EDITORIAL, Voyeuristic vorbind

Barbatul dintre metro, alfa si retro


Stiu ca poate suna ciudat, insa putinul timp liber pe care l-am dobandit in aceasta scurta vacanta l-am alocat lecturii si teancului de reviste de langa pat, pe care n-am apucat sa le citesc – si sunt cateva. Le-am insirat pe covor si-am zis ca din zece restante, trebuie sa parcurg macar doua. Astfel mi-am impachetat frumos cel mai recent numar al revistei The One si Bazaarul dedicat barbatilor. Si, dintr-o data m-a lovit… Aveam langa pat zece reviste, dintre care patru dedicate femeilor, impachetam trei pulovere si patru perechi de ochelari de soare, trei perechi de pantaloni si enspe mii de creme si balsamuri pentru trei zile de stat la munte. Basca, una dintre genti este un Ralph Lauren si in ea am depozitat doar hainele frumoase si accesoriile de pret. Si-acum m-intreb: ce-ar zice tata? Asta e o intrebare de control pe care mi-o pun destul de des, atunci cand fie imi cumpar ceva sau mai pun o esarfa la temelia stilului meu. Ce-ar zice barbatii old school despre matocariile pe care noi le facem astazi?

Intr-un trecut nu foarte indepartat viata de barbat era una simpla, lipsita de griji precum parfumul sau ochelarii potriviti, insa a venit metrosexualul sa dea lucrurile peste cap si unde el el n-a mai putut cu vraja i-a pasat responsabilitatea aslfaestetului despre care citesc eu in One. Cum sa tratam schimbarea, o fi bine, o fi rau? Se poate astazi compara o esarfa superba cu abilitatea de a schimba becul de la baie cu o singura mana? Echivaleaza pielea matasoasa pe care ea o miroase si atinge de fiecare data cand se cuibareste la pieptul tau cu desfundarea chiuvetei de la bucatarie? Probabil ca da… femeile dau din ce in ce mai multe semnale de adaptare… astazi, de exemplu, prietenele mele nu au schitat niciun gest in momentul in care eu si prietenii lor discutam despre cum ne fac sa aratam costumele de ski: mai slabi, mai naturali, mai glam… s-ar putea ca, de fapt si de drept, in fruntea miscarilor de emancipare a masculilor sa va aflati voi, fetelor…

Astazi, pe partia de ski, ponderea celor bine imbracati (si aici ma refer nu la echipament si grosimea acestuia, ci la asortare, gust si alte alea) a fost de partea baietilor. Si, inca ceva, pe langa faptul ca erau imbracati frumos, baietii se comportau civilizat, nu urlau, nu vorbeau urat si se comportau mai ceva ca niste maicute caste. S-ar putea ca 2011 sa fie anul barbatului civilizat, care renunta la mustatile de bere pentru o bautura fina si la noptile pierdute cu baietii in fata unui meci de fotbal in favoarea romantismului de pe partie sau a distractiilor cu beneficii in ograda wellness-ului.

Si-acum sa revenim la intrebarea mea: Unde ne indreptam? O fi bine la capatul tunelului? Iata ca de fapt am doua intrebari, dar chestiunea care ma „arde” cel mai tare este de fapt existenta unui finish line: Fratilor, unde ne oprim. E firesc ca in cursa pentru inima femeii frumoase sa apelam la cateva trucuri menite sa ne scoata din multime si sa arate ca suntem baieti curati, moderni si fashionable, dar ce se intampla atunci cand trebuie sa transformi o camera in dressing sau sa mai adaugi un dulap si o chiuveta in baie? Nu e prea mult? Cine ne spune unde sa ne oprim?

Recunosc, joc cu metrosexualii si alfaesteticii (?!?), dar mi-ar placea sa stiu unde sa ma opresc, pentru ca odata pornit omul nu mai poate fi oprit cu mare usurinta… Imi iubesc hainele, pantofii si apucaturile ce vin cu ele si cred ca mintile luminate ale acestor curente ar trebui sa ne spuna si unde sa ne oprim, nu doar de unde sa incepem un nou capitol…

Probabil va trebui sa ne oprim si pe la bucatarie, caci femeile si al lor nou curent feminist, sunt din ce in ce mai legate de cariera, astfel ca retrosexualii isi smulg parul din cap cand metro si alfa taie cartofi in supa sau isi pun sortuletul sa verifice de placinta cu branza este gata… Si, daca activitatea culinara nu a fost de ajuns pentru a umfla cateva vene de pe fruntile activistilor curentului retro, va spun ca in ultima vreme vad din ce in ce mai multi barbati conducand masini alaltaieri considerate nepotrivite. Metro si Alfa au dat sunetul motorului V8 si cursele de VTM pe smarturi, Fiat-uri 500 si MINI-uri… de dragul trendului, al mediului si al privirilor invidioase…

Cu gandul la metrosexualitate si la noile principii ale masculinitatii va urez un an nou fericit si toate cele bune! Astept parerile voastre! Ah, si de n-ati gasit sensul acestui scurt editorial, picture a head to head fight between Cristiano Ronaldo si Steve McQueen… get the picture?

