea suspensiilor te va deranja doar la viteza, cand vei trece peste denivelari cu ceva tangaj sau la franarile bruste, cand botul se va lasa destul de bine in pamant.

Standard
In garaj

Citroen C1 1.0i 68 CP SX


 

Odata cu Lastun si Tico, Romania a cunoscut masina simpla, mica, de oras, dezgolita de brizbrizuri si solutii complexe de design, practica, economica si usor de intretinut. Departe de popularele Oltcit si 1310, aceste modele au marcat epoci de aur ale masinii de oras in ceea ce priveste mobilitatea si consumul. Timpul a trecut si mostenirea e dusa mai departe de un trio franco-japonez care a inteles perfect care e treaba cu masinile liliput: PSA – Toyota. C1, 107 si Aygo fac aproximativ aceeasi treaba ca Lastunul sau Tico-ul, cu aceeasi simplitate si ceva mai mult condiment in design.

Trio-ul a trecut recent printr-un facelift, destul de discret, iar C1 a fost provocat la un parcours de trei zile prin aglomeratul Bucuresti. Dupa cum sugeram la inceput, C1 este o masina simpla, cu volan si patru locuri, roti si un portbagaj perfect pentru mers la piata sau la supermarket, un consum care umileste multe alte masini cu pretentii si o usurinta in condus pe care ai mai intalnit-o doar in clasa mini. Intr-adevar, usile sunt subtiri, ca si intreaga caroserie, iar motorul, desi mic, isi face simtita din abundenta prezenta. Luneta este practic usa portbagajului si chiar daca sporeste vizibilitatea presupune costuri mari de inlocuire in caz de spargere. Calitatea materialelor este medie, iar combinatia dintre plastic, textil si tabla de la interior ii confera un aer retro. Volanul este placut la atingere si se manevreaza cu mare usurinta. Per total, C1 este foarte manevrabil si destul de stabil, avand in vedere rotile plasate cat mai pe marginile caroseriei. Tubul luminos ce contine sistemul de climatizare are un design placut, unic, insa partea lui stanga este relativ greu de folosit, fiind dificil de apucat. In acelasi capitol se incadreaza si geamurile electrice. La bord exista cate un singur comutator penturu fiecare geam, astfel ca de soferul isi doreste sa lase geamul pasagerului in jos, trebuie sa se intinda dupa butonul aferent acestuia. Global, plansa de bord pare bine inchegata, exceptie facand discul folosit la selectarea vitezei ventilatorului. Acesta este confectionat din plastic si pare destul de fragil cand este manipulat. Pozitia la volan este aproape de ideal… Linia geamurilor este destul de joasa si iti permite sa observi foarte bine imprejurimile masinii. Mai mult decat atat, botul si spatele sunt foarte bine delimitate de faruri si luneta, astfel ca masina se manevreaza foarte ok chiar si in spatii inguste.

C1 este perfect adaptat orasului… Motorasul de 68 de cai consuma undeva la 6 litri de carburant pentru a parcurge 100 de kilometri si este foarte fasnet atunci cand situatia o cere. Schimbatorul cutiei de viteze este la indemana si este destul de ergonomic, desi cutia iti da uneori impresia ca agata sau ca nu intra in viteza.Spatiile de depozitare sunt numeroase si parca te invita sa-ti golesti geanta doar de dragul lor. Culmea e ca pot face si fata cu mare usurinta.

Multumim Citroen Romania. Consulta lista de preturi aici.

Standard
Articole, In garaj

Citroen C3 Picasso 1.6 HDi 110 Airdream


Citroen C3 Picasso (9)

Cand Citroen si-a anuntat intentia de a produce un monovolum mic, mintea mea a zburdat inspre modele ce urmau sa inspaimante lumea prin avangardism si culoare. De ce? Pai, pentru ca la ora aia C8 se dovedise un cvasi-esec, iar forma lui Xsara Picasso contravenea conventiilor vremii. C4 Picasso, desi nu era la fel de patratos, rotund sau complex, utiliza solutii tehnice sau estetice care nu-l recomandau clientilor traditionali ci mai degraba unui demografic ceva mai tanar si mai open-minded. Dar temerile mele au fost spulberate cand am vazut primele imagini cu C3 Picasso, o masina care poate fi inghitita cu mare usurinta de oricine. Parca e scoasa dintr-un videoclip VV Brown, dar in acelasi timp e si practica si se conduce si foarte usor, asadar se si preteaza unei largi palete de clienti.

