News

Veloster are trei usi… laterale


Salonul Auto de la Detroit va debuta pe 10 ianuarie cu un nou model Hyundai, prima serie „de nisa” a constructorului japonez. Multasteptatul Veloster este gata de lansare si asta ne-o confirma al doilea teaser cu ceea ce se presupunea a fi inca unul dintre concurentii lui Scirocco si a lui Megane Coupe. Ei bine, Veloster va fi mult mai mult de atat – Hyundai are cativa asi in mana pentru a deveni o amenintare reala si nu o gluma la adresa temerarilor. Are o silueta la fel de sportiva, insa s-ar putea dovedi mult mai practica decat Astra, Megane sau Scirocco gratie unei a treia usi laterale, situata pe partea dreapta. Spre deosebire de RX-8 sau Clubman, usa se deschide conventional si este dotata cu stalp central, ceea ce nu afecteaza rezistenta caroseriei la impact. Asadar, accesul in Veloster s-ar putea sa fie mai usor… dar ramane de vazut daca scaunele spate sunt doar de forma sau chiar are cine sa deschida a treia usa si sa ia loc pe bancheta.

Cel mai nou coupe Hyundai va avea si o luneta „in valuri”, cu o pereche de geamuri dispuse pe doua nivele de inclinare, ca la C4 sau Civic – acum sa vedem si cum influenteaza vizibilitatea solutia asta, caci la C4 si Civic n-a prea facut mare branza. Ce va pot spune exact este ca, cel putin asa, in mare, masina-mi place… pare a avea un interior frumos, cu niste forme exterioare asortate. Pana una alta, astept si parerile voastre.

 

Standard
In garaj

Hyundai i20


Salut, sunt Radu si imi plac masinile inteligente. E ceva gresit in a spune ca i20 e o masina inteligenta? Nu cred… E o masina ideala pentru un tanar: costa putin, consuma mai nimic, are un motor Euro 5 care te scuteste de taxe si impozite, 78 de cai intremati, e bine dotata si are un design dragut, usor sablonat dupa Corsa, dar dragut. Poate ca Hyundai se supara cand spun asta, dar nu poti acoperi soarele cu un deget.

Per total mi-a placut Hyundai-ul. E mic si se manevreaza usor, nu consuma mult in oras, in pofida aglomeratiei si e destul de spatioasa la interior. La 10.000 de euro are tot ce ti-ai putea dori de la o masina. Are oglinzi electrice incalzite si rabatabile electric, are inchidere centralizata cu telecomanda si cheie rabatabila, are geamuri electrice fata si computer de bord, jante de aliaj si cablu pentru iPod, comenzi pe volan si ABS, MP3 si proiectoare. Iar daca mai ai niste rable, trei, pretul scade pana la 8.000. Asta pentru mine e o investitie care merita. Spuneam ca per total… aici intra in scena compromisul. Materialele de la interior au o calitate medie iar scaunele puteau fi mai moi. Mi-ar fi placut o pozitie la volan ceva mai joasa, dar asta sunt eu, putin mai sportiv. Sunt convins ca plusul de vizibilitate dat de scaunul inalt o sa fie indelung apreciat, mai ales de incepatori.

Da, designul iti aduce usor aminte de Corsa (pe principiul seamana, dar nu rasare), dar asta nu mai conteaza atunci cand esti multumit de masina ta. Iar i20 are toate atuurile. Spuneam ca este spatioasa. Cinci pasageri pot lua loc fara probleme la interior, dar doar pe distante scurte sau medii, gen deplasari in oras sau pana la mare – dupa cum spuneam scaunele sunt cam tari. Chiar si asa, pasagerii din fata stau in deplin confort. Ca sofer nu te lovesti de usi sau bord si ai la dispozitie o gramada de spatii pentru depozitare. Ai cinci spatii de depozitare doar pe tunelul median. Trei sunt pentru sticle sau doze de bautura (sunt masini care nu le au nici macar pe astea – rusinica C5 si Seria 1), unul pentru portofel, iPod sau doua telefoane si un altul mai mic pentru tichete de parcare, carduri sau maruntis. In portbagaj exista si o plasa de amarare foarte ultila cand mergi la piata sau cand ai de transportat chestii mici si fragile, gen patru cani si un set de farfurii de la Ikea… Bordul nu e foarte nemtesc… Partea de sus curge foarte frumos si se unduie dupa consola centrala… Imi place asta… Te calmeaza si-ti da un sentiment de liniste. Treaba asta e valabila si pentru exterior. Usile si bara fata au o forma cursiva, usor kinetica ceea ce da foarte bine, mai ales pe o masina ieftina. Masinile ieftine erau in trecut niste chestii plictisitoare, cu o forma anosta, dar practica. I20 e si practica si frumoasa, fara a fi anosta.