Standard
EDITORIAL, Voyeuristic vorbind

Ganduri intre ani


E 30 decembrie… deja… si nici nu-mi vine sa cred… anul asta a trecut mult prea repede si simt ca nu l-as putea defini cumva – n-as putea lega de el un eveniment sau o mare reusita. Oare de ce? Sa fie oare soarta de vina, ma „pedepseste” divinitatea pentru ca am avut in buzunar doar 5 lei imprumutati? Hmm.. hai sa nu fim paranoici asa pe final de an…

E 30 decembrie si astazi am luat muuulte pietre in gura… am plecat, ca niste oameni care se respecta, la munte, undeva pe langa Petrosani, la capatul superbului defileu al Jiului… la Lupeni – mai sunt doar 9 km pana la partia de la Straja si abia astept sa o atac dimineata. N-am schiuri, n-am placa si nici talent, dar ma gandesc sa mai incerc ceva frumos si palpitant in incercarea de a-i da lui 2010 un sens… in 2009 a fost tiroliana si poate ca anul asta apartine betelor si claparilor. Ziceam de pietre… pai, astazi am trecut pe langa o groaza de locuri noi, am ajuns in Targu Jiu si-am vazut si Coloana Infinitului, am ajuns la Petrosani si-am vazut si niste locuri in care cica s-ar fi batut minerii… unde si cum nu stiu si nici nu-mi pot imagina ca niste sute de oameni s-au putut desfasura in voie pe drumul asta serpuit si tare ingust…

Revenind la traditionalul sfarsit de an, realizez inca o data ca 2010 a fost un an constant, dar nu sclipitor. Am cunoscut niste oameni minunati, in fruntea carora i-as pune pe Corina si pe Mihalis, am cunoscut o ea la care ma gandesc in clipele astea si imi doresc cu toata inima ca si ea sa fi fost aici… am primit un „sut” si-am mai capatat ceva incredere in ceea ce priveste pasiunea mea pentru moda – Zara si alte cateva branduri de imbracaminte si accesorii au preluat cateva look-uri d`ale mele pentru cataloagele lor realizate pe trendtation.com … am renuntat la munca si ma simt mult mai bine, ma simt liber si oarecum stapan pe mine si-am mai slabit, m-am apucat de sala si alerg de mama focului pe banda… Per total ma simt mai bine, mai voios si cred ca incep sa ma completez… sa descopar lucruri noi si-odata cu ele pe mine… Dar chiar si asa, in 2008 si 2009 mi-am marcat mai bine existenta: mi-am luat o masina, mi-am schimbat locul de munca, am incercat niste joburi noi… Poate ca sunt eu prea dur cu mine, nu?

Cred ca deja v-am rapit prea mult timp… urmeaza cateva zile de relaxare, la Lupeni si Straja, un revelion de pomina cu niste prieteni dragi si o revenire spectaculoasa in 2011… Va urez SARBATORI FERICITE in continuare si un 2011 minunat… sa auzim numai de bine…

Va pup,

Standard
Niste povesti, Uncategorized, Voyeuristic vorbind

Ileana Cosanzeana


Consanzeana e imaginea perfecta… Are un par lung, usor ondulat si negru, impletit intr-o coada pe care-o poarta mereu pe umarul stang – straluceste ca cerul in bataia lunii pline… are buzele rosii, subtiri si cand zambeste lumea se opreste in loc… te pierzi in ochii ei negri si la vederea lor uiti de tot ce te-nconjoara…

Alearga printr-un camp de maci si nu o prinzi niciodata, desi poarta o rochie lunga, alba, din voal, care-i pica uneori elegant de pe umeri. Alearga si zambeste si-ti intinde mana invintandu-te sa te bucuri de viata alaturi de ea, dar tu nu o prinzi niciodata… niciodata… te gandesti la ea si speri ca-ti va da mai multa atentie decat zambetul gingas si-o mana intinsa in directia ta. Sper ca ea se va opri din alergat si-ti va iesi in intimpinare, in mijlocul campului de maci. Are degetele subtiri si pielea precum catifeaua… miroase a primavara si fiecare dimineata alaturi de ea este de zece ori mai frumoasa decat dimineata zilei de Craciun…

