Articole, News

VW incearca…


… si as vrea sa-l aplaudam pentru stradanie. Astazi vintage-ul e pe val mai mult ca niciodata si dupa MINI sau Fiat toti marii constructori ne indeamna sa privim in trecut. E drept ca punctele de abordare sunt diferite, MINI si Fiat fiind ceva mai traditionalisti in fata unui Mercedes care apeleaza la detalii pentru a atinge gramajul de retro. Dintre toti rasare mandru Citroen, care transforma gama DS in antiteza curentului retro, cu DS3, DS4 si mai nou DS5. Si acum o sa ma acuzati ca l-am lasat afara in frig pe VW, pionierul acestui curent, daca ne facem putin temele. New Beetle a venit in 1998 si, in ciuda succesului moderat, parca interpreta cel mai bine curentul retro. Si toata lumea a spus asta, pana cand VW s-a umflat prea mult in pene…. atat de mult incat Noul Nou Beetle, prezentat zilele acestea, si-a pierdut savoarea.

Regele evolutiei, cum este supranumit VW, va prezenta simultan la NY si Shanghai, in cadrul unor gale MTV, a treia generatie Beetle, recogniscibila gratie catorva LED-uri si unei caroserii mai mari a carei forme a ramas aproape neschimbata. Incerc din rasputeri sa scriu ceva frumos despre Beetle, sa va entuziasmez si sa va fac sa asteptati cu sufletul la gura lansarea europeana din toamna asta, dar nu pot, pentru ca mi-am consumat toate laudele cu generatia precedenta. Nu pot sa vorbesc despre LED-uri si niste stopuri mai mari ca despre niste revelatii, caci nu sunt. Beetle-ul nou este dragut, si-a pastrat candoarea si dozajul de retro pe care le apreciam, dar nu pare nou, cu totul nou, ci chiar banal… mai ales daca ne uitam la interior. Bordul este un mash-up intre Amarok, Jetta si Polo, iar ceasurile de bord sunt… plictisitoare…

Dupa cum spuneam, Beetle si-a pierdut savoarea, in ciuda noutatii sale… Cum s-a intamplat asta? Pai, putem da vina pe impasul economic din care lumea abia isi revine. In goana dupa obtinierea unor preturi echilibrate, inginerii abuzeaza de anumite componente si le utilizeaza pe foarte multe modele, rapind individualitatea masinilor. Sau, pur si simplu, noi, consumatorii, ne multumim cu ce ni se ofera… Si-ar mai exista si o a treia explicatie, ceva mai plauzibila decat a doua. New Beetle a fost considerat „masina Barbie” sau gay car, iar cu noul model VW isi doreste sa inchida bariera dintre sexe. Beetle 2012 este o masina unisex, iar asta o demonstreaza pachetul Sport cu jante mari si eleron, dar si forma ceva mai alungita, de coupe, cu montantul A taiat scurt si drept, ca pe conceptul Ragster din 2005.

Lasand rautatea la o parte, global, noul Beetle si-ar gasi un loc in garajul meu, si asta pentru ca unele masini sfideaza timpul si moda, ramanand intotdeauna „IN”.

Noul model este mai mare decat predecesorul sau, masurand 4.3 metri in lungime, dintre care 2.6 metri sunt reprezentati de ampatament. Portbagajul are acum 310 litri in capacitate, cu 100 de litri mai mult in comparatie cu modelul precedent. Alte plusuri in grila de diferente este sunt si acoperisul panoramic oferit optional, cu 80% mai mare decat pe modelul din `98 sau ecranul de 6 inci regasit pe consola centrala.

In Europa, Beetle va fi oferit cu o gama complet noua de motorizari, imprumutate de la „batranul” Golf, cu puteri cuprinse intre 105 si 200 CP. Alimentate cu benzina, vor fi trei motorizari: 1.2 TSI 105 CP, 1.4 TSI 160 CP si 2.0 TSI 200 CP, in timp ce TDI-urile vor fi doar doua: 1.6 TDI 105 CP si 2.0 TDI 140 CP. Toate cele patru motorizari vor putea fi comandate si cu transmisie automata DSG.

Standard
In garaj

J’aime la France


Franta e minunata…providenta, industria cinematografica, dar si cea auto, manualele de design si Paris Fashion Week, toate ne-au consolidat relatia cu Franta… Iubirea, Louis de Funes, Citroën, Louis Vuitton, Zaz sau Coco Chanel sunt doar cateva dintre motivele pentru care iubesc Franta… Voi de ce iubiti Franta?