In spiritul asta, le-am prezentat-o prietenilor mei, fie ei tineri, si mai tineri, baieti sau fete, iar rezultatul m-a surprins… Toata lumea i-a confirmat factorul cool si trendy, trecand cu vederea conditia de monovolum. O prietena, fashionista/Station Trainer intr-o statie de alimentare Petrom, mi-a spus ca ar putea fi masina ideala pentru o gagica. Citroen C3 Picasso (31)I-au placut interiorul sofisticat, oglinzile mari si faptul ca nu trebuie sa-si munceasca peste masura trupsorul de 1.60 pentru a se orienta in spatiul urban. Un alt amic, skater/biker/roller/student la arhitectura de felul lui, s-a imprietenit atat de bine cu masina incat i-a dat sa-i care tot echipamentul – ce credeti, Picasso s-a complacut si a indeplinit sarcina fara probleme – si i-a si aratat cateva scheme. Ar mai fi si fosta mea colega de banca din liceu, care desi nu e pasionata de masini, a petrecut muuulte ore in masina invartind fel de fel de accesorii dintr-o parte in cealalta. Ce vroiam sa demonstrez cu aceste cazuri? Pai, in primul rand, antecedentele nu se prescriu cand vine vorba de Citroen si in al doilea, monovolumele isi pot depasi rapid conditia cu putin efort din partea designerilor.

La baza, C3 Picasso este un monovolum mic, menit sa se ia la tranta cu Roomster, Meriva, Venga sau Grand Modus si Musa. Asta se vede in forma de vagon, mascata ce-i drept de niste muchii usor rotunjite si de farurile ciudate pentru acest gen de masina (insa mai mult decat potrivite). Spre deosebire de concurenti, Picasso are o imagine puternica, pe care am asociat-o imediat cu o locomotiva, o suprafata vitrata imensa, care uneori iti da impresia ca te afli in interiorului zepelinului lui Nicole Kidman din Busola de Aur si un interior amplu, generos pe toate directiile, in care pot lua loc fara probleme cinci pasageri. Intocmai forma patratoasa a caroseriei le permite pasagerilor de peste 1.80 sa ia loc fara probleme, desi scaunele din spate par a fi asezate prea sus fata de cele din fata. Am constatat asta atunci cand m-am intins dupa butonasele geamurilor electrice. Desi este un model nou, se pare ca C3 Picasso nu este la fel de amplu la nivelul picioarelor pasagerilor din spate precum Meriva sau Grand Modus. Banchetele spate culiseaza 150 milimentri, ceea ce mareste capacitatea portbagajului de 385 la 500 de litri – suprinzator pentru o masina de putin peste 4 metri. Si daca tot povestim despre portbagaj, acesta se acceseaza foarte usor, gratie deschiderii ample a usii. Desi este foarte grea data fiind dimensiunea nu tocmai compacta, usa de deschide si se inchide foarte usor. Stopurile sunt asezate sus si sunt ferite de lovituri (chiar si de cele provocate de bagajele voluminoase sau grele). Nu se poate spune acelasi lucru despre farurile de ceata si marsalier, ce se unduiesc dupa fanta in care cade usa portbagajului. Podeaua perfect plana te ajuta sa incarci lucruri grele, iar spatiile de depozitare laterale pot gazdui obiecte fragile fara a le permite sa zburde prin habitaclu.

Citroen C3 Picasso (87)

Laudam mai devreme vizibilitatea de care te bucuri in C3 Picasso. Daca luam in calcul si acoperisul panoramic, la socoteala iese o suprafata vitrata de 4.52 metri patrati, compusa in mare parte de parbrizul imens format din trei segmente ce ofera o vedere panoramica excelenta. Acestora li se mai adauga si oglinzile imense, ce se incadreaza suprinzator de bine in peisaj. Pozitia la volan este foarte ergonomica si poate fi setata in toate felurile posibile, ramanand usor inaintata si, in acelasi timp, sigura. Botul poate fi reperat cu usurinta multumita farurilor plasate sus in structura acestuia, iar daca se intampla sa nu te poti lua dupa acestea, bandourile caciucate protejeaza vopseaua si caroseria de loviturile usoare. Spatele este usor masiv, astfel ca va recomand dotarea cu senzorii de parcare spate.

Citroen C3 Picasso (66)