Dinamic vorbind, n-am simtit nicio clipa ca m-as afla la volanul unui 1.2 litri. Cand spui 1.2 litri te gandesti la pacanitul celor trei cilindri ai grupului VW sau la sunetul de rasnita incinsa pe care il scoteau primele generatii de Aveo sau Yaris. Ei bine, 1.2-ul asta merge fara probleme in regim de 1.4. Are aproape 80 de cai si are un consum mediu de 6-8 litri, in functie de turatia preferata si aglomeratia din trafic.

Asadar, desi nu este cea mai buna cand vine vorba de materiale si anumite artificii de design, i20 este o masina echilibrata, perfecta pentru un tanar sau o utilizatoare clasica de Sandero, Aveo/Spark sau Swift. Este spatioasa, consuma putin, este foarte bine dotata si, cel mai important, usor de intretinut.

 

 

 

 

 

Standard
News

Noua Elantra


A trecut ceva vreme de cand am scris ultima data despre o masina pe care sa nu o fi condus… Probabil ca nimic nu mi-a mai parut interesant. Recent am condus ix35-ul si am avut surpriza sa descopar o masina tare de tot, de la echipamente pana la cai, comportament rutier si terminand cu designul absolut superb.


Iata ca astazi incantarea mea se indreapta tot inspre o Hyundai, de data aceasta apartinand clasei compacte. Viitoarea Elantra, prezentata drept Avante la Salonul Auto de la Busan de anul asta, este o masina la fel de surprinzatoare precum ix-ul de care v-am vorbit cu ceva saptmani in urma. E mult mai indrazneata decat suratele ei low-cost si arata mult mai misto la interior. O sa se lupte cu Cruze, Octavia sau Fluence, dar fata de toate are ceva in plus. Sa fie oare farurile sculptate sau alura care chiar aduce a coupe?


Design-ul mi se pare foarte natural si parca totul se invarte in jurul rotilor, parca farurile sunt facute pentru a imbratisa pasajele rotilor, iar capota e facuta pentru a sublinia miscarea acestora. Spatele foarte ridicat e foarte dinamic si ii da o suplete superba caroseriei, iar LED-urile din stopuri n-au fost nicicand mai sexy… M-am indragostit de masina asta…


Prea multe informatii nu exista, dar cu siguranta masina isi va face debutul in varianta europeana la Salonul Auto de la Paris, din toamna asta. Pana atunci stim ca va avea o motorizare GDI de 1.6 litri si, s-ar putea, 138 de cai si o cutie semiautomata noua, cu sase trepte. Cica, in configuratia asta, Elantra ar putea fi cu 10% mai eficienta decat principalii rivali… We shall wait and see…

Standard
In garaj

ix35 – Day 2


De dimineata am fost la piata, ocazie cu care am descoperit ce nu-mi place la portbagaj… nu are carlige de amarare sau spatii suplimentare de depozitare carora as putea sa le incredintez, fara mari emotii, rosiile mult iubite. Exista o plasa de ancorare, prinsa in cele patru colturi ale planseului, dar ma tem ca ar „scoate” viata din alimentele moi pe care le cumperi de la piata. Marginea de incarcare este destul de inalta, asta datorita rotii de rezerva care a fost adusa inauntru, la caldurica si adapostul portbagajului. Chiar si asa, suprafata este complet plana si uniforma, ceea ce inseamna ca poti cara fara probleme un televizor si multe alte acareturi pe langa – adica poti utiliza spatiul la maxim.

Cu ocazia asta am ajuns si prin aglomeratia tipica parcarilor de piata sambata dimineata. Imi place ca simt masina foarte usoara in volan;  se invarte cu minim efort si-ti da impresia ca te afli intr-o masina de oras si nu in ditai SUV-ul. Senzorii de parcare posteriori (ce vin in serie pentru GLS Style – primul nivel de echipare al motorizarii de 180 CP) sunt bineveniti, insa va recomand sa dati un ban in plus si sa optati pentru camera de luat vederi montata in spate. Ea vine in tandem cu sistemul de navigatie si va permite sa utilizati spatiul de parcare mult mai inteligent si eficient. Semnalul acustic al senzorilor de parcare se intensifica mult prea devreme, parerea mea, astfel ca te trezesti ca mai ai loc in spate – asta pentru ca ei sunt calibrati sa calculeze si distanta de care portbagajul are nevoie pentru a se dechide complet, atunci cand masina este cu spatele la un perete sau la un alt automobil.