De cativa ani lumea ma intreaba constant de unde atata dragoste pentru Citroën? Si o sa fiu foarte sincer… Nu privesti un Citroën, ci il admiri, nu conduci un Citroën, ci te relaxezi, nu-ti cumperi o masina, ci un accesoriu…daca vrei, Citroën e singura ta pereche smechera de pantofi pe care o poti purta indiferent de eveniment, conditiile meteo sau starea ta de spirit… Hydractive 3 e in topul celor mai comode suspensii, iar scaunele din C5 nu le-am mai intalnit la nicio alta masina… Stilul e inconfundabil si poate fi inlocuit cu greu, poate doar de ceva suedez, dar foarte scump – noul 95 de la SAAB, sa zicem…

Intr-un Citroën nu te plictisesti, iar treaba asta mi-au confirmat-o prieteni de-ai mei care nu au nicio lagatura cu masinile. Masina asta te surprinde constant cu cate ceva… Are o groaza de spatii de depozitare la interior si-un parfum ambiental ce te face sa cauti vaza cu flori pe sub scaun sau prin portbagaj. E mica si are o directie divina, sensibila la viteza, si-un parbriz ce-nlocuieste o cina romantica la 18 by Embassy cu privitul stelelor chiar din fata blocului. Un sistem de sunet nu foarte scump, 400 euro cu TVA in pachetul HiFi ce include si un amplificator si conexiune USB , iti imbie simturile printr-o redare exemplara a muzicii… unde mai pui ca cele sase trepte de viteza atrag de la sine un consum redus, contribuind totodata la silentiozitatea acestei mici minuni. V-ati dat deja seama, cu ajutorul fotografiilor, despre ce masina discutam: Citroën C3 1.6 HDi 110 CP Exclusive.

Pretul nu e unul redus si-ti va aduce in fata casei chiar si-o masina compacta bine echipata, daca Cee’d, Cruze sau i30 sunt masini pe care ti le doresti. Dar oare fericirea nu se atinge cu un mic sacrificiu? In varianta testata, C3 sarea usor de 18.000 de euro, dar dupa parerea mea isi merita multi dintre banutii astia…cam 95% dintre ei, chiar 100% daca mai ai acasa inca o masina cu care poti sa-ti duci familia in vacante mai lungi. Si invoc aceasta a doua masina nu pentru ca C3-ul abia testat n-ar avea puterea, stabilitatea sau confortul necesare unui drum lung, ci pentru ca portbagajului ii lipsesc niste litri. Atat in oras, cat si in afara lui, C3 este o masina foarte comoda. Directia este sensibila la viteza si e foarte usor manevrabila. Volanul se simte foarte natural, se invarte cu mare usurinta si iti ofera un grip bunicel. E foarte interesanta forma lui – tesita la baza, ca la masinile sport cu pretentii.Vizibilitatea este foarte buna,geamurile laterale sunt mari, ca si oglinzile exterioare, imprumutate de la marele C5. Dar astea sunt chestii pe care vi le-am mai spus atunci cand am testat C3-ul de 120 de cai… Adevaratul atu al acestui C3 se afla ascuns sub capota…

Motorizarea de 110 CP te va duce cu mare usurinta la viteze constante de 130 de kilometri pe ora fara a avea un impact negativ major asupra consumului. Am parcurs aproape 800 de kilometri cu aceasta minune si consumul mediu obtinut a fost de 6 litri. E drept ca 500 dintre acestia au insemnat drum deschis, dar vitezele de rulare au variat intre 50 si 130 km/h. Cutia cu sase trepte ii permite acestei minuni sa ruleze cu 120 km la 3.000 rpm fara zgomot si foarte lin, resursele de putere nefiind o problema. Am intalnit o masina stabila, usor de condus si destul de silentioasa – jantele mari se fac auzite la viteze mari, iar vantul uneori „aluneca” zgomotos pe langa oglinzile de C5. Scaunele sunt comode si beneficiaza de o plaja larga de reglaje. Butoanele pentru comandarea geamurilor si oglinzilor sunt aranjate in stilul VW Golf ceea ce nu poate fi decat bine, fiind mult mai usor de accesat. Sistemul HiFi vine dotat cu Bluetooth si functie Telefon, ceea ce inseamna ca-ti poti conecta telefonul la masina folosindu-i boxele pe post de difuzoare. Operatiunea este extrem de simpla si iti raspeste maxim doua minute din timp, iar odata memorat, telefonul va ramane stocat in memoria sistemului masinii, astfel ca reconectarea se va face si mai usor, in cam 30 de secunde. O alta dotare draguta este si senzorul de ploaie, care vine cu un suport de plastic ce brazdeaza mijlocul parbrizului de la plafon si pana la oglinda interioara. Pe timp de noapte acesta se aprinde iluminand foarte frumos consola centrala si cotiera dintre scaunele fata. Pe un cer innorat iti poti imagina ca micile LED-uri din aceasta bagheta sunt stele…

