Se facea ca Mos Craciun s-a hotarat sa le faca o surpriza Pesimistului si Optimistului inversandu-le cadouri de sub brad. Dimineata, cei doi se intalnesc si se intreaba ce-au primit de la Mosu`… Pesimistul primise un trenulet: „Pfai Optimistule, am primit cadou un trenulet si e tat de mare incat imi ocupa toata camera si e atat de greu de montaaaat”. 
Optimistul ii raspunde fericit: „Ce frumoooos, eu am primit un ponei, dar inca-l caut, am dat doar peste balega”. Asadar, punctul de vedere dicteaza importanta cadoului, acelasi punct de vedere care te faci sa crezi ca tu esti bine, desi esti flat broke, parasit de nevasta si cu o mana in ghips.
Iti formezi cel mai bun punct de vedere daca reusesti sa privesti problema cat mai cuprinzator, din toate partile… De cand ma stiu l-am vazut pe Bucuresti ca pe un oras frumos, cu oportunitati in cariera, strazi pe care te poti cu adevarat plimba si case pe care chiar le puteai admira, in ciuda aglomeratiei si golaniei. Recent am realizat ca orasul nostru nu se rezuma doar la obiectele din campul tau vizual si ca minunatii se intampla si deasupra celor 2-3 metri pe care-i cuprindem cu privirea. Cum de-am ajuns la asemenea concluzii? Observand problema prin cel mai clar si mai spectaculos parbriz pe care l-am vazut pana acum.
Cu toate ca Zenith nu e primul parbriz care dovedeste plafonul unei masini, hai sa ne uitam la Astra GTC sau la Picasso-ul lui C4, gigantica suprafata vitrata e mult mai spectaculoasa decat ar putea parea la prima vedere. Dincolo de aspectele practice legate de cantitatea mult mai mare de lumina care intra in habitaclu, de vizibilitatea suplimentara asupra semafoarelor, semnelor de circulatie, Zenith e vizorul ideal prin zare poti admira peisajele de munte in toata splendoarea lor… si zgarie norii, si columbusii ce aduc furtuna, si pe amicul tau de 1.90 care se stramba deasupra masinii… Pentru momentele astea exista oricand o camera foto, dar nimic nu poate inlocui an old fashioned test report, asa ca hai sa-i dam bice…
„Masina asta e ca o telecabina pe roti” mi-a spus intr-o doara prietena mea, Ana. Si tind sa o cred, pentru ca nu doar parbrizul este maret ci si geamurile laterale si luneta, iar scaunele sunt atat de confortabile incat am „inghitit” aproape 900 de kilometri fara cele mai mici dureri de spate sau de gat. Cat despre spatiul interior, pe bancheta din spate poate lua loc confortabil un adult de peste 1.85 fara a acuza disconfort. Deci cu spatiul si cu vizibilitatea stam foarte bine. Ce-ar mai fi? O telecabina moderna trebuie sa ajunga in locuri inaccesibile altor mijloace de transport, adica trebuie sa se bucure de o manevrabilitate de invidiat.
Volanul se invarte extraodinar de usor, dar la viteze mici sau stand pe loc, pregatindu-te de o manevra de parcare, directia ofera foarte putin feedback. Volanul se invarte atat de usor de parca nici nu e conectat la roti si s-ar misca in gol. In rest nu-ti ofera motive de ingrijorare, fiind chiar prompta, undeva la granita dintre duritate si usurinta. Pe 
serpentine mainile nu sunt foarte solicitate, astfel ca soferul nu oboseste incercand sa tina masina pe drum. Volanul este foarte atent lucrat, contribuind la senzatia de atentie asupra detaliilor pe care masina ti-o induce per total. Este foarte bine fasonat dupa degete si tesit in partea de jos, ca pe o masina sport. Citroen mizeaza constant pe contrast, iar asta se vede la interior si in special in cazul volanului. Pielea intalneste imitatia de crom intr-o solutie pe care nu o poti cataloga modernista tocmai prin prezenta elementului de crom, preferat de designeri in tratarea volanelor de zeci de ani. Pacat ca Citroen nu a renuntat la satelitii de comanda pentru pilotul automat si sistemul audio. Aceasta solutie mi se pare usor arhaica si usor neinspirata, mai ales in cazul francezilor care au dat lumii volanele ergonomice, cu butuc fix. Acelasi material imbraca si partea de sus a consolei centrale, trimitandu-te pentru o clipa back in time, pentru a te aduce inapoi la vederea display-ului generos al sistemului de navigatie sau a extremitatilor bordului usor arcuite catre pasageri. Si daca tot vorbim despre bord, consola centrala este simpla, comparata cu restul gamei moderne de automobile Citroen. Butoanele sunt reduse la esential si ergonomic plasate…