Cea mai tare varianta de echipare, GLS Premium, este dotata in standard cu sistemul de acces si pornire fara cheie, tare practic si utilizat de mai toti constructorii ce se respecta. Dupa parerea mea, pseudo-cheia aduce usor a Audi,  dar ignorand asta, ea are un design placut si este finisata foarte bine, in sensul in care nu pare deloc ieftina.  Spre deosebire de masinile Toyota, la care este suficient sa tragi de manerul usii si sa ai cheia in buzunar pentru a intra in masina, principiul Hyundai presupune apasarea aceluiasi buton de care „te-ai luat” cand ai plecat de langa ix35 si mai apoi actionarea manerului. Experimentand simplitatea Toyota, vad in solutia de pe ix35 o oarecare doza de complicat, insa procesul nu e deloc anevoios.

N-am apucat sa subliniez aseara cat de mult imi place bordul. Forma lui e tare misto si consider ca plasarea butonasului de reglare a intensitatii luminii ceasurilor pe bord e un mare plus. Iti vine mult mai usor sa te “joci” cu luminile bordului si nici nu-ti obosesti ochii – combinatia alb+albastru poate fi tare misto, dar noaptea poate cauza discomfort… Ai spatii de depozitare ample si cotiera e suficient de comoda pentru doua coate medii. Poti sa “arunci” doze de bauturi sau sticle prin usi, pe tunelul median sau in torpedoul refrigerat.

Comenzile pentru geamuri si oglinzi sunt plasate foarte ergonomic, pe manerul usii, intr-o pozitie foarte comoda, intalnita si la VW Tiguan sau noul Golf. Fata de nemtoaice, la ix35 butonasele in cauza sunt asezate ceva mai jos, adica fix cum trebuie. Si mai tare mi-a placut manerul efectiv al usii. Este inchis in partea de jos si destul de ridicat, astfel ca, in timpul mersului, iti poti depozita telefonul mobil in el. Daca ai casca cu fir, cum am eu, nu te incomodeaza deloc. Ba mai mult, ai telefonul in fata si acolo va sta indeferent de frane si viraje, iar firul nu sta intins, astfel ca te poti misca firesc.


Standard
In garaj

ix35 – Day 1


Tocmai ce-am inchis, pentru ultima data pe ziua de azi, portiera ix35-ului pe care il voi conduce cateva zile. Am parcurs 300 de kilometri astazi si nu ma simt obosit, ba chiar stau pe geam si ma uit la ea cu gandul ca as mai putea da o tura de oras, asa ca sa dorm mai bine si mai linistit. Este una dintre cele mai aratoase SUV-uri pe care le-am vazut pana acum si mi se pare atat de vie incat am hotarat sa o personalizez… e un punker cu mohawk verde brotacel, care asculta Carmen inainte de culcare si, pe sustache, bea o apa plata cu lamaie si gheata… Pe strada e senzationala si nu ma refer la comportamentul ei rutier ci la cum interactioneaza cu publicul. Nu e deloc subtila si ridica proteze de pe jos la fiecare pas… oamenii o arata cu degetul, zbiara dupa ea  sau, in benzinarie, fac ocol pe la pompa 1, desi au alimentat la 8, doar pentru a o vedea mai bine. Arata foarte bine vazuta de la etajul 2, imi place capota si farurile sunt geniale… jantele se potrivesc perfect, ca si manerele usilor de alftel.

Pacat ca unele materiale de la interior nu prea sunt cum ar trebui… in sensul in care par destul de ieftine… Sper ca maine sa-mi induca alta senzatie. Imi pun starea de azi in seama CR-V-ului cu care m-am delectat saptamana asta; super calitate la interior, super tinuta de drum, super modularitate… ce mai, super masina. Revenind la ix35, imi place mult cheia de acces la interior – e similara cu cea de pe Audi A4/A5/Q5, dar nu sunt impresionat de pielea ecologica. Adica apreciez ca n-au taiat oamenii vaci, pisici, caini pentru a confectiona interiorul, dar volanul parca e imbracat in musama…