Cosanzeano, opreste-te, te rog! Ia-ma de mana si nu-mi da drumul…

Standard
News

Toyota Yaris – editia 2011


Sfarsitul de an ne aduce o veste buna, de la Toyota: Yaris trece in cea de-a treia generatie. Forma bulbucata e inlocuita de niste muchii stralucitoare, care mie-mi plac si-mi par mai sportive, iar interiorul renunta pentru prima data la ceasurile asezate central si vine cu un layout ceva mai simplu – pacat ca Honda Insight arata cam la fel. Ceea ce vedeti voi in imagini este de fapt modelul japonez, Vitz, Yaris urmand sa-si faca aparitia, cu modificari minime, undeva in primavara anului viitor.

Noul Yaris este cu 10 centimetri mai lung decat predecesorul sau si cu alti 3 mai lat – asadar, avem mai mult spatiu pentru picioare, umeri si chiar si pentru bagaje. Modelul asta nou este cu 30 de kilograme mai usor, ceea ce va influenta pozitiv consumul de carburant, dar si performantele dinamice ale masinii. Si ca tot vorbeam de motoare si consum, Yaris va putea fi echipat cu trei populsoare pe benzina: 1.0 litri 69 CP, 1.3 litri 95 CP si 1.5 litri 115 CP. Marea noutate este tractiunea integrala care va putea echipa 1.3-ul. Acesta va fi echipat si cu sistem start/stop, iar consumul sau anuntat este de doar 3.8 litri.

In Europa, Yaris va fi echipata si cu o motorizare diesel, cel mai probabil aceeasi unitate de 1.4 litri disponibila si astazi. Conform declaratiilor oficialilor companiei, Yaris va avea si o varianta hibrida, iar TS-ul de 133 CP este inlocuit de varianta RS si ai sai (doar) 115 CP. Tot Toyota ne asigura ca materialele folosite pentru interiorul noului model sunt mai bune si mai bine alese, iar posibilitatile de personalizare ale masinii sunt acum mult mai variate.

Sursa: http://www.carscoop.blogspot.com

 

Standard
In garaj

Numaratoarea continua – avem un (alt) nou MINI


Iata ca barfa bate viata din nou… sau mai bine spus dorinta de preamarire bate ratiunea? Pe Clubman l-am inteles, cu Countryman m-am obisnuit ceva mai greu, dar n-a fost imposibil si tocmai cand radeam la aflarea vestii ca MINI pregateste un 4×4 in trei usi, gandindu-ma ca nu sunt atat de nebuni, bang m-a lovit prietenul meu PR la BMW cu niste poze… ei bine, da, dragilor… MINI Paceman – Sport Activity Coupe… Omagaaaaa… cum ar spune Inna… parodiata de Mirela Zeta, desigur…

Daca era o chestie indepartata de realitate, un concept futurist sau niste schite aruncate la plezneala mai ca as fi glumit pe seama lui, dar Paceman este cat se poate de adevarat si pare mai mult un exemplar de preserie decat un concept. SAC-ul cerlor de la MINI va fi prezentat la Detroit, cu ocazia salonului auto, peste doar cateva saptamani… incepand cu 10 ianuarie… Desi fundul nu are nicio legatura cu MINI si pare ca un DS3 ar fi molestat un Countryman, imi place directia de hotrod in care designul se indreapta… Imi place linia acoperisului si-mi plac detaliile legate de faruri sau jante… luata pe bucati masina asta chiar e tare…

Desi creatorul MINI a invatat inca de la Countryman cum sta treaba cu rasucitul in mormant, cred ca ar trebui sa ia o pauza si sa gandeasca putin la rece… foarte rece… E tot un MINI pana la urma… are trei usi, are rotile impinse mult catre extremitatile caroseriei, are farurile bulbucate foarte dragalas, patru locuri, dintre care doua confortabile… deci? Nu e MINI? Si ce-i daca are fund de masina frantuzeasca si tractiune integrala? Cel putin unul dintre cele doua aspecte este ideal… si aici vorbeam de tractiune, desigur.

Magia se intampla sub capota si de ea ar trebui sa fie Issigonis  mandru. Un 1.6 turbo twin scroll scoate 207 cai si un cuplu maxim de 260 Nm. Gratie functiei Overboost acesta poate ajunge chiar si la 280 Nm, dar pentru scurte perioade de timp.

Acestea fiind spuse, astept parerile voastre…

 

 

 

Standard