Global, finisajele sunt bune, spre foarte, dar exista totusi cateva aspecte ce-ti atrag negativ atentia. Doua dintre acestea se gasesc pe bord, in stanga si dreapta display-ului navigatiei. Butoanele pentru inchiderea usilor si pentru avarie joaca in locasul lor si iti dau impresia de fragilitate excesiva. Chiar si asa, estetic, au un design impecabil si desavarsit (le poti compara cu „bombonicile” de pe bordul unui 500, care comanda avariile si directia City). Cosorocul ce acopera ceasurile de bord si dispersorul de parfum sunt doar doua dintre detaliile pe care le-am admirat. Ceasurile de bord sunt si ele deosebite, reusind sa fie spectaculoase fara a da in ostentativ. Lumina alba nu este obositoare la drum lung, iar zona alocata computerului de bord iti ofera strict informatiile pe care ti le doresti. Oricat de mult as aprecia solutia Honda, cu ambele consumuri afisate alaturi de autonomie, ceas si alte informatii, e obositor sa cauti mereu informatia care te intereseaza.
Spatiul pentru picioare, in fata, este foarte generos. Pasagerul din dreapta se poate duce mult in fata, gratie bordului scobit, pentru ca in spate sa poata lua loc o persoana mai corpolenta. Torpedoul este surprinzator de mare. Spatiile de depozitare sunt si ele numeroase, in consola centrala avem doua etaje, dintre care unul capitonat. Cel superior este ideal pentru portofele, in timp ce ultimul este perfect pentru depozitarea mobilelor.
In ciuda oglinzilor generoase, cel mai mare zgomot, la drum lung, il emit anvelopele si jantele mari, pe 16, la care nu as renunta pentru ca schimba radical masina. Prefer sa scap de suieratul discret cu un CD compilat pe spranceana.
Sistemul Hi-Fi vine in combinatie cu USB-ul si conexiunea Bluetooth, costa aproximativ 450 de euro si isi merita toti banii. Calitatea sunetului este foarte buna si te poti bucura de fiecare secunda din melodia ta preferata. Asta pot sa garantez din proprie experienta. L-am incercat cu toate genurile de muzica si am ramas cu adevarat impresionat. Si ca tot veni vorba de pret, Zenith este optional pentru al doilea nivel de echipare, Confort (undeva la 500 de euro, o suma mai mult decat modica) si standard pentru Exclusive.
De consumat, nu consuma mult deloc… La drum lung, cu aerul conditionat pornit si un singur pasager, plus bagaje, am atins o valoare de 6.7 litri, in timp ce in oras computerul de bord nu a aratat valori mai mari de 9 litri. Situatia se cam schimba cu patru pasageri la bord si cateva bagaje, in drum spre Balea Lac… Consumul creste la 10.9 litri, dar masina face fata cu destul de mare usurinta. Dupa cum probabil va si asteptati, motorizarea de 120 de cai este foarte fasneata si-ti permite sa te strecori rapid printre celelalte masini. Chiar si asa, adevaratele avantaje ale acesteia se vad la drum lung, acolo unde poti rula fara probleme si cu un consum decent chiar si cu 120 de km/h, fara ca zgomote specifice masinilor de oras sa-ti faca capul calendar. Sunetul esapamentului este foarte placut, iar motorul zumzaie foarte frumos, fara a-ti da de inteles ca sub capota s-ar afla niste cai neobisnuiti pentru o masina de oras.
Sa tragem linie… Modelul testat costa, in varianta de baza, 15.691 de euro, bani in care primesti climatizarea automata, parbrizul Zenith, senzorii de parcare spate, cotiera, tapiseria de piele sau jantele pe 16… Per total, C3 este o masina finisata bine, cu o atentie sporita la detalii, este ergonomica si usor de folosit, vizibilitatea este foarte buna (doar are oglinzi de C5, ce Dumnezeu), iar motorizarea poate oferi blendul echilibrat dintre rulajul urban si vitezele de cursa lunga.
PS: Partea de sus a parbrizului se poate acoperi cu un paravan… but who cares?
Radu Borcea 