De dimineata am fost la piata, ocazie cu care am descoperit ce nu-mi place la portbagaj… nu are carlige de amarare sau spatii suplimentare de depozitare carora as putea sa le incredintez, fara mari emotii, rosiile mult iubite. Exista o plasa de ancorare, prinsa in cele patru colturi ale planseului, dar ma tem ca ar „scoate” viata din alimentele moi pe care le cumperi de la piata. Marginea de incarcare este destul de inalta, asta datorita rotii de rezerva care a fost adusa inauntru, la caldurica si adapostul portbagajului. Chiar si asa, suprafata este complet plana si uniforma, ceea ce inseamna ca poti cara fara probleme un televizor si multe alte acareturi pe langa – adica poti utiliza spatiul la maxim.
Cu ocazia asta am ajuns si prin aglomeratia tipica parcarilor de piata sambata dimineata. Imi place ca simt masina foarte usoara in volan; se invarte cu minim efort si-ti da impresia ca te afli intr-o masina de oras si nu in ditai SUV-ul. Senzorii de parcare posteriori (ce vin in serie pentru GLS Style – primul nivel de echipare al motorizarii de 180 CP) sunt bineveniti, insa va recomand sa dati un ban in plus si sa optati pentru camera de luat vederi montata in spate. Ea vine in tandem cu sistemul de navigatie si va permite sa utilizati spatiul de parcare mult mai inteligent si eficient. Semnalul acustic al senzorilor de parcare se intensifica mult prea devreme, parerea mea, astfel ca te trezesti ca mai ai loc in spate – asta pentru ca ei sunt calibrati sa calculeze si distanta de care portbagajul are nevoie pentru a se dechide complet, atunci cand masina este cu spatele la un perete sau la un alt automobil.
Cea mai tare varianta de echipare, GLS Premium, este dotata in standard cu sistemul de acces si pornire fara cheie, tare practic si utilizat de mai toti constructorii ce se respecta. Dupa parerea mea, pseudo-cheia aduce usor a Audi, dar ignorand asta, ea are un design placut si este finisata foarte bine, in sensul in care nu pare deloc ieftina. Spre deosebire de masinile Toyota, la care este suficient sa tragi de manerul usii si sa ai cheia in buzunar pentru a intra in masina, principiul Hyundai presupune apasarea aceluiasi buton de care „te-ai luat” cand ai plecat de langa ix35 si mai apoi actionarea manerului. Experimentand simplitatea Toyota, vad in solutia de pe ix35 o oarecare doza de complicat, insa procesul nu e deloc anevoios.
N-am apucat sa subliniez aseara cat de mult imi place bordul. Forma lui e tare misto si consider ca plasarea butonasului de reglare a intensitatii luminii ceasurilor pe bord e un mare plus. Iti vine mult mai usor sa te “joci” cu luminile bordului si nici nu-ti obosesti ochii – combinatia alb+albastru poate fi tare misto, dar noaptea poate cauza discomfort… Ai spatii de depozitare ample si cotiera e suficient de comoda pentru doua coate medii. Poti sa “arunci” doze de bauturi sau sticle prin usi, pe tunelul median sau in torpedoul refrigerat.
Comenzile pentru geamuri si oglinzi sunt plasate foarte ergonomic, pe manerul usii, intr-o pozitie foarte comoda, intalnita si la VW Tiguan sau noul Golf. Fata de nemtoaice, la ix35 butonasele in cauza sunt asezate ceva mai jos, adica fix cum trebuie. Si mai tare mi-a placut manerul efectiv al usii. Este inchis in partea de jos si destul de ridicat, astfel ca, in timpul mersului, iti poti depozita telefonul mobil in el. Daca ai casca cu fir, cum am eu, nu te incomodeaza deloc. Ba mai mult, ai telefonul in fata si acolo va sta indeferent de frane si viraje, iar firul nu sta intins, astfel ca te poti misca firesc.