C3 este o masina foarte moderna, iar asta nu o spune doar designul exterior, ci si interiorul cu ale sale materiale de foarte buna calitate. Ceasurile de bord sunt iluminate extrem de simplu, pe alb, dandu-ti impresia ca plutesc pe timp de noapte. Parbrizul imens poate fi acoperit de un parasolar culisant direct proportional, foarte usor de manevrat, avand incluse si doua parasolare clasice – cate unul pentru fiecare pasager. Consola centrala este foarte simpla si usor de folosit, semn ca simplu si la obiect nu e doar o fantezie si ca masini mai „pretentioase” ar trebui sa arunce un ochi la lectia de ergonomie predata de francezi.

Asadar, in buna traditie a povestilor reusite, zic sa concluzionam… De ce dorim C3? Pai, pentru ca e o masina surprinzatoare, usor personalizabila, bine dotata si eficienta. Pretul poate fi considerat piperat de unii, dar de ce sa punem pret pe pasiune, cand un Polo echipat similar sare de 20.000 euro?

 

Standard
News

Seria 6 Cabrio – In Romania de la 72.050 euro


La nici o luna de la prezentarea gazduita de Salonul Auto de la Detroit, Seria 6 Cabrio poate fi comandata si in Romania. Data oficiala a lansarii este 26 martie, dar ambele versiuni disponibile pentru tara noastra, 640i si 650i, sunt disponibile in showroom-urile BMW cu preturi incepand de la 72.050 euro fara TVA pentru varianta de baza si 80.600 europentru cea de top. Propulsorul cu opt cilindri din echiparea BMW 650i Cabriolet ofera 300 kW/407 CP.  O varianta exclusiva a motorului cu sase cilindri dispusi in linie, cu BMW TwinPower Turbo, injectie directa si VALVETRONIC, care genereaza 235 kW/320 CP, a fost dezvoltata pentru BMW 640i Cabriolet. In dotarea standard, cele doua motoare beneficiaza de transmisie automata Sport, cu opt trepte. Elementele BMW EfficientDynamics aflate in dotarea standard includ, in cazul modelului BMW 640i Cabriolet, functia Auto Start-Stop.

Standard
De vorba cu...

Dobro si Clubman Cooper S


Acum niste ani, Mihai Dobrovolschi si-a luat o masina tare draguta… si pentru ca inca o mai are, scot de la naftalina interviul pe care i l-am luat pentru revista AutoExpert… Enjoy…

1)     Te invit sa le povestim cititorilor nostrii despre alegerile indraznete ale lui Mihai Dobrovolschi. De ce MINI Clubman?!

Trebuie sa recunosc ca nu a fost prima alegere. Cand eram mic, taica-meu mi-a explicat ce era cu numerele “12B”. Daca mai tineti minte, astea se dadeau studentilor straini, care veneau cu masinile de-afara. Prima masina cu 12B pe care-am vazut-o era un BMW. M-a fascinat exotismul ei printre Dacii, si m-a vrajit provenienta, era “de-afara”, de unde veneau gumele, sucul la doza, revistele cu Superman si ursuletii Haribo. Mi-a ramas stantata marca BMW de subconstient. Cand cautam eu un seria 3, cineva de-acolo a strambat din nas. Dobro nu avea ce cauta intr-un seria 3, pentru ca BMW are multa lume. Dobro are nevoie de ceva ciudat. Clubman. Stiam Cooper S de la Liviu Mihaiu, o condusesem, era un vis. Asa ca i-am dat dreptate, dupa care mi s-a aratat, ca in orice iubire, cat de orb fusesem sa n-o vad pan-atunci.

2)      Multi oameni privesc automobilele MINI ca pe un mod de viata. Ce parere ai?!