Are o motorizare diesel de 180 de cai si 2 litri, care chiar m-a impresionat. E fasneata, indiferent ca vorbim despre depasiri sau plecat de pe loc si, in acelasi timp, nu foarte gurmanda – despre consum o sa va vorbesc maine, imediat ce ma dezmeticesc. M-am obisnuit imediat cu ea si-mi place ca are un bord extravagant, dar usor de inteles si utilizat. Singura treaba care-mi displace e amplasarea ecranului de pe consola centrala. Il simt departe de campul meu vizual si mult dat pe spate… Parca simt nevoia sa ma imburic dupa el… ca sa citesc ce zice:)) In schimb, sunt incantat de spatiile de depozitare si de existenta mufelor de auxiliar… Sistemul audio nu e unul foarte scump, dar se aude bine… foarte bine as putea spune…

Cam atat pentru prima zi… Maine revin cu detalii… 60% stiu ce-mi doresc sa gasesc sub brad, de Craciun…

Standard
News

Hyundai ix35 – Sexy Utility Vehicle


Hyundai ix35 (2)

Hyundai a investit 157 de milioane de euro si trei ani de cercetare intr-o noua sculptura, o noua masina in prezentarea careia se vor invoca cutitul, precizia, flow-ul sau armonia. Sa fii citit prima oara despre flow la Mazda, sau la Ford… parca despre sculpturi am invatat de la Audi, ba nu, de la Opel… Oricum, in „banalitatea” lui, ix35, este unul dintre cele mai frumoase SUV-uri de pe piata si ramane fidel crezului lui Francis Bacon, care spunea ca nu exista frumusete fara ceva straniu in proportiile sale.

ix35 este primul model Hyundai creat in filosofia „Fluidic sculpture” si va fi lansat in doar cateva zile la Salonul Auto Hyundai ix35 (3)de la Frankfurt. In Romania, masina va ajunge cel mai probabil in vara lui 2010. La data lansarii, inlocuitorul lui Tucson va fi oferit cu o motorizare pe benzina de 2 litri si 166 de cai si cu doua diesel-ului, ambele de 2 litri, dar cu doua variante de putere: 136 si 184 CP. In ceea ce priveste emisiile de noxe, propulsorul pe benzina arunca in atmosfera 178 de grame de C02, in varianta manuala 2×4, in timp ce diesel-urile se situeaza in jurul valorilor de 160 de grame pe kilometru. Toamna lui 2010 va aduce completari in gama cu un 1.6 GDI de 140 de cai (ce va putea fi dotat si cu sistem Start/Stop – Hyundai ISG) si un turbo diesel de 115 CP. Vor fi disponibile doua cutii de viteze, ambele cu sase trepte, manuala si automata.

Conform celor de la Hyundai ix35 se conduce ca un turism, avand in vedere ca sistemul de suspensie a fost modificat si este acum de tip McPherson pe fata si multilink pe spate. In plus, la factorul confort contribuie si ampatamentul de Hyundai ix35 (4)2,64 metri (10 mm mai lung decat actualul Tucson). Masina a crescut pe lungime, dar si pe latime, cu 85 si respectiv 20 de mm pana la 4,41 metri lungime si 1,82 latime. Scaderea s-a produs in inaltime, pentru a imbunatati stabilitatea: minus 20 de milimetri pana la 1.66 metri. Tot Hyundai transmite ca ix35 este mult mai ergonomic decat predecesorul sau. Torpedoul are peste 6 litri capacitate, iar inaltimea portbagajului a fost suplimentata pentru a castiga cativa litri. In plus, un mic avertizor ECO afiseaza momentul optim schimbarii treptelor de viteza, exista o camera pentru manevrele de dat cu spatele, ce functioneaza in stransa colaborare cu un display color de 3.5 inci plasat in oglinda centrala fixa, iar pornirea motorului se face de la buton. Pe langa acestea, spitele volanului sunt armate cu tot felul de comenzi si rotile de 16 inci sunt imbracate in cauciucuri cu rezistenta mica la rulare.

Standard
Articole

To be or not to be…persiflat


Despre cum masina mica te transforma din zeu in bufon.

Recent m-am decis sa sprijin, cat si cum pot, curentul ecologist. Nu am mai folosit de ceva vreme hartie de impachetat (prietena mea Alexandra e un martor important-ea si-a primit cadoul de 21 de ani neimpachetat), am strans toate hartiile din casa, pe care o sa le duc la reciclat si am decis ca pentru o vreme sa-mi incerc norocul in traficul bucurestean la volanul automobilelor economice de clasa mica sau mini.