Interiorul te face sa uiti ca te-ai urcat intr-un monovolum urban si te minte frumos, sugerandu-ti ca te afli intr-o masina de clasa compacta. Materialele sunt de foarte buna calitate, iar comenzile sunt preluate de pe 308 si C4, ceea ce ridica putin stacheta in clasa. Consola centrala inclinata iti permite sa accesezi comenzile cu usurinta. Acestea sunt potrivite ca dimensiuni, creand astfel un aranjament aerisit, pe care il poti invata usor si utiliza fara teama ca vei apasa doua butoane odata sau unul si nepotrivit. Iti poti imprastia fara probleme geanta si buzunarele prin masina si ai siguranta ca le vei gasi tot acolo, deoarece cele mai multe spatii sunt acoperite, sunt adanci sau captusite cu cauciuc aderent. Asta se intampla cu spatiile centrale… unul este situat pe bord si este acoperit cu capac si celalalt la baza consolei centrale. Fata de primul am ceva reticente. Capacul se deschide pe baza de impuls si arc, solutie care, in timp, se poate dovedi deloc fiabila. Ai si-un suport pentru cardul de parcare, astfel ca nu vei mai fi nevoit sa-l cauti prin geanta, borseta sau buzunare cand ajungi in fata casei sau parcarii subterane de la birou. Sa citesti cadrenele de bord nu e rocket science, desi ele par oarecum inabordabile in frumusetea lor. Unitatea ce integreaza martorul pentruCitroen C3 Picasso (79) nivelul carburantului, vitezometrul si turometrul, se poate citi chiar daca soarele bate in el, dar asta stim cu totii de la C4, iar display-ul computerului de bord afiseaza in timp real cantitatea ideala de informatii de care ai nevoie: consumul mediu, instant sau range (depinde ce-ti alegi), ceasul, temperatura de afara si melodia sau postul pe care le auzi. E adevarat ca toata cabina o sa stie ce viteza ai sau ce consum si e adevarat ca, de vrei sa consulti parametri masinii, trebuie sa-ti iei ochii de la drum, insa toate lucrurile acestea tin de adaptabilitatea umana. Daca vrei sa nu depasesti o anumita viteza, poti activa limitatorul de viteza, sau daca vrei sa rulezi constant fara batai de cap o poti face activand cruise controlul. Recunosc, cu mana pe inima, ca-mi lipseste volanul cu butuc fix si uber-incarcat de comenzi. Nu ca nu as aprecia cei doi sateliti din stanga si dreapta volanului, insa acestia cer o perioada de obisnuinta cu asezarea butoanelor. Pe butucul fix comenzile erau lizibile, insa pe sateliti acestea pot fi doar pipaite.

Din punctul de vedere al relatiei OM-MASINA, totul a mers perfect. Eu am aglomerat-o cu lucruri, ea le-a primit si le-a organizat astfel in cat si cel mai mic obiect (cheile de la casa) si cele mai mari (doua trollere si doi tabureti) au luat pozitie de drepti si nu s-au clintit indiferent de natura drumului pe care am rulat. Ca tot veni vorba de asta, directia pare ceva mai ferma decat la C2 sau C4, iar cutia de viteze in cinci rapoarte este by far una dintre cele mai bune cu care am lucrat pana acum, in sensul in care este precisa si pe pozitie indiferent de situatie. Imi amintesc de primul C4 pe care l-am condus, dar si de 206-ele pe care il conduc acum, si de senzatia de teu in piure pe care maneta schimbatorului ti-o dadea indiferent ca masina era sau nu in viteza. Ambreiajul este si el usor de folosit, astfel ca masina este usor de condus si ai nevoie de doar cativa kilometri pentru a te obisnui cu masina. Singurul aspect ergonomic mai putin reusit este pozitionarea franei de mana. Aceasta este situata pe podea, intre scaunele foarte inalte, astfel ca pentru a o manipula trebuie sa cobori dupa ea.

Semnatura Airdream reprezinta angajamentul Citroen fata de protectia mediului si defineste automobilele eficiente, cu emisii poluante scazute si consumuri de carburant moderate, asta, bineinteles, fara un efect negativ asupra Citroen C3 Picasso (57)performantelor. In carti, C3 Picasso 1.6 HDi 110 este catalogat in clasa C de emisii, adica la un nivel de 130 g/km in regim mixt. Daca asta nu am avut cum sa verific, am stat cu ochii pe consum. Acesta se situeaza in jurul valorii de 7-8 litri in Bucuresti si scade pana la 6 odata ce masina iese la drum – valori mai mult decat decente pentru un monovolum, fie si el de clasa mica, ce ruleaza cu patru pasageri si bagaje. Motorul este potrivit masinii, fiind fasnet si economic. Nu este nici foarte zgomotos, mai ales la viteza de croaziera, doar in ture maraitul specific diesel-ului facandu-se simtit. Desi este destul de inalta, suieratul vantului este o problema doar in jurul oglinzilor (care sunt foarte mari si foarte practice) si doar la viteze mari. Aceeasi teorie se impune si in cazul rotilor, care in cazul variantei Exclusive vin cu jante de 16 inci. Acceleratia se realizeaza rapid si masina este suprinzator de stabila pentru inaltimea de 1624 si latimea de 1730 milimetri. Suspensia nu este la fel de zgomotoasa ca cea de pe C4, insa are grija sa te traga de urechi cand treci peste denivelari. Scaunele sunt si ele foarte confortabile si ofera si un bun suport lateral.

Citroen C3 Picasso (17)

Pretul (promotional) de pornire al acestei variante este de 16.000 euro cu TVA inclus, dar poate sa creasca in functie de dotarile optionale si de disponibilitatea masinii. Configurati propriul model aici.

Standard