E putin exagerat. MINI nu e un mod de viata, dar MINI nu incape in orice mod de viata. Feeling-ul, exotismul marcii, puterea S-ului, umorul, traditia, sunt rezervate doar rafinatilor. Iti dau insa dreptate sa privesti MINI ca fiind mult mai mult decat o masina.

3)     Cat de preocupat esti cu intretinerea noii tale bijuterii?!

Inca nu sunt. Adevarul e ca sunt un dezastru cu masinile. Arunc totul pe jos.

4)      Povesteste-ne despre prima ta masina si despre primele „tatonari” cu sofatul.

Prima mea tatonare cu sofatul era sa-l bage pe taica-meu in puscarie. Eram mici, aveam vreo 4 ani eu si sora-mea, si conduceam cu schimbul pe o strada de tara, de la bunica-meu. A aparut un echipaj de militie. Suspendare de carnet. Prima mea masina a fost un superb Saab 90, luat cu 400 de dolari. E o masina facuta doar in ’86 si ’87, seamana cu un 900 dar e mai frumoasa. Superba. Doi litri pe carburator, un tanc.

5)      Ti-ai dori sa experimentezi senzatiile tari ale pilotajului?!

Daca as avea unde, as face o scoala de pilotaj. Senzatiile tari imi sunt dragi rau.

6)      2008 este „anul verde”. Ce masuri ai lua pentru a sprijini miscarea ecologista?!

Nu sunt un ecologist inrait. As lua orice masura care nu m-ar costa prea mult confort.

7)      Este suficienta asocierea cu persoane publice importante pentru ca automobilele hibride sa capteze atentia publicului larg?! Ce parere ai?!

Ca impuls social e ok, dar vedetele sunt privite de cei multi ca niste oameni cu multi bani. Adica, daca isi ia Mihaela Radulescu hybrid, lumea va afla cu siguranta, dar probabil cei multi isi vor sopti in barba ca “mersi, ea e Raduleasca, are bani”.

8)      „In aer” captezi atentia publicului prin intermediul vocii iar pe strada prin automobil…cum privesti masina: fita sau necesitate?!

O necessitate este. Dar puteam foarte bine sa raman in Opelul Corsa sau Peugeot-ul 307. E clar ca Clubman-ul e putin fitos.

9)     Asculti muzica la volan?! Care sunt artistii tai preferati de ascultat in masina?! Alcatuieste un top ten pentru „ascultatorii” nostrii.

Nu pot conduce fara muzica. Ok, top ten artisti de drive: Pe locul intai U2, clar. Apoi, fara ordine, Radiohead, Air, Parazitii, Tudor Gheorghe, Johnny Cash, Bob Dylan, Mika, Coldplay, Oasis, David Bowie.

10)  Ce primeaza, imaginea sau siguranta?!

Nu ma preocupa prea tare nici una nici alta. Pot conduce Clubman-ul cum am putut conduce Peugeot 205 din ’93. Iar siguranta nu e o prioritate constienta.

11)  Cum percepi femeile care conduc SUV-uri mari?!

Ca vrand sa ajunga barbate care conduc SUV-uri mai.

12)  Ce te enerveaza la traficul din Bucuresti?!

Glumesti, nu?

13)  Care este, in opinia ta, reteta unei reviste auto de succes.

Sa trateze masinile cum ne tratam noi machetutele Matchbox la 6 ani. Adica sa le iubeasca si sa ne spuna cate “suspensii” au.

 

Standard
Articole, In garaj

Abarth – Legatura dintre performanta si fluturasi


Va propun sa vorbim astazi despre oameni senzationali, dar nu genul de senzational pe care il gasesti in revistele orei, ci genul ala de senzational pe care il invocam cu admiratie de fiecare data cand realizam rolul definitorui pe care acesta il are in desfasurarea normala a vietii si pasiunilor noastre. Datorez trei zile de placere cuplului Carlo Abarth – Armando Scagliarini, cei care in 1949 au pus bazele companiei constructoare de masini sport Abarth. Daca ei nu ar fi fost si daca nu ar fi luat aceasta initiativa, astazi nu v-as mai putea povesti, cu fluturi in stomac, despre frumosul si puternicul 500 Abarth…

Pentru mine, oamenii astia sunt un fel de…Jacob Rueff pentru medicii ginecologi. Nu o sa va plictisesc cu detalii legate de istoria brandului sau cea a modelului, daaaar… primul 500 care a purtat logo-ul Scorpionului a fost creat undeva la inceputul anilor `70, la doar cateva luni dupa ce torinezii de la Fiat au preluat oficial controlul asupra Abarth. Abarth 595, caci acesta este numele primului 500 tupeist, a avut ca punct de plecare ultima generatie a popularului liliput italian, versiunea R sau Rinnovatta.