Astfel am ajuns sa conduc un Chevrolet Spark si un Fiat Panda. Mari inventii masinile de clasa mini. Te strecori usor prin trafic, de parca pana si 30 de centimetri distanta intre masini ar fi o portita de scapare intr-o lume fara SUV-uri cu motoare de 4 litri hibride si politicieni care de dragul opiniei publice se urca cinci minute pe bicicleta. Cu mini masina esti in lumea ta, daca esti suficient de receptiv la mediul inconjurator si la neatentia unor soferi te poti insinua gratios pana si in cele mai stramte spatii fara niciun strop de transpiratie. La Mall in locul unui « mamut » de Q7 incape un Spark si jumatate, iar in Rahova, pe Barca, un Panda ocupa locul de parcare atat de ravnit de un vecin care din pricina Passat-ului de aproape cinci metri lungime nu-l poate folosi. Surprinzator, atunci cand conduci o masina mica pana si ploaia nu mai e atat de necrutatoare cu hainele proaspat apretate si freza proaspat gelata. Asta pentru ca cei 3.5 metri lasati liberi in fata scarii intre Octavia vecinului de la 5 si Espace-ul de la 1 sunt ideali pentru a parca Panda-ul, spre disperarea soferilor de berline medii sau compacte cu lungimi de peste 4.5 metri. Pana si la serviciu ajung usor, in ciuda lucrarilor de asfaltare de pe strada. Utilajele ce asista acest proces ocupa jumatate de banda din cele doua existente pe fiecare sens. In mod normal si in conditii de trafic normale, nicio masina nu ar fi capabila sa foloseasca util jumatatea de banda ramasa. Cu mini masina situatia este in doua secunde rezolvata. Strangi oglinzile si incet, incet, pe jumatatea de banda ramasa ajungi numaidecat in fata coloanei. Atunci depliezi oglinzile si esti gata de drum.

Chiar si asa, drumul de la extaz pana la agonie este scurt. Adica de aici pana la urmatorul semafor…unde ajuns primul, am scos masina din viteza si am asteptat schimbarea culorii. Cand, dintr-o data ce aud ?! Nu-mi venea sa cred…era galben si masinile din spatele meu claxonau. Ciudata senzatie pentru un om care nu a fost claxonat in trafic niciodata. La al doilea semafor am avut sansa sa fiu a doua masina . In fata mea un 308, care atunci cand semaforul a devenit din rosu galben si mai apoi verde nu a fost nici macar atentionat vizual prin flash-uri,de claxoane nici nu mai spun. Niciunul nu s-a auzit la orizont. Din pacate, ulterior, temerile mi s-au adeverit. Eram claxonat din pricina dimensiunilor mici evidente ale caroseriei, dar si ale motorizarii. Nu eram claxonat din invidie, pentru mobilitatea superioara pe care o dobandisem, si nici din felicitare pentru achizitia facuta, ci din graba si teama altor soferi, cum ca nu voi fi in stare sa plec suficient de repede pentru ca ei, cu masini mult mai mari, sa nu mai stea inca o data la coada pentru a prinde verdele.

Am ajuns la birou cu dorinta de a explora fenomenul, convins de faptul ca cele 10 dati in care am fost in pole position la semafor nu am insemnat nimic altceva decat modalitatea unor misogini de a-mi spune ca ma aflu la volanul unei masini de gagica, colorata in aceiasi modalitate. Am intreprins acelasi experiment cu inca trei masini : Hyundai i10, Toyota Aygo si Smart. La volanul primelor doua situatia s-a inrautatit brusc. Cand ma zareau, pietonii tranversau chiar si prin zone nesemnalizate cu gandul « Asta are masina mica, opreste el ! », iar din pacate asa era, opream de fiecare data. O raza de speranta a venit odata cu micul Smart. Claxoanele au disparut, poate si pentru ca aceasta mica jucarie raspunde prompt la toate comenzile sau poate pentru ca lipsa unei cutii manuale si prezenta uneia secventiale fara pedala de ambreiaj sporeste timpul de reactie al soferului.

Chiar si asa, in patru cazuri din cinci, masina mica a reprezentat un sac de box pentru claxoanele celorlalti soferi, care si-au revarsat frustrarile acumulate la volanul masinilor mari pe bulevardele aglomerate ale capitalei. Astfel am hotarat ca pot sprini miscarea ecologista si prin alte modalitati si sper ca incapand de luna viitoare sa conduc macar o compacta.

Standard