Am petrecut trei zile la volanul acestei masini si-am realizat ca nu-ti iei Abarth c-ai vrea sa te dai la semafor si de fapt nici nu-ti cumperi Abarth daca ai varsta mea… Abarth e un fel de Porsche al masinilor de 20.000 de euro… E o parte fita si-o parte pasiune. Nu e foarte practic, dar e masina cult ce i-a marcat visele tatalui tau, pe langa fascinatia legata de istoria masinii in sporturile cu motor. Iti cumperi Abarth pentru ca esti relaxat si pasionat, iar in garaj mai ai inca o masina mai mare sau nevasta-ta conduce una, o Giulietta Quadrifoglio Verde, sa zicem, sau un 159 Sportwagon Turismo Internazionale.

Am vazut odata un Abarth si mi-a ramas in minte… La capatul strazii mele e o gradiniti, cu puslamale instarite, aduse la gradi in Qsepti, cinci sau Leoni FR, dar intr-o dimineata am ramas paf cand in fata institutiei am vazut un Abarth… Gri cu rosu, in varianta EsseEsse, cu jante mari si sofer+copil atasati: copilul in car seat Ferrari, iar tatal, la 30 ani, in Ray-Ban si geaca de piele Harley… cu manusi de condus, crem, si mega atitudine…

Dar sa revenim la Abarth-ul meu… O masina mica, de pana in 4 metri lungime, cu un motor turbo de 135 cp si program de condus sport… Da, au loc doar doi oameni in ea si, da, are o cutie de viteze in numai cinci trepte, dar who cares? Sta pe curbe foarte bine, accelereaza de n-ai treaba (0-100 km/h – 7.9 secunde) si, basca, are un consum rezonabil de carburant. Nu are cum sa nu-ti placa directia Dualdrive… Pe loc si la viteze mici volanul se invarte nesperat de usor, iar la viteze mari se rigidizeaza. Daca iti doresti un plus de sportivitate in ceea ce priveste raspunsul directiei, apesi butonul Sport si volanul, care oricum iti sta lipit de palme gratie fasonarilor foarte precise, va deveni una cu tine – doar sa nu-l bruschezi pentru ca 500 e mic si unu-doi sare de pe sosea dupa tine.

Directia ofera un feedback foarte bun, iar cutia in cinci trepte nu agata si schimba foarte bine, pacat ca la 5 te opresti, uneori simti ca ai nevoie si de a sasea treapta – mai ales daca telul tau este sa-ti demonstrezi ca viteza maxima din talon e chiar cea pe care masina o poate atinge – 205 km/h. Suspensia este foarte rigida si asta te face sa simti soseaua foarte bine chiar si atunci cand nu-ti doresti, dar tinuta de drum este exemplara indiferent ca drumul merge drept sau te pregateste pentru niste viraje. In modul Sport turbina intra in actiune mai repede si Abarth-ul alearga de parca i-ai fi dat sa pape jaratec. Am ajuns la concluzia ca masina asta este perfecta pentru strecuratul prin aglomeratie, dar asta  doar daca esti foarte sigur pe tine si sti sa o manevrezi cum trebuie, caci odata ce ai tras de volan si ai apasat acceleratia there`s no way back – desi franele cu discuri pe toate rotile sunt foarte prompte. Sunetul motorului te apropie de orgasm, dar doar te apropie, caci big bang-ul suprem poate fi atins doar de Cooper S sau de Cayman, in cazul meu…

Asadar, per total, Abarth poate fi cu usurinta masina ideala de oras…si nu vad nicio problema in a aborda drumuri scurte, gen Bucuresti-Constanta. Suspensiile o lipesc de drum, motorul de Passat-ul 2.0 TDI din fata care merge constant cu 130, iar consumul ce variaza intre 8 si 10 litri, in functie de stilul de condus, nu te da afara din casa…Ziceam ca o recomand doar pentru drumuri scurte… Pai, are portbagajul destul de mic, daca vrei sa calatoresti in doi, romantic, acolo iti incape doar strictul necesar, scaunele sunt tari si s-ar putea sa va apuce spatele, iar zgomotul motorului te poate enerva la un moment dat… plus, suspensia foarte tare…

 